Categorie: recitiri

Mircea Eliade (Bucureşti 1907 – 1986 Chicago) publicase deja Isabel şi apele diavolulului, Maitreyi (roman ce-i aducea celebritatea la doar 26 de ani), Domnişoara Christina. În 1938 este arestat şi întemniţat la Siguranţa Generală. Va fi transferat în lagărul de la Miercurea Ciuc pentru că refuzase să semneze declaraţia de desolidarizare de legionarism. Este pus … Continuă să citești MIRCEA ELIADE: “NOAPTEA DE SÂNZIENE” SAU EXORCIZAREA EXILULUI

Scris, după declaraţia făcută undeva de autorul său, pentru a readuce în discuţie un gen de literatură intrat sensibil în conul de umbră al interesului şi, în primul rând, al existenţei, Jurnal parizian. Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) al lui Eugen Simion atrage preponderent atenţia prin aceea că dezvăluie o latură a criticului care, având … Continuă să citești O latură nebănuită a criticului

Pe durata unui an și jumătate (nov. 2005 – apr. 2007), un intelectual (Octavian Paler) – conștiință vie a prezentului – a răspuns suitei de întrebări („tranșelor tematice”) concepute de un tânăr critic cu cv consistent (Daniel Cristea-Enache), unanim apreciat, rezultând un volum substanțial (Convorbiri cu Octavian Paler), dens în idei, revelații, de o expresivitate … Continuă să citești SCRIITORUL-ZIARIST, PLIN DE ELEGANȚĂ, CURTOAZIE ȘI RAFINAMENT

Dacă în Vestibul (1967), primul roman al lui Alexandru Ivasiuc, tema pare să fie, după remarca lui Eugen Simion, „dificultatea comunicării sub imperiul fricii“, doctorul Ilea străbătând, ca să ajungă la înțelegere, „spațiul confuz al trecutului său“ și aflându-se, deocamdată, în vestibul, fără să știe dacă va putea ieși din el pentru a pune astfel … Continuă să citești Substratul culpabilității

Ultima carte a lui Sorin Titel, Melancolie (Editura Cartea românească, 1988) – ultima carte dintre toate, așa cum se știa – este un roman rămas neterminat din același motiv care l-a făcut să fie cel care încheie prematur opera acestui prozator contemporan dintre cei mai remarcabili. Un scriitor, cum se știe apreciat nu numai în … Continuă să citești SORIN TITEL. PAGINILE DE PE URMĂ

Ceea ce diferențiază cartea de memorii a Adrianei Georgescu, La început a fost sfârșitul. Dictatura roșie la București (Editura Humanitas, 1992) este caracterul ei senzațional, datorat evenimentelor relatate. Autoarea a fost martora unei perioade cruciale din istoria României, asistând la preluarea treptată și abuzivă a puterii politice de către Partidul Comunist român sub oblăduirea Armatei … Continuă să citești Preluarea treptată a puterii

Născut în 1955 la Vultureni, județul Cluj, Ion Mureșan este absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din orașul lui Lucian Blaga. A făcut parte din gruparea revistei Echinox. Din anul 1988 a fost redactorul revistei clujene Tribuna. Din 2006 este redactor-șef al revistei Verso; poet, eseist, prozator, Ion Mureșan a … Continuă să citești ION MUREŞAN. REFLEXIVUL, SMERITUL, NEO-EXPRESIONISTUL REBEL

În iconomia cărților lui Adrian Popescu (n. 1947, Cluj-Napoca, multipremiant al Uniunii Scriitorilor, al Academiei Române, al unor saloane, reviste și festivaluri de poezie, redactor-șef al revistei „Steaua” din 1990, membru al PEN-Clubului Român) volumul Drumul strâmt (Editura Dacia, 2001, 86 p., Colecția „Poeții Clujului”) are valoarea unui glissando biografic și semnal de încetinire a … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, „CARTEA REGINEI”

Așadar se dau: A. un curs universitar devenit ulterior carte: Aurel Codoban, Amurgul iubirii. De la iubirea-pasiune la comunicarea corporală, Ideea Design&Print, Cluj, 2004; B. Un roman al aceluiași, – Jurnalul Amurgului iubirii, ed. Școala Ardeleană, 2018 – de citit neapărat în continuarea cărții de mai sus, și compus din: B1 – un proiect de … Continuă să citești ROMANUL FENOMENOLOGIC AL IUBIRII

Volumul Théophile Gautier, Edgar Allan Poe, Nicolae Davidescu: A 1000-a noapte, editat de prestigioasa editură ateniană Agra (2006) și îngrijit de comparatista greco-franceză Evanghelia Stead-Daskalopoulou, de la Universitatea din Reims, merită cu prisosință să fie semnalat și publicului românesc, fie și la paisprezece ani de la apariție. Acest tardiv demers de întâmpinare ar putea invoca … Continuă să citești TÂRCOALE „ORIENTALISMULUI”