Categorie: cronica plasticii

Uneori, din lăcomie sau din plescăitul de plăcere al aducerii-aminte, nu-ți ajunge timpul să spui toată povestea, deși ea parcă e mai frumoasă ascultată toată. Și atunci, naratorul n-are ce face și o împarte în două. O narațiune bicefală. Ceea ce și acum se va întâmpla. Spre a nu lăsa să-i scape, din grabă, printre … Continuă să citești DOUĂ POVEȘTI DESPRE IERI: MIRCIA DUMITRESCU ȘI IURI ISAR

…Împrumutând ceva din stilul enciclopedic, trebuie reamintit celor care au uitat (sau amintit celor care nu știu) că hedonismul (din gr. hedone = plăcere) pornește de la înclinarea naturală a omului spre căutarea plăcerii, a fericirii și, totodată, la paritate și dacă e posibil, evitarea suferințelor. Vom reveni asupra definiției! Nicolae Săftoiu (1935-2017) – unul … Continuă să citești NICOLAE SĂFTOIU – UN HEDONIST METICULOS

De Ioan Iacob, și ca prieten, și ca artist, nouă ne place tare. Oricum – îngândurat, cu privirea pierdută, zâmbind misterios și șfichiuind în același timp fumul țigării printre buze, râzând la o glumă serioasă (nu râde la orice banc!), cu o destindere totală a faciesului sau, cine știe, combătându-i „lohengrinește” (dar cu respect!) și … Continuă să citești IACOB SAU VADEMECUM VĂ PLACE

– o provocare – Orice deranj al ordinii pornește de la un fapt șui. De la o strâmbătate, de la o estropiere sau de la o cvasi-asemănare. Amintindu-și de vorba lui Paul Valéry – Ce qui est simple est faux; ce qui ne l’est pas est inutilisable – cronicart-ul a avut ideea să repete de … Continuă să citești LUDICUL POFTICIOS: „PERSONAJE / PERSONNES ÂGÉES?”

De foarte multe ori, în lumea artelor (și nu numai!), se întâmplă ca o vorbă bună, altminteri, mult așteptată, o cronică pozitivă sau foarte laudativă, encomiastică sau chiar lingușitoare, în fine, deci, e vorba de ceva foarte bun la gust (!), deci, de foarte multe ori, vorba de bine să nu fie mai eficientă ca … Continuă să citești CONJURAȚIA REFULAȚILOR

În general, ceea ce surprinde la o întâmplare și în viață este „dispariția”. E consecuția cea mai simplă în logica thrillerului, de exemplu. Dispariția e prima treaptă a însăilării unui scenariu. Forma cea mai la îndemână pentru declanșarea epicului. Nu-i așa că, citind aceste rânduri și fără să fiți supuși niciunei presiuni din partea cronicart-ului, … Continuă să citești UN CAZ DE APARIȚIE

Paradisul… pardon, parazitul!.. dizarmonic ce ne-a marcat cu fierul roșu ultimul(?!) nostru an din viață (nu vreau să par funest, dar pentru unii, din păcate, chiar a fost ultimul!) a dus la o catastrofală răsturnare a tuturor cotațiilor civilizaționale pe care se baza societatea în care trăim. Sigur că e un truism această afirmație, care … Continuă să citești COVIDEO JOC – MAX DUMITRAȘ

La inițiativa Asociației Culturale „24.PH.arte” și cu sprijinul Consiliului Județean Prahova, al Casei de Cultură din Ploiești și în cooperare cu Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, urbea lui Nenea Iancu are, de trei ani, o excepțională realizare în domeniul artelor: Tabăra Internațională de Sculptură monumentală, care începe deja să capete tradiție. Dacă după … Continuă să citești SCULPTURĂ GREA LA NENEA IANCU

În scurta mea carieră de admirator al artelor plastice (cronicart-ul își refuză titlul de critic de artă, fiindcă, nefiind decât un simplu scriitor, nu are calitatea de a uza de el!), au existat în aria prețuirii mele artiști (nu mulți!) care mi s-au părut pur și simplu de neatins. Nu inegalabili, ci intangibili. Nu știu … Continuă să citești DESEMNE PRIN AER DE STICLĂ

Originalitatea în artă presupune, în general, o serie nesfârșită de analize profunde, exegeze alambicate, studii meandrate și eseuri deseori prolixe, cu incizii hotărâte și precise în personalitatea fiecărui artist în parte. Cu scotociri, cu ipoteze, cu presupuneri, cu sfâșieri, cu indecizii, cu speculații, cu controverse și, în fine, cu date certe, aflate dincolo de orice … Continuă să citești DIMENSIUNEA BERNEA

Opera fiecărui artist are în mod sigur rădăcini adânci, ca niște aderențe firoase, care o țin ca un zălog, legată de frumusețea tainică, de vraja misterioasă a unui palimpsest. Poezia, de pildă, are semnele ei de adâncime, pe care poetul le simte; sunt anumite revelații care îl conduc pe poet pe drumuri ce-i par noi, … Continuă să citești CU URME PE URME CĂLCÂND

De foarte multe ori se întâmplă ca un artist să nu semene deloc cu arta sa. Cum ar veni, el s-o ia într-o parte, în vreme ce lucrările sale virează spre altceva. El să aibă aerul inconștient al unei naivități crocante și o aparență de puritate aproape infantilă, iar arta lui, dimpotrivă, să fie aprigă … Continuă să citești MISTERUL COAPSEI ROZ

