Întâmplarea face ca, în vremea în care tocmai citeam cea mai recentă carte a lui Horia-Roman Patapievici, abia redeschisul TVR Cultural să reia difuzarea unor emisiuni din seria Înapoi la argument pe care el o făcea cândva la acest post. M-a frapat abia acum un amănunt, neobservat la vremea respectivă: știința (atât de rară, tot … Continuă să citești ASCULTAREA
Motto: „În spațiul libertății, orice mișcare e o acrobație” Gabriel Liiceanu spunea despre această carte, apărută în 2021, că este cartea deceniului. Cu siguranță, și chiar mult mai mult. Din 2001 de la Omul Recent al lui Horia- Roman Patapievici, nu a mai apărut la noi o carte mai europeană în domeniul științelor umane. Și … Continuă să citești LECȚIA DE ZBOR
Dintre toate discursurile pe care le formulăm într-o viață, cel pe care îndrăgostitul și-l adresează lui însuși este cel mai năvalnic, mai exaltat, mănos în vorbe, contradictoriu, iar din aceste motive, fărâmicios și discontinuu. Așa rezultă din Discursul îndrăgostit al lui Roland Barthes, volum alcătuit din notele seminariilor pe care autorul francez le-a ținut între … Continuă să citești Îndrăgostitul cu o sută de chipuri
Clasicul acceptă lesne să fie partener de dialog atunci când confruntarea adevărată a omului se petrece cu sine însuși și are nevoie de un acoperiș. Clasicul este un interlocutor autentic, profund, superior, cum nu prea mai găsești în realitate. El face față și oscilațiilor de gând și temperaturilor diverse ale simțirii din ființa celui care-l … Continuă să citești O căutare de sine în ne-singurătate
E suficient ca dimineața să-ți arunci pijamaua pe spătarul unui scaun, aiurea, ca să provoci un lanț al dezordinii. Starea unei camere se schimbă instantaneu. Pe dinăuntru, pitulat, firicelul de neliniște. Deschizi dulapul și nu vezi o anume pereche de pantaloni. Începi să răscolești, iar când în sfârșit îi găsești, îi scoți neglijent, trăgându-i cu … Continuă să citești Dezordine
Nu știu din ce pricină sau dacă este numai o întâmplare, dar anul acesta am primit mai multe manuscrise decât în toată viața laolaltă. Doar nu sunt editor, ci un cititor oarecare și totuși autorii îmi încredințează cărțile lor din fașă. Pentru unii, sunt singurul lector, pentru alții, unul din câțiva. Dar asta contează și … Continuă să citești Din manuscrisul unui nemuritor
Sunt săptămâni de când, din vreme în vreme, mă întorc la meditația mea asupra a ce mai înseamnă pentru lumea contemporană originalitatea. În răspărul reflecțiilor, iluzia. Mă încăpățânez să trasez conturul originalității în pofida supei universale în care fierbem toți, fără colac de salvare, iar gândurile se chircesc în prezența unei creaturi bizare, necunoscute, a … Continuă să citești ILUZIA ȘI STRĂDUINȚA ORIGINALITĂȚII
Capodopera unui filosof a fost uneori, în istorie, însăși moartea lui. Scrisul a devenit un act secund pentru cei care au ales să moară în numele unei idei. Moartea ca operă filosofică, așadar, sau desăvârșire a operei filosofice. Moartea-performance, sacrificiu suprem pe scena vieții. Moartea ce torturează trupul întru triumful spiritului. Moartea filosofului-martir. Într-o lume … Continuă să citești MOARTEA CA PERFORMANCE
A doua viață așteaptă să fie dorită. A doua viață se oferă celor care o caută. A doua viață este a oamenilor nemulțumiți de singura lor viață, chiar și hrănită la sânul celei mai bune dintre mamele posibile. A doua viață rupe gratii, abolește limite, e a ființelor sufocate între zidurile cotidianului. A doua viață … Continuă să citești A doua viață
Elogiul vanității1, volumul lui Andrei Vieru, mi-a amintit, prin titlu, și nu numai, de cartea filosofului renascentist Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei. Cu deosebirea că m-a amuzat mai puțin. Căci nu despre „a fost odată ca niciodată” este vorba acum, ci despre timpul prezent, adică despre mine, despre tine și despre ceilalți (iată, deja o … Continuă să citești ELOGIUL UNEI NEBUNII CONTEMPORANE