Categorie: recitiri

Cu articole găzduite în Voința (1920), Patria (1922), Cuvântul (1925), Adevărul literar și artistic (1925), Banatul (1926), Familia (1935), Gândirea (1928, 1935), Contemporanul (1960), Tribuna (1960), Tiparnița literară, Drumul nou, Darul vremii ș.a., Lucian Blaga a ilustrat în Ceasornicul de nisip (Ed. Dacia, 1973) ca specii jurnalistice tableta, editorialul, portretul, sinteza, necrologul, paralela, cu referire … Continuă să citești LUCIAN BLAGA, CRONICAR LITERAR

Cu câțiva ani înainte de-a publica marea sa carte a neuitării (mulțumesc, Gabriel Chifu!), Timpul ce ni s-a dat, Annie Bentoiu a scris în fiecare zi un jurnal al ultimului an trăit sub comunism, fraze pentru viața de zi cu zi. 1989, publicat la Editura Cartea Românească, în anul 1998. O carte prin care Annie … Continuă să citești Viața trecută prin cuvinte

Se dedică lui Ștefan Borbély În anul 1970, Titus Popovici publica nuvela Moartea lui Ipu, scriere cu „un limbaj nou, de o densă expresivitate” (Petru Poantă), moment din care, după regretatul critic, autorul romanelor Străinul și Setea „nu va mai fi un captiv al ideologiei comuniste, nici stilistic, nici mental”. Recitirea admirabilei narațiuni, la mai … Continuă să citești Jocul, pescuitul și moartea

Născut în 1871 la Târgu-Frumos într-o familie de origine armeană, G. Ibrăileanu se impune în spațiul literar românesc ca autor al teoriei specificului național. Provenind dintr-o familie de condiție modestă, vitregit de o soartă cel puțin nefavorabilă, tânărul Garabet rămâne orfan prea devreme, fiind nevoit să răzbată într-o lume într-o continuă transformare, o lume fluidă, … Continuă să citești GARABET IBRĂILEANU

Acum douăzeci de ani, la 29 septembrie 2001, când a murit Gellu Naum, presa culturală de la noi a vorbit despre un potențial premiu Nobel ratat de către România. Scriitorul chiar fusese propus cu un an înainte pentru prestigioasa distincție de către ASPRO și revista Observator cultural, iar notorietatea internă și recunoașterea apartenenței operei sale … Continuă să citești SUPRAREALISMUL CA MOD DE VIAȚĂ

Gellu Naum după 20 de ani În anii ’38 – ’40, când Gellu Naum se afla în Oraşul-lumină pentru a-şi susţine doctoratul în filozofie, aveau loc mari campanii de idei în creaţia artistică: era vremea marilor contestări şi prietenii, a întâlnirilor şi despărţirilor ce vor schimba felul de a gândi şi a crea al Europei. … Continuă să citești Pionier și paladin al reveriei surrealiste

Mircea Eliade (Bucureşti 1907 – 1986 Chicago) publicase deja Isabel şi apele diavolulului, Maitreyi (roman ce-i aducea celebritatea la doar 26 de ani), Domnişoara Christina. În 1938 este arestat şi întemniţat la Siguranţa Generală. Va fi transferat în lagărul de la Miercurea Ciuc pentru că refuzase să semneze declaraţia de desolidarizare de legionarism. Este pus … Continuă să citești MIRCEA ELIADE: “NOAPTEA DE SÂNZIENE” SAU EXORCIZAREA EXILULUI

Scris, după declaraţia făcută undeva de autorul său, pentru a readuce în discuţie un gen de literatură intrat sensibil în conul de umbră al interesului şi, în primul rând, al existenţei, Jurnal parizian. Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) al lui Eugen Simion atrage preponderent atenţia prin aceea că dezvăluie o latură a criticului care, având … Continuă să citești O latură nebănuită a criticului

Pe durata unui an și jumătate (nov. 2005 – apr. 2007), un intelectual (Octavian Paler) – conștiință vie a prezentului – a răspuns suitei de întrebări („tranșelor tematice”) concepute de un tânăr critic cu cv consistent (Daniel Cristea-Enache), unanim apreciat, rezultând un volum substanțial (Convorbiri cu Octavian Paler), dens în idei, revelații, de o expresivitate … Continuă să citești SCRIITORUL-ZIARIST, PLIN DE ELEGANȚĂ, CURTOAZIE ȘI RAFINAMENT

Dacă în Vestibul (1967), primul roman al lui Alexandru Ivasiuc, tema pare să fie, după remarca lui Eugen Simion, „dificultatea comunicării sub imperiul fricii“, doctorul Ilea străbătând, ca să ajungă la înțelegere, „spațiul confuz al trecutului său“ și aflându-se, deocamdată, în vestibul, fără să știe dacă va putea ieși din el pentru a pune astfel … Continuă să citești Substratul culpabilității

Ultima carte a lui Sorin Titel, Melancolie (Editura Cartea românească, 1988) – ultima carte dintre toate, așa cum se știa – este un roman rămas neterminat din același motiv care l-a făcut să fie cel care încheie prematur opera acestui prozator contemporan dintre cei mai remarcabili. Un scriitor, cum se știe apreciat nu numai în … Continuă să citești SORIN TITEL. PAGINILE DE PE URMĂ