Artiștii se ivesc oriunde. Oriunde poate să existe un zăcământ de sensibilitate din care să țâșnească în zbor câte un meteorit (da, e adevărat, luminos și greu, dar un meteorit ce funcționează de-a-ndaratelea, adică exact invers, care nu coboară vertiginos, spre a se izbi de pământ, ci, dimpotrivă, se înalță într-un zbor involt spre tăriile … Continuă să citești BALADĂ PENTRU DOI JIENI

Recenta încercare a omenirii, numită covid-19, a făcut atâtea valuri (totodată și victime, din păcate!) în civilizația contemporană, încât au apărut după stingerea virusului (nu se știe însă dacă este definitivă!) nenumărate proiecții și proiecte din toate sferele creației spiritului uman: științifice, literare (jurnalele de corona sunt încă gestante, așteptate să „eclozeze” pe piață!), apoi … Continuă să citești GRAFICĂ DE PANDEMIE

Sigur că, aliniindu-se trendului, cronicart-ul putea pune titlul acestei cronici „Arta în vremea pandemiei” sau a „…Coronei” (că sună mai poetic!), dar el a renunțat din primul moment, pentru că acest clișeu – „Cutare sau ceva în vremea carantinei” (pentru a evita adjectivul derivat dintr-un participiu strident și indigest, de care cred că v-ați săturat, … Continuă să citești VIRTUȚILE VIRTUALULUI

…Prin urmare, situația e clară: orice pește rimează cu orice alt pește. Peștele de sticlă cu peștele se strică, peștele din „ca peștele pe uscat” cu cel din „ca peștele în apă”, peștele din acvariu cu peștele cristic, peștele din „de la cap se-mpute” cu cel din „Ziua în care vin peștii” al lui Cacoyannis, … Continuă să citești PROZODIA PEȘTILOR…

Ca să-ți intitulezi o expoziție personală cu peste 40 de tablouri între-un fel original și provocator, adică Oglinzile tăcerii, mi se pare un act de mare curaj și de nonșalanterie (!). Noroc însă că acest curaj manfișist al titlului (altminteri, foarte iscusit!) e sprijinit de toate – absolut toate – lucrările de pe simeze. Având … Continuă să citești MAREA NĂLUCEALĂ

Instanțele, în general nu sunt nici primele, nici ultimele. Deci, nu există primă instanță, cum nu există ultimă instanță. Cine garantează că, după ultima instanță, nu vine o altă primă instanță? Instanțele sunt imposibil de prins cu acul în insectarul Timpului. Și, mai ales, sunt aproape obositor de continue. Ele se succed tot timpul într-o … Continuă să citești CARTE ȘI ÎNVĂȚĂTURĂ DUPĂ MAITEC

Splendid cântecul acela al, cum se zice mai nou, „doamna cântecului grecesc”, Nana Mouskouri. Deși, ea s-a tocmit cu nemurirea nu chiar în Grecia, ci în Franța. Dar, în fine, nu-i un capăt de țară! Splendid însă acel cântec – spuneam – o dată, pentru că linia melodică are inconfundabilul tipar grecesc, iar, apoi, fiindcă … Continuă să citești ACROPOLE ȘI BANANA LUI CATTELAN

Este posibil, ba chiar și intens probabil, ca, atunci când născocește ceva, artistul să aibă anumite tulburări de postură. Mai grave sau mai puțin grave, depinde de cât de profundă este bolboroseala celulelor sale genuine. Și să fie chinuit de otrăvite fantasme alteregoiste, de inimaginabile chinuri transformaționale ori de felurite cazne ale devenirii (întru ființă, … Continuă să citești UN FARAON AL SEMNELOR

Există oameni pe lumea asta, cu osebire artişti, care nu doar că-şi depăşesc condiţia, dar, odată cu aceasta, par că zboară din spaţiul lor originar, îl survolează – aidoma unui avion peste un relief cunoscut – şi intră pe o altă coordonată cosmică. Atunci, ei se transformă în zei care schimbă demiurgent procentajul de geniu … Continuă să citești ET IN MAXONIA EGO

Există artiști care, pe lângă că sunt așa cum sunt, în general, artiștii – năvalnici, orgolioși, agresivi, colerici, impetuoși, nestăviliți etc. – mai și zămislesc o operă exact în oglindă. Aidoma lor. Îi știți, nu mai e nevoie să vi-i mai prezint! Cum tot la fel – vai, ce ne-am face fără ambivalența naturală a … Continuă să citești UN CAZ DE TEROARE GINGAȘĂ

La Sud stau cei arși de soare, de vânturi și de răgaz. De preget. De șovăială. De tihnă. De amânare. Acolo, își are sălașul oligarhia contemplației tolănite. Nobilimea dogorită de răsuflarea lui Dyonisos. Aristocrația kiefului de unde începe Isarlîkul. Numai acolo se dau cursuri gratuite de ataraxie pe înțelesul tuturor și pricepută de fiecare în … Continuă să citești O COBORÂRE LA SUD

Uneori, privind numerologia ca un simplu joc, în niciun caz însă drept credință maniacală sau mistică, un număr pare să devină generic într-o familie, transmițând coincidența repetării acestuia, prin canale numai de hazard cunoscute. De pildă, 19, la familia Arghezi. La 19 ani, Ion Nae Theodorescu (numele real al lui Arghezi!) îmbracă haina monahală și … Continuă să citești FILONUL 19 – ARGHEZI