Categorie: clasicii

Povestariul și „intertextualitatea”. Emoţia, sentimentul, care primează în opera considerată ca un întreg a humuleşteanului, sunt conţinute, de o solemnitate a exprimării ţinând de rit şi de o deşteptăciune conservatoare. Emoţia nu este, aşadar, lirică, subiectivă şi nici secondată de o luciditate neliniştită, scormonitoare. Lumea copilăriei şi a poveştilor, illo tempore, este o lume mitică … Continuă să citești ION CREANGĂ, FIȘE DE RE-CITIRE

Anul acesta, la calendele lui martie sau, mai degrabă, odată cu intrarea în decarul lui iunie, că ne vom dovedi bine pregătiți să celebrăm sau nu, după cel puțin patru sezoane de epidemie abderită curentă, cei 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă – cel mai năzdrăvan prozator din câți avem – pentru … Continuă să citești Ion Creangă – 185

1. Câteva date de context Dacă scriu un text despre Ion Creangă, faptul nu se datorează nicidecum unor revendicări sau impulsuri conjuncturale. Nu pentru că m-am născut la puțin peste 15 km de Humulești am scris un studiu despre el, al cărui miză – faptul reiese și din subtitlul cărții: Nonconformism și gratuitate – nu … Continuă să citești Ion Creangă. Mic studiu de imagologie? Moartea nu e hermeneut

Nicăieri în Hanu Ancuței nu se întâlnesc secvențe care surprind plecarea călătorului, ceea ce întărește convingerea că hanul Ancuței din prezent, dar și al Ancuței de altădată este el însuși ținta și punctul final al călătoriei și spațiul consacrat unei experiențe cu totul aparte. În schimb, scriitorul fixează, în trei istorisiri, momentele semnificative în care … Continuă să citești Semnificative sosiri la un han