Ceea ce diferențiază cartea de memorii a Adrianei Georgescu, La început a fost sfârșitul. Dictatura roșie la București (Editura Humanitas, 1992) este caracterul ei senzațional, datorat evenimentelor relatate. Autoarea a fost martora unei perioade cruciale din istoria României, asistând la preluarea treptată și abuzivă a puterii politice de către Partidul Comunist român sub oblăduirea Armatei … Continuă să citești Preluarea treptată a puterii

Născut în 1955 la Vultureni, județul Cluj, Ion Mureșan este absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din orașul lui Lucian Blaga. A făcut parte din gruparea revistei Echinox. Din anul 1988 a fost redactorul revistei clujene Tribuna. Din 2006 este redactor-șef al revistei Verso; poet, eseist, prozator, Ion Mureșan a … Continuă să citești ION MUREŞAN. REFLEXIVUL, SMERITUL, NEO-EXPRESIONISTUL REBEL

În iconomia cărților lui Adrian Popescu (n. 1947, Cluj-Napoca, multipremiant al Uniunii Scriitorilor, al Academiei Române, al unor saloane, reviste și festivaluri de poezie, redactor-șef al revistei „Steaua” din 1990, membru al PEN-Clubului Român) volumul Drumul strâmt (Editura Dacia, 2001, 86 p., Colecția „Poeții Clujului”) are valoarea unui glissando biografic și semnal de încetinire a … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, „CARTEA REGINEI”

Așadar se dau: A. un curs universitar devenit ulterior carte: Aurel Codoban, Amurgul iubirii. De la iubirea-pasiune la comunicarea corporală, Ideea Design&Print, Cluj, 2004; B. Un roman al aceluiași, – Jurnalul Amurgului iubirii, ed. Școala Ardeleană, 2018 – de citit neapărat în continuarea cărții de mai sus, și compus din: B1 – un proiect de … Continuă să citești ROMANUL FENOMENOLOGIC AL IUBIRII

Volumul Théophile Gautier, Edgar Allan Poe, Nicolae Davidescu: A 1000-a noapte, editat de prestigioasa editură ateniană Agra (2006) și îngrijit de comparatista greco-franceză Evanghelia Stead-Daskalopoulou, de la Universitatea din Reims, merită cu prisosință să fie semnalat și publicului românesc, fie și la paisprezece ani de la apariție. Acest tardiv demers de întâmpinare ar putea invoca … Continuă să citești TÂRCOALE „ORIENTALISMULUI”

recitindu-l pe nichita Ca orice poet autentic (să amintim doar articolele lui Eminescu ori tabletele lui Arghezi), Nichita Stănescu a fost și el atras de mirajul publicisticii, care continua, firesc, „muncile” sale orfice. Astfel, între anii 1970-1973, autorul Necuvintelor deținea în revista Argeș rubrica Amintiri din prezent, semnând – aici – multe din re-lecturile unui … Continuă să citești PĂMÂNTUL DE LITERE

recitindu-l pe nichita Mulți dintre istoricii și criticii literari, atunci când tratează problemele creației literare în perioada dinaintea anului 1989/dintre 1948-1989, privesc regimul politic al perioadei și creația literară aferentă, drept o singularitate, o excepție, ruptă de trecut/etapa anterioară și fără legătură cu etapa următoare. Examinarea obiectivă, neinfluențată de afecte și interese personale, ori de … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU. INDIVIDUALIZAREA

Eul oniric din textele poetice ale lui L. Dimov disimulează esenţa, egală cu aparenţa, eului baroc. Jean Rousset, în Literatura barocului în Franţa. Circe şi păunul, în româneşte de Constantin Teacă, prefaţă de Adrian Marino, Bucureşti, Univers, 1976, observă, evident, „omul multiform (proteic, n.n.) într-o lume în metamorfoză”. „Proteu este omul care nu trăieşte decât … Continuă să citești Leonid Dimov: (Prot)eul oniric

Încep prin a spune că este o mare onoare pentru mine să fiu alături de scriitori, de critici și istorici literari de un asemenea calibru, dar și împreună cu un public de elită, precum cel prezent astăzi în această sală. Rareori ai ocazia să stai alături de autori precum Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Nicolae … Continuă să citești Paradoxalul Creangă

S-a observat deja că poezia lui Eugen Dorcescu (n. 1942), care e şi critic literar, nu s-a bucurat de receptarea meritată. O anume discreţie l-a ţinut relativ departe de scena adesea agitată a vieţii literare, iar felul său de a scrie, pe un făgaş clasicizant în care s-a situat de la primele versuri publicate, n-a … Continuă să citești Poezia lui Eugen Dorcescu

Întâmpinată elogios la debutul cu versurile din Cum eu… (1974), Ştefania Plopeanu (n. 1944) a avut totuşi parte de comentarii destul de vagi şi generale: „debut neobişnuit” „decantarea expresiei”, „o mare economie în ce priveşte imaginile şi metafora”, reiterarea unor teme obsedante, reluate în dezvoltări analoge cu procedeele muzicienilor” (Al. Paleologu, e coperta IV a … Continuă să citești POEZIA ŞTEFANIEI PLOPEANU

Vreo douăzeci de volume numără până acum poezia Ioanei Diaconescu (n. 1947), al cărei univers imaginar s-a cristalizat destul de lent, anunţat, la timpuriul debut din 1967, cu placheta Furăm trandafiri, mai degrabă de un „program” ingenuu-vitalist decât de configuraţii simbolice agregate consistent. Poeta de nici douăzeci de ani afişa o vitalitate cumva „eroică”, imaginându-se … Continuă să citești POEZIA IOANEI DIACONESCU