Paradisul… pardon, parazitul!.. dizarmonic ce ne-a marcat cu fierul roșu ultimul(?!) nostru an din viață (nu vreau să par funest, dar pentru unii, din păcate, chiar a fost ultimul!) a dus la o catastrofală răsturnare a tuturor cotațiilor civilizaționale pe care se baza societatea în care trăim. Sigur că e un truism această afirmație, care … Continuă să citești COVIDEO JOC – MAX DUMITRAȘ
La inițiativa Asociației Culturale „24.PH.arte” și cu sprijinul Consiliului Județean Prahova, al Casei de Cultură din Ploiești și în cooperare cu Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, urbea lui Nenea Iancu are, de trei ani, o excepțională realizare în domeniul artelor: Tabăra Internațională de Sculptură monumentală, care începe deja să capete tradiție. Dacă după … Continuă să citești SCULPTURĂ GREA LA NENEA IANCU
În scurta mea carieră de admirator al artelor plastice (cronicart-ul își refuză titlul de critic de artă, fiindcă, nefiind decât un simplu scriitor, nu are calitatea de a uza de el!), au existat în aria prețuirii mele artiști (nu mulți!) care mi s-au părut pur și simplu de neatins. Nu inegalabili, ci intangibili. Nu știu … Continuă să citești DESEMNE PRIN AER DE STICLĂ
Originalitatea în artă presupune, în general, o serie nesfârșită de analize profunde, exegeze alambicate, studii meandrate și eseuri deseori prolixe, cu incizii hotărâte și precise în personalitatea fiecărui artist în parte. Cu scotociri, cu ipoteze, cu presupuneri, cu sfâșieri, cu indecizii, cu speculații, cu controverse și, în fine, cu date certe, aflate dincolo de orice … Continuă să citești DIMENSIUNEA BERNEA
Opera fiecărui artist are în mod sigur rădăcini adânci, ca niște aderențe firoase, care o țin ca un zălog, legată de frumusețea tainică, de vraja misterioasă a unui palimpsest. Poezia, de pildă, are semnele ei de adâncime, pe care poetul le simte; sunt anumite revelații care îl conduc pe poet pe drumuri ce-i par noi, … Continuă să citești CU URME PE URME CĂLCÂND
De foarte multe ori se întâmplă ca un artist să nu semene deloc cu arta sa. Cum ar veni, el s-o ia într-o parte, în vreme ce lucrările sale virează spre altceva. El să aibă aerul inconștient al unei naivități crocante și o aparență de puritate aproape infantilă, iar arta lui, dimpotrivă, să fie aprigă … Continuă să citești MISTERUL COAPSEI ROZ
Artiștii se ivesc oriunde. Oriunde poate să existe un zăcământ de sensibilitate din care să țâșnească în zbor câte un meteorit (da, e adevărat, luminos și greu, dar un meteorit ce funcționează de-a-ndaratelea, adică exact invers, care nu coboară vertiginos, spre a se izbi de pământ, ci, dimpotrivă, se înalță într-un zbor involt spre tăriile … Continuă să citești BALADĂ PENTRU DOI JIENI
Recenta încercare a omenirii, numită covid-19, a făcut atâtea valuri (totodată și victime, din păcate!) în civilizația contemporană, încât au apărut după stingerea virusului (nu se știe însă dacă este definitivă!) nenumărate proiecții și proiecte din toate sferele creației spiritului uman: științifice, literare (jurnalele de corona sunt încă gestante, așteptate să „eclozeze” pe piață!), apoi … Continuă să citești GRAFICĂ DE PANDEMIE
Sigur că, aliniindu-se trendului, cronicart-ul putea pune titlul acestei cronici „Arta în vremea pandemiei” sau a „…Coronei” (că sună mai poetic!), dar el a renunțat din primul moment, pentru că acest clișeu – „Cutare sau ceva în vremea carantinei” (pentru a evita adjectivul derivat dintr-un participiu strident și indigest, de care cred că v-ați săturat, … Continuă să citești VIRTUȚILE VIRTUALULUI
…Prin urmare, situația e clară: orice pește rimează cu orice alt pește. Peștele de sticlă cu peștele se strică, peștele din „ca peștele pe uscat” cu cel din „ca peștele în apă”, peștele din acvariu cu peștele cristic, peștele din „de la cap se-mpute” cu cel din „Ziua în care vin peștii” al lui Cacoyannis, … Continuă să citești PROZODIA PEȘTILOR…