Motto: „Și nu e pentru că poezia merge împreună cu o mistică, este într-un fel o mistică?” Maria Zambrano Dan Arsenie a fost una dintre cele mai stranii personalități ale culturii noastre din anii 1980 încoace. L-aș asemui, prin erudiția specială și „marginalitatea” preocupărilor, cu Ioan Petru Culianu. Fără a fi ajuns la afirmarea … Continuă să citești OMUL FANTĂ
Profesorul Matei Călinescu, unul dintre exilații români care a reușit să-și continue cu succes cariera profesională în străinătate, a rămas în conștiința foștilor studenți, a colegilor, dar și a multor inițiați în tainele literaturii, ale teoriei literare, ale criticii și istoriei literare, un punct de referință pe harta valorilor românești. A publicat în țară, dar … Continuă să citești MATEI CĂLINESCU – JURNALE POSTUME
Deschid cu emoție volumul Contemporanii mei. Portrete, cumpărat de la Muzeul Ștefan cel Mare al Mânăstirii Putna. Numele autoarei îmi amintește de propria mea studenție. Am avut privilegiul să asist la cursurile ei. Păstrez și acum notițele, luate în fugă, încercând să surprind cât mai multe idei. Îmi amintesc de vocea gravă a Profesoarei. Nu … Continuă să citești AUTOPORTRET INDIRECT: ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA
Născut în Bobota Sălajului, satul în care s-a crezut o vreme că și-a încheiat existența pământească Gheorghe Șincai, Corneliu Coposu (n. 1914), după școala primară în satul natal, este adus în 1923, de către tatăl său, protopopul greco-catolic Valentin Coposu la liceul din Blaj, lucru care îl nedumerește la această vârstă: „Am pășit nedumerit – … Continuă să citești CORNELIU COPOSU DESPRE ȘCOLILE ȘI OAMENII BLAJULUI
1. Căutătorul de aur Pe Laurențiu Ulici mi-l imaginez acum, la douăzeci și trei de ani de la plecare, drept un căutător de aur, unul dintre cei care au vânturat, cândva, pământurile și orizonturile Americii. Căutătorul de aur pleca să caute filonul gros de aur, din mintea și imaginația sa și se alegea, în final, … Continuă să citești LAURENȚIU ULICI, ATÂTA CÂT MAI ȘTIM NOI DESPRE EL
Nu putea fi cunoscut… de fapt, nimeni nu l‑ar fi putut desluşi cu adevărat vreodată. Nu avea cum să fie pătruns… era un amestec de contrarii, de frânturi, de singurătăţi. Solitudine tainică, tăcută, dureroasă… din ea se descărcau energii şi erupţii, frisoanele excesului, riscurile ce şi le oferea bucuriei. Un suflet făptuit din temeri, fragil … Continuă să citești GEORGE CONSTANTIN – O NEMURIRE…
De prin anul 2000, Niky Wolcz şi-a amintit că e timișorean, a trecut o lună pe la Teatrul Național din Timișoara ca să ne amintească cum era odinioară în teatrul lui Ciulei şi al lui Esrig şi a revenit să monteze o piesă realizată după nuvelele Hertei Müller. A revenit după ce Teatrul German din … Continuă să citești NIKY WOLCZ despre DAVID ESRIG
De la o farsă de elev la un debut regizoral de senzație Pe Manea l-am cunoscut personal în vara lui 1971, la sfârșit de stagiune cred, după premiera cu Tigrul la Teatrul de Stat din Turda, unde de curând fusese angajat ca regizor. Pentru mine nu era, însă, deşi de abia câteva luni începusem să … Continuă să citești FRAGMENTE DINTR-O EVOCARE A LUI AURELIU MANEA
Mariana Marin (București, 1956-2003), absolventă a Facultății de Litere, a fost o inimoasă membră a Cenaclului de Luni, condus de profesorul Nicolae Manolescu. A debutat cu Un război de o sută de ani (Editura Albatros, 1981); cartea a fost distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor. Volumul, reeditat în 2001, a fost urmat de Aripa secretă (Cartea … Continuă să citești Două decenii fără Mariana Marin
Radu Stanca n-a apucat să-și vadă cărțile de poezie tipărite și nici piesele originale jucate. S-a stins la doar 42 de ani, în decembrie 1962, într-un spital din București, sub privirile arse de durere ale tovarășei vieții sale, actrița Doti Stanca-Ghibu. Căreia îi dedicase unul dintre volumele sale de versuri inedite, numind-o ,,îngerul deznădăjduit al … Continuă să citești RADU STANCA, SPECTACOLUL DE ADIO
Un bărbat mai curând mic de stat, nu atât de legat ca Arghezi, dar asemănător, palid și surâzător, călcând greu cu trupul ușor aplecat (din cauza rucsacului din spate?). Un mare scriitor și, în orice caz, „un deținut politic pe care e mai bine să nu-l cunoști”. Colegul meu, învățător în satul vecin, nu-i om … Continuă să citești ION CARAION – 100. CASETA CU INIMI
Despre Nichita Stănescu, nonagenar virtual în acest martie 2023, dar cu un minus biografic întristător de mare – patru decenii! (a murit la vârsta de vârf a creaţiei, în decembrie 1983), s-a putut scrie, cam cu prea mare grabă şi neatenţie, că ar fi „o conştiinţă nomadă, nefixată”, propunând o „poetică eterogenă”, nu una „riguroasă, … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU, UN „METODICIAN AL DELIRULUI”
