Revista L’OBS publică în fiecare vineri, în ediția online, un caiet dedicat cărților, sub genericul BIBLIOBS. De fiecare dată, cum îl deschid, primul lucru pe care îl caut este rubrica lui François Forestier, La boîte à bouquins. Autorul, un scriitor destul de iconoclast, autor al unor cărți despre relația dintre JFK și Marilyn Monroe sau … Continuă să citești LADA COMORILOR UITATE
Șaizeciştii basarabeni s-au lansat în literatură odată cu pătrunderea în acest spaţiu a unui alt gen de artă: cinematografia. Ion Druţă, Vasile Vasilache, Anatol Codru, Emil Loteanu, Gheorghe Vodă, Gheorghe Malarciuc, Vlad Ioviţă sunt şi cineaşti cu acte în regulă, nu doar literaţi. Consecința: proza lor e cinematografică, iar cinematografia basarabeană a anilor `60 este … Continuă să citești VLAD IOVIȚĂ, POVESTIND CA-N FILME…
Supunând analizei nuvela lui Mircea Eliade La țigănci, Mircea Moț ia în considerare două subiecte de-o generalitate ce transcende obiectul acesteia: dubla condiție a procesului creator și dubla identitate a eului auctorial. Primul subiect e inspirat chiar de o confesiune a lui Mircea Eliade care dă în vileag ezitările ce le-a încercat în raport cu … Continuă să citești Lecturi din Mircea Eliade
Poet, prozator, eseist, Adrian Alui Gheorghe îşi focalizează săgeţile spiritului satiric, dublat de fin umor, asupra realităţii contemporane într-o decădere continuă. Interoghează existenţa şi reflectează mucalit la rostul artei şi artistului într-o lume care degradează, banalizează valorile. Comunitatea artistică (Junimea, 2020) e rodul liric al interogaţiilor şi reflecţiilor sale despre poezie, rostul poetului, lumea artiştilor, … Continuă să citești Starea poeziei în lumea contemporană
Multă vreme, Lucian Raicu a fost pentru mine Criticul. Eram în anul doi la Literele clujene când i-a apărut Liviu Rebreanu (1967). Mă cucerise fără rest ideea că adevărul din cărţile lui Rebreanu nu e neapărat şi numai cel lăsat la vedere, că se spune acolo mult mai mult şi mai misterios despre natura umană. … Continuă să citești Raftul Rebreanu
Una dintre cele mai fascinante experiențe de cititor trăite de mine mi-a fost oferită de lectura superbei cărți a Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Autoarea mărturisea că pe durata scrierii acestei cărți a trăit efectiv în interbelic, a citit doar presa din ziua corespunzătoare celei prezente, din anul de referință interbelic, urmărea cu uimire … Continuă să citești CĂLĂTORII ÎN TIMP
În Grigore Chiper se întâlnesc nu doar prozatorul & poetul (minimalist-impresionist) și criticul, lor li se adaugă şi profesorul. Iar acesta solicită nu doar rigoare şi structură, ci și o aşezare limpede, neforţată (orice structură deformează, spuneau poststructuraliştii). Volumul său de critică Faţa poeziei şi măştile poeţilor adună cronicile de carte în ordine strict cronologică, … Continuă să citești GRIGORE CHIPER, CRONICARUL „CU METODĂ”
În principiu, volumele de interviuri cu scriitorii pot reprezenta auxiliare demne de interes ale istoriei literare. Îmi vine acum în minte o atare carte care m-a bucurat în anii de liceu, Mărturia unei generații, datorată lui Felix Aderca (1929), ce oferea o primă schiță, extrem de atracțioasă, a literaturii noastre interbelice în plin curs de … Continuă să citești Imaginea unei epoci
„Despre ion cocora/ nu se poate spune ceva care să-l surprindă/ ceea ce i se spune el știe dinainte/ nu vă grăbiți să-l așezați în sicriu să-l convingeți/ că a fi mort este o experiență minunată/ în fiecare seară când ajunge acasă/ își dă jos sicriul de pe trupu-i obosit/ îl împăturește cu grijă fiind … Continuă să citești Înșelătorul frig la purtător
Am văzut multe reacții de dezamăgire după apariția cele mai recente cărți a lui Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie. Într-un fel acestea sunt justificate: acestei cărți îi lipsește stilul flamboaiant, descrierile care îți taie respirația, interiorizarea exteriorității într-o pastă epică, menită să se adreseze deopotrivă minții și inimii, veșnica alternanță între trecut și prezent, naratorul … Continuă să citești OMUL DIN SPATELE OPEREI
Azi, când critica s-a reprofilat (sau, în limbajul timpului: s-a reformatat) în agenţie de publicitate, e reconfortant să descoperi (ori: să re-descoperi) câte un rar cititor calificat, eficient, profesionist, cu tonometrul necesar în dotare, capabil de a stabili tensiunile autentice ale scriiturii şi de a pune diagnoze. Revenirea lui Andrei Ţurcanu, unul dintre puţinii exegeţi … Continuă să citești ICOANELE BIZANTINE ALE LUI ANDREI ȚURCANU
Unul dintre cele mai frumoase și mai inteligente elogii ale poeziei pe care le-am citit în ultima vreme este eseul Mariei Pilchin, Poezie, Eros și Putere1. Scriitoarea basarabeană, ea însăși poetă perfect integrată în mișcarea poetică actuală de la noi, ne propune acum o meditație despre cum poezia poate salva lumea. Citatul pus ca motto … Continuă să citești TRIUNGHIUL POETIC
Cu înfiorată dignitate, Monica Pillat, în postură de poet, menționează „bucuriile și riscurile creației, aventura lecturii, revelațiile continuității în descendența poetică a familiei”. Descendență pe care ține a o confirma printr-o cultură concret-idealizatoare a existențialului deopotrivă trecut și prezent cum un tablou ce se lasă cu recurentă nostalgie proiectat în simbol: „Cînd îmi lipesc obrazul … Continuă să citești UN FASTUOS CREPUSCUL
Scriind despre Arta fricii, am dat drept titlu cronicii mele Lumea în scădere sau epica thanatica. Cartea de acum, un somn pe scaunul electric, îl poate accepta și ea, firește, dar îmi sugerează și o nouă, mai exactă, cred, descriere. Cele câteva remarcabile lucrări grafice semnate de Eugen Vuțescu îmi întăresc ideea. Imaginea poetului e … Continuă să citești Prins în lumea care (s)cade
În 2020, cu puțin timp înainte de a fi asaltați și terorizați de noul coronavirus, a reușit să vadă lumina tiparului și volumul de poezie semnat de Andrei Mocuța, Portret al artistului după moarte (Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020). În mod sigur, unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului – cred … Continuă să citești PORTRET IN ABSENTIA
Mi se întâmplă destul de rar ca plimbându-mă pe internet și văzând o reclamă la o carte să o cumpăr instantaneu, fără să stau pe gânduri și fără să am niște informații concrete legate de conținutul ei. Una dintre aceste achiziții intempestive este volumul lui F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938. De unde tentația irepresibilă de … Continuă să citești ANTICAMERA PROZEI
Venind în siajul imediat al generaţiei şaizeciste din Basarabia (o generaţie cu un demers etic şi civic pronunţat, mai ales în poezie), Vasile Romanciuc a cultivat această atitudine gravă pe tot parcursul său literar. Inclusiv atunci când s-a încadrat perfect în paradigma „manieristă” a propriei promoţii (am spus şi cu altă ocazie: în Republica Moldova, … Continuă să citești ETICA ȘI POETICA LUI VASILE ROMANCIUC
În 2014 scriam o cronică la cartea lui Vitalie Ciobanu Scribul în grădina fermecată. Jurnal de lectură (2014). Pe atunci mă interesau opțiunile criticului, viziunea sa artistică și, în primul rând, frazarea, stilul. Articolele și cărțile semnate de acest scriitor le-am considerat mereu un strălucit exemplu de urmat pentru începătorii în ale scrisului. Propuneam studenților … Continuă să citești VITALIE CIOBANU, PRIN GRĂDINA FERMECATĂ ȘI AGORA DES-VRĂJITĂ
Fost-a oare Nicolae Labiș înrudit, fie și printr-o a șaptea spiță, cu Ion Creangă? Străbunii pe linie maternă ai poetului, „lucrători de pământ”, locuiau în satul Topolița la doar 4 km. distanță de Humulești, mai mult decât atât, în familia sa „mergea vorba” că o străbunică, Zamfira, ar fi fost „neam” cu Ștefan a Petrii … Continuă să citești Nicolae Labiș în documentar
Spuneam altă dată că, în scrisul său, Mihai Măniuțiu apelează la forţarea latenţelor pluridimensionale ale existenței, ale lumii, căci nu unicalea e itinerarul călătorilor şi fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificaţia barocă, în stare de neaşteptate zboruri şi forări. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice şi figuri ludice, îi este la … Continuă să citești Despre întunericul cel mic
O mie de ani cu fața la soare, o antologie a poeziei lui Nicolae Popa, publicată de Editura Arc din Chișinău, în 2019, oferă, în sfârșit, o imagine mai articulată asupra scrisului său, despre care am sentimentul că s-a scris prea puțin pe malul de dincoace al Prutului, cu toate că o carte a sa, … Continuă să citești NICOLAE POPA, ÎNTR-O ANTOLOGIE DE AUTOR
Lucian Blaga nu este tipul de clasic de fiecare zi, așa cum este, de pildă, Caragiale ale cărui replici și tipare de gândire s-au răspândit în mai toate straturile societății românești. Fără a fi ignorat (operele sale sunt reeditate, există o stufoasă bibliografie care îl vizează, sunt organizate manifestări culturale care îi poartă numele, unde … Continuă să citești LUMEA LUI LUCIAN BLAGA
De la primul ei roman, Negrissimo, o metanarațiune care readucea în discuție tema „negrilor literari”, toate ficțiunile Lilianei Corobca sunt modelări de situații. O modelare – ca strategie narativă – este și romanul recent, cu un titlu inocent, dar care ascunde o dramă: Buburuza. Tema este una în vogă, „ONG-istă”, din contextul mai larg al … Continuă să citești LILIANA COROBCA: POEME DESPRE ZBOR
Carmen Firan este unul dintre cei mai harnici și prolifici scriitori români din străinătate și o prezență constantă în țară, la târguri de carte și festivaluri literare. A publicat circa 30 de volume de poezie, proză, eseuri și dialoguri – cărți traduse în multe limbi. Este autoare de piese de teatru și scenarii de film. … Continuă să citești Când îți iubești personajele, dincolo de disperarea lor