De la o farsă de elev la un debut regizoral de senzație Pe Manea l-am cunoscut personal în vara lui 1971, la sfârșit de stagiune cred, după premiera cu Tigrul la Teatrul de Stat din Turda, unde de curând fusese angajat ca regizor. Pentru mine nu era, însă, deşi de abia câteva luni începusem să … Continuă să citești FRAGMENTE DINTR-O EVOCARE A LUI AURELIU MANEA
Radu Stanca n-a apucat să-și vadă cărțile de poezie tipărite și nici piesele originale jucate. S-a stins la doar 42 de ani, în decembrie 1962, într-un spital din București, sub privirile arse de durere ale tovarășei vieții sale, actrița Doti Stanca-Ghibu. Căreia îi dedicase unul dintre volumele sale de versuri inedite, numind-o ,,îngerul deznădăjduit al … Continuă să citești RADU STANCA, SPECTACOLUL DE ADIO
Un bărbat mai curând mic de stat, nu atât de legat ca Arghezi, dar asemănător, palid și surâzător, călcând greu cu trupul ușor aplecat (din cauza rucsacului din spate?). Un mare scriitor și, în orice caz, „un deținut politic pe care e mai bine să nu-l cunoști”. Colegul meu, învățător în satul vecin, nu-i om … Continuă să citești ION CARAION – 100. CASETA CU INIMI
Despre Nichita Stănescu, nonagenar virtual în acest martie 2023, dar cu un minus biografic întristător de mare – patru decenii! (a murit la vârsta de vârf a creaţiei, în decembrie 1983), s-a putut scrie, cam cu prea mare grabă şi neatenţie, că ar fi „o conştiinţă nomadă, nefixată”, propunând o „poetică eterogenă”, nu una „riguroasă, … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU, UN „METODICIAN AL DELIRULUI”
Personalitatea literară, de nivel național și chiar internațional, a lui Nichita Stănescu a constituit obiect de studiu și de comentarii critice pentru numeroși critici și istorici literari, precum și pentrupubliciștii din presa scrisă și audio-vizuală ori analiștii de specialitate. În acest „cor”, o voce distinctă și un rol însemnat, s-ar fi cuvenit să-l aibă ploieștenii. … Continuă să citești „CÂT MAI MULTE” DESPRE NICHITA
Virgil Mazilescu (1942, Corabia – 1984, Bucureşti), absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română din cadrul Universității bucureștene, va face parte din grupul oniric al anilor şaizeci ce îşi propunea, conform „ideologului” respectivului curent estetic, D. Ţepeneag, „nu să transcrie, ci să creeze lucid vise, scopul fiind instaurarea unei realităţi analoage visului” (apud Virgil … Continuă să citești VIRGIL MAZILESCU 80 – SENTIMENTUL DE „ATROCE SENINĂTATE”
Anul trecut a apărut volumul postum de poeme Autoportret, al scriitorului și medicului Banu (Șerban) Rădulescu (n. 12 februarie 1924 – d. 9 decembrie 1998), inițiatorul și primul redactor-șef al publicației Memoria – revista gândirii arestate și întemeietorul „Fundației Culturale Memoria” (1991). Cine este autorul? Doar cei care prefăcându-se – date fiindu-le opiniile politice – … Continuă să citești BANU RĂDULESCU, PORTRET ȘI „AUTOPORTRET”
În urmă cu un an, pe 11 ianuarie, a încetat din viață într-un spital din Paris criticul român Mihai Vornicu1. Pasiunea pentru clasicități, atracția timpurie pentru conceptul și limbajul critic călinescian și vocația – naturală ca orice vocație, dar programatic și intens educată prin modele și exercițiu – pentru extaziantul supliciu al performanței formale l-au … Continuă să citești MIHAI VORNICU SAU CRITICA ARTISTICĂ
Sora poetului, azi aproape uitat, Margareta Labiș, ne-a făcut atenți asupra faptului că se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Nicolae Labiș. Dar nu i-au fost dați să trăiască decât 21 dintre aceștia. Cât să scrie poeme de neuitat, totuși, precum Moartea căprioarei, care, de altfel, a apărut în revista Viața Românească, atunci, … Continuă să citești Nicolae Labiș (2 decembrie 1935 – 22 decembrie 1956)
Nici cât negru sub unghie, îmblânzirea morții S-a făcut deja un sfert de veac, 25 de ani, mergând spre 26, de când poetul Cristian Popescu ne-a chemat la înmormântarea lui reală, în februarie 1995, şi – iată – încă nu a ajuns nume de stradă, cum spunea într-un poem Ioan Es. Pop, colegul lui de … Continuă să citești CRISTIAN POPESCU – 25 DE ANI DE LA PLECARE
O evocare a lui Emil Brumaru Dacă ar fi să-l cred pe Emil, el m-a cunoscut pe mine înainte ca să-l fi cunoscut eu pe el. Să mă explic. Locuiam pe Ștefan cel Mare, în casa Mitropoliei, acolo unde la parter era, pe vremea aceea, un magazin de obiecte religioase (fără firmă, ca să nu … Continuă să citești Și o botină, din cea mai fină…
Mircea Ciobanu – 80 Un mare scriitor, dacă nu chiar uitat astăzi, totuși intrat într-un con de umbră, cum se spune cu o metaforă suprautilizată, este Mircea Ciobanu. Scriu este pentru că opera lui ne însoțește în continuare, la aproape 25 de ani de când el ne-a părăsit. Poet de substanță și prozator asemenea, Mircea … Continuă să citești Scriitorul, editorul, omul de acțiune
Mircea Ciobanu – 80 Mai 13 era zi însemnată în calendarul meu personal, cu chenar în formă de inimă (era o joacă serioasă) timp de zece ani, între 1985 și 1995 – era ziua de naștere a lui Mircea Ciobanu! Îi duceam prinosul și înainte, și după Revoluție, era o sărbătoare de suflet, de care … Continuă să citești Mircea Ciobanu, sprijinitorul meu
Poet de puternice reverberații lirice, obsedat de „ochiul interior” al lucrurilor văzute și nevăzute, aspirând spre o integrare în ritmul existențial al unei cosmicități protectoare, Gheorghe Pituț, de la a cărui naștere se împlinesc 80 de ani (1 aprilie 1940), a fost un scriitor complex, plecat dintre noi la numai 51 de ani, în plin … Continuă să citești Proza ludică și funambulescă a lui Gheorghe Pituț
S-au scurs o sută de ani (27 februarie 2020) de când marele istoric, A.D. Xenopol a trecut în lumea celor „drepți”. A lăsat moștenire o vastă operă scrisă, din care face parte și Istoria românilor din Dacia Traiană. Se subînțelege că este vorba despre istoria locuitorilor din spațiul Daciei lui Burebista (rege, anii 82- 44, … Continuă să citești CENTENAR A.D. XENOPOL
Frank Westerman, scriitor și jurnalist olandez de succes, a publicat recent o carte de eseuri despre totalitarismul din diferitele colțuri ale lumii. Unul dintre eseuri e dedicat României. Ca jurnalist olandez în timpul revoluției române, Frank Westerman a fost bătut și arestat de Securitate. Anul acesta și-a primit dosarul făcut de Securitate și l-a încorporat … Continuă să citești Lumea văzută de Darp
În ciuda discreditului şi bagatelizărilor cu care, cel puţin în prima parte a vieţii, unii din conaţionalii ei de la nord de Dunăre s-au străduit să îi minimalizeze opera literară, ba chiar şi începuturile activităţii politice şi civice, puse, dincolo de orice calcule şi interese meschine, în slujba cauzei României şi a românismului (a nu … Continuă să citești Elena Văcărescu 155
A fost „buzduganul” generației noastre, cel care, prin tot ceea ce a făcut și a scris, a dat de știre că e pe cale să se nască o nouă paradigmă literară. N-aș putea să bag mâna în foc că a fost „părintele” textualismului românesc, dar principalul lui promotor Gheorghe Iova a fost. Începând cu acea … Continuă să citești IOVA ÎN CENACLUL DIN CER
1 În studenția mea, unul dintre puținii prieteni cu care discutam despre Camus și Kafka era Eugen Cioclea (1948–2013), pe atunci și el debutant în ale poeziei, plecat să-și continue studiile la Facultatea Fizică-Matematică a Universită?i ?Lomonosov? din Moscova. Corespondam, primindu-i scrisorile la c?minul nr. 7 al Universit??ii moldave, pe strada Ismail din Chi?in?u. Din … Continuă să citești Prietenul, cărțile și întâmplările aproape fantastice
La împlinirea a optzeci de ani de la stingerea din viață a lui Pavel Dan și la o sută zece ani de la nașterea prozatorului Câmpiei Transilvane, Aurel Podaru publică o ediție jubiliară: Ursita. Autorul ediției este un admirator al lui Pavel Dan, scriitorul care a dat nuvelisticii românești câteva capodopere. Când Cornel Regman a … Continuă să citești PAVEL DAN ÎNTR-O EDIȚIE JUBILIARĂ*