Categorie: cronica plasticii

O expoziție-briliant ce a strălucit scânteietor într-o zi imposibil de cenușie, din confuza și nesuferita primăvară a acestui an. La Muzeul Național al Literaturii. O retrospectivă grandioasă (ocupând întregul spațiu expozițional al muzeului) a operei regretatului DAN BOTA (1935-2021). Poate singura care se mai poate organiza, cel puțin în acest an. De formație arhitect, iar, … Continuă să citești DEFUNCTE VIEȚI DE DOAMNE ȘI DOMNIȚE

La mijlocul lunii mai, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, a fost deschisă expoziția de grafică și pictură Universuri închise. Autor: Mircea Nechita. Totodată, au fost lansate două albume semnate de același autor, Drumul meu spre școală – Dialog între generații și Drumul spre artă – Supraviețuirea în artă… Mai întâi, însă, mi-aș permite … Continuă să citești OPERAȚIE PE DEZACORD DESCHIS

Există uneori, chiar când nu te aștepți, unele apariții în peisajul românesc, care, prin semantica lor adâncă, lasă urme de neșters în memoria vizuală. Din păcate, eu nu fac parte din escadroanele de turiști care ară tot pământul patriei, în căutare de locuri în care să se simtă „ca lumea”. Dar mi se întâmplă să … Continuă să citești FENOMENUL HĂRMAN

Cu mari eforturi, trebuie să trecem peste orice fel de poncif și inconturnabil truism sau stereotip (ori „lapalisadă” – altminteri, splendidă această vocabulă, fiindcă vrea să sugereze exact plasarea mărginașă a sensului, acolo unde se află, de fapt, la palissade, gardul, limita, ostrețul!) și, deci, să spunem că a sosit momentul să înmormântăm fără regrete … Continuă să citești OFENSIVA DE PRIMĂVARĂ

Atingerea calină este o altă formă de îmbrățișare a două entități umane, atunci când două structuri vii diferite se lipesc afectiv una de alta, până când fenomenul duce la difuzie. Până la consubstanțialitate. Până la comuniune. Până la îngemănare. Iar cercetarea fenomenului ar trebui să se facă printr-un procedeu pe care am putea să-l numim … Continuă să citești DOUĂ TACTILOSCOPII

…La Antibes, în ianuarie, pe Coasta de Azur. Muzeul Picasso a găzduit în acest sezon o flamboaiantă expoziție de culoare, cu pasteluri abstracte, semnate de Pierre Skira și reunite sub titlul Les façons dʼêtre du pastel. Expoziția se deschide cu o mărturisire atașantă a autorului, ca un pastel în proză, un poem exuberant, un veritabil … Continuă să citești PASTEL DE IARNĂ…

Cine a trecut prin curiozitatea studiului limbilor, inclusiv străine, știe la perfecție ce înseamnă o traducere și ce e aceea o retroversiune. Deci, traducerea este DIN limba străină. Pe când retroversiunea, care, în fond, e tot o traducere, dar în sens invers, înseamnă echivalarea unui text, printr-o exprimare cât mai aproape de sensul originar, din … Continuă să citești TRADUCERE ȘI RETROVERSIUNE

E un poncif a spune că viața ne oferă întâlniri neașteptate (chiar până și acesta e un pleonasm, un fel de nonsens decent, fiindcă oare ce întâlnire în viață este așteptată, bineînțeles, în afară de acelea pe care le aștepți o viață întreagă?!). Ele încuviințează, apoi, o desfășurare în timp logică, fără surprize și constantă. … Continuă să citești DOI GIGANȚI ÎN VIZITĂ LA UN TITAN

Nu vă temeți de perfecțiune, n-o veți atinge niciodată. Salvador Dalí Trecem peste istoricul Sienei, un oraș a cărui inimă pulsează fix în inima Toscanei, pentru că i-ar trebui cronicart-ului mii de ani, ca să purceadă cu gândul și cu explicațiile până hăt, departe în timp, spre a ajunge poate chiar la legenda ce spune … Continuă să citești FANTASMELE LUI DALÍ LA SIENA

Dacă-i privești cu luare-aminte statura, sculptorul Eugen Petri pare că vrea să-mi întărească o opinie făcută publică, părere ce pornea de la niște realități concomitente și care n-a fost încununată cu statutul de axiomă. În schimb, a primit destule admonestări, fiind trecută la rubrica „fantezii și extravaganțe”. Personajul nostru de azi este un zdrahon blond-roșcovan, … Continuă să citești …& FRIENDS

Un artist este o „rană” intratabilă a lumii, un defect rarisim al naturii, un viraj ontic extrem de periculos (și, în același timp, pe care nu și-l poate permite oricine). Artistul nu e om. El e un Dumnezeu. Un Dumnezeu singur, fără vârstă. E unic. N-are neamuri, n-are rubedenii. Are doar niște intermediari (niște interpuși, … Continuă să citești SINGURĂTATEA ARTISTULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Cronicart-ul va începe cronica aceasta spunând că două au fost orașele vizitate până acum în ultimii ani, care au păstrat, cu șarm și orgoliu, măreția lipsită de orice urmă de frivolitate a unei autentice capitale de imperiu: putere, intoleranță, soliditate, grandoare, trăinicie, robustețe și copleșitoe. Este vorba de Madrid și Viena (repet: două capitale pe … Continuă să citești VIENNOISERIES DE PRINTEMPS

Seminția asta omenească este prevăzută – de când hăăăt!, tocmai dintru tempore-le zămislirii sale de către Divinitate – cu putința celor mai neașteptate îngemănări de însușiri. Peste încă o eternitate, această împreunare a creat, în terminologia petrecută în laboratoarele inteligente ale Logosului, un adjectiv cel puțin la fel de interesant ca și, bunăoară, „estetic”. Sincretic. … Continuă să citești UN APOLINIAC: VLAD CIOBANU

Sunt vremuri de glossă. Sunt vremuri de reflectat la fragilitate. La subțirimea firului cu două capete al vieții fiecăruia… Pornim însă cu o paranteză. Despre George Santayana (1863-1952), filozof, eseist, poet și romancier de origine spaniolă, care a studiat la Boston Latin School și Harvard College (considerat, prin urmare, scriitor american), dar care, la 48 … Continuă să citești ÎN GERUL RĂNIT…

Câteodată, artistul-titan, ajuns la senectutea apreciabilă a vârstei și a spiritului, prezintă o fractură de viață halucinantă și face un gest neașteptat, absolut surprinzător, ce ne lasă pe toți cu gura căscată. E ca și cum, la un spectacol de circ, regele-leu are o tulburare inexplicabilă. Adică, țâșnește brusc, ieșind de sub biciul dresorului și … Continuă să citești …SAU CUM SE MISTUIE TITANII ÎN VECIE

Nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, le vedem așa cum suntem noi. Anaïs Nin (1903-1977) Orice artist este prevăzut în ranița existenței sale cu o pereche de aripi. Aripile sunt niște instrumente auxiliare folosite – așa cum știți – la zbor. Unii au fost dăruiți cu aripi mari, cu penaj des, ce asigură o … Continuă să citești OMUL-LUNTRE ȘI PUNTE

Pe lângă toate atributele sale, explicite, bănuite sau inefabile, arta înseamnă renunțare. Fiindcă „produsul”, odată ieșit de sub pecetea artistului, trece într-o altă stare. Se agregă altfel. Intră în posesia unei altei entități: privirea magnanimă. Doar ea o poate îmbogăți cu – așa cum scria într-un jurnal regretatul pictor Marin Gherasim – cete de îngeri! … Continuă să citești ACROBAȚÌI DE CULOARE

Cunoaștem cu toții (dar, mai ales, cronicart-ul!) că, în general, orice artist e un fenomen, adică excepția de excepționalitate. Altfel spus, o tulburătoare deviație de la banal (era să scriu… normal!). De aceea, se spune ieșit din comun, pentru că nu dai de el toată ziua-bună ziua pe unde te duci, pe unde te-nvârtești, nu … Continuă să citești TRANSPLANT DE ALBION ÎN PIAȚA ROMANĂ

Nu ne alegem patronimul, la fel cum nu ne alegem culoarea, etnia sau părinții. Este o platitudine atât de enervant de oțioasă, că cronicart-ul aproape că abia a îndrăznit s-o expună chiar aici, în debutul unei cronici interesante (credem noi!). Probabil că, la o nouă ediție (!), o vom suprima și o vom înlocui cu … Continuă să citești SCURT RAPORT LA RAPORTORU

Uneori, din lăcomie sau din plescăitul de plăcere al aducerii-aminte, nu-ți ajunge timpul să spui toată povestea, deși ea parcă e mai frumoasă ascultată toată. Și atunci, naratorul n-are ce face și o împarte în două. O narațiune bicefală. Ceea ce și acum se va întâmpla. Spre a nu lăsa să-i scape, din grabă, printre … Continuă să citești DOUĂ POVEȘTI DESPRE IERI: MIRCIA DUMITRESCU ȘI IURI ISAR

…Împrumutând ceva din stilul enciclopedic, trebuie reamintit celor care au uitat (sau amintit celor care nu știu) că hedonismul (din gr. hedone = plăcere) pornește de la înclinarea naturală a omului spre căutarea plăcerii, a fericirii și, totodată, la paritate și dacă e posibil, evitarea suferințelor. Vom reveni asupra definiției! Nicolae Săftoiu (1935-2017) – unul … Continuă să citești NICOLAE SĂFTOIU – UN HEDONIST METICULOS

De Ioan Iacob, și ca prieten, și ca artist, nouă ne place tare. Oricum – îngândurat, cu privirea pierdută, zâmbind misterios și șfichiuind în același timp fumul țigării printre buze, râzând la o glumă serioasă (nu râde la orice banc!), cu o destindere totală a faciesului sau, cine știe, combătându-i „lohengrinește” (dar cu respect!) și … Continuă să citești IACOB SAU VADEMECUM VĂ PLACE

– o provocare – Orice deranj al ordinii pornește de la un fapt șui. De la o strâmbătate, de la o estropiere sau de la o cvasi-asemănare. Amintindu-și de vorba lui Paul Valéry – Ce qui est simple est faux; ce qui ne l’est pas est inutilisable – cronicart-ul a avut ideea să repete de … Continuă să citești LUDICUL POFTICIOS: „PERSONAJE / PERSONNES ÂGÉES?”

De foarte multe ori, în lumea artelor (și nu numai!), se întâmplă ca o vorbă bună, altminteri, mult așteptată, o cronică pozitivă sau foarte laudativă, encomiastică sau chiar lingușitoare, în fine, deci, e vorba de ceva foarte bun la gust (!), deci, de foarte multe ori, vorba de bine să nu fie mai eficientă ca … Continuă să citești CONJURAȚIA REFULAȚILOR