Personalitatea literară, de nivel național și chiar internațional, a lui Nichita Stănescu a constituit obiect de studiu și de comentarii critice pentru numeroși critici și istorici literari, precum și pentrupubliciștii din presa scrisă și audio-vizuală ori analiștii de specialitate. În acest „cor”, o voce distinctă și un rol însemnat, s-ar fi cuvenit să-l aibă ploieștenii. … Continuă să citești „CÂT MAI MULTE” DESPRE NICHITA
Virgil Mazilescu (1942, Corabia – 1984, Bucureşti), absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română din cadrul Universității bucureștene, va face parte din grupul oniric al anilor şaizeci ce îşi propunea, conform „ideologului” respectivului curent estetic, D. Ţepeneag, „nu să transcrie, ci să creeze lucid vise, scopul fiind instaurarea unei realităţi analoage visului” (apud Virgil … Continuă să citești VIRGIL MAZILESCU 80 – SENTIMENTUL DE „ATROCE SENINĂTATE”
Anul trecut a apărut volumul postum de poeme Autoportret, al scriitorului și medicului Banu (Șerban) Rădulescu (n. 12 februarie 1924 – d. 9 decembrie 1998), inițiatorul și primul redactor-șef al publicației Memoria – revista gândirii arestate și întemeietorul „Fundației Culturale Memoria” (1991). Cine este autorul? Doar cei care prefăcându-se – date fiindu-le opiniile politice – … Continuă să citești BANU RĂDULESCU, PORTRET ȘI „AUTOPORTRET”
În urmă cu un an, pe 11 ianuarie, a încetat din viață într-un spital din Paris criticul român Mihai Vornicu1. Pasiunea pentru clasicități, atracția timpurie pentru conceptul și limbajul critic călinescian și vocația – naturală ca orice vocație, dar programatic și intens educată prin modele și exercițiu – pentru extaziantul supliciu al performanței formale l-au … Continuă să citești MIHAI VORNICU SAU CRITICA ARTISTICĂ
Sora poetului, azi aproape uitat, Margareta Labiș, ne-a făcut atenți asupra faptului că se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Nicolae Labiș. Dar nu i-au fost dați să trăiască decât 21 dintre aceștia. Cât să scrie poeme de neuitat, totuși, precum Moartea căprioarei, care, de altfel, a apărut în revista Viața Românească, atunci, … Continuă să citești Nicolae Labiș (2 decembrie 1935 – 22 decembrie 1956)
Nici cât negru sub unghie, îmblânzirea morții S-a făcut deja un sfert de veac, 25 de ani, mergând spre 26, de când poetul Cristian Popescu ne-a chemat la înmormântarea lui reală, în februarie 1995, şi – iată – încă nu a ajuns nume de stradă, cum spunea într-un poem Ioan Es. Pop, colegul lui de … Continuă să citești CRISTIAN POPESCU – 25 DE ANI DE LA PLECARE
O evocare a lui Emil Brumaru Dacă ar fi să-l cred pe Emil, el m-a cunoscut pe mine înainte ca să-l fi cunoscut eu pe el. Să mă explic. Locuiam pe Ștefan cel Mare, în casa Mitropoliei, acolo unde la parter era, pe vremea aceea, un magazin de obiecte religioase (fără firmă, ca să nu … Continuă să citești Și o botină, din cea mai fină…
Mircea Ciobanu – 80 Un mare scriitor, dacă nu chiar uitat astăzi, totuși intrat într-un con de umbră, cum se spune cu o metaforă suprautilizată, este Mircea Ciobanu. Scriu este pentru că opera lui ne însoțește în continuare, la aproape 25 de ani de când el ne-a părăsit. Poet de substanță și prozator asemenea, Mircea … Continuă să citești Scriitorul, editorul, omul de acțiune
Mircea Ciobanu – 80 Mai 13 era zi însemnată în calendarul meu personal, cu chenar în formă de inimă (era o joacă serioasă) timp de zece ani, între 1985 și 1995 – era ziua de naștere a lui Mircea Ciobanu! Îi duceam prinosul și înainte, și după Revoluție, era o sărbătoare de suflet, de care … Continuă să citești Mircea Ciobanu, sprijinitorul meu
Poet de puternice reverberații lirice, obsedat de „ochiul interior” al lucrurilor văzute și nevăzute, aspirând spre o integrare în ritmul existențial al unei cosmicități protectoare, Gheorghe Pituț, de la a cărui naștere se împlinesc 80 de ani (1 aprilie 1940), a fost un scriitor complex, plecat dintre noi la numai 51 de ani, în plin … Continuă să citești Proza ludică și funambulescă a lui Gheorghe Pituț
S-au scurs o sută de ani (27 februarie 2020) de când marele istoric, A.D. Xenopol a trecut în lumea celor „drepți”. A lăsat moștenire o vastă operă scrisă, din care face parte și Istoria românilor din Dacia Traiană. Se subînțelege că este vorba despre istoria locuitorilor din spațiul Daciei lui Burebista (rege, anii 82- 44, … Continuă să citești CENTENAR A.D. XENOPOL
Frank Westerman, scriitor și jurnalist olandez de succes, a publicat recent o carte de eseuri despre totalitarismul din diferitele colțuri ale lumii. Unul dintre eseuri e dedicat României. Ca jurnalist olandez în timpul revoluției române, Frank Westerman a fost bătut și arestat de Securitate. Anul acesta și-a primit dosarul făcut de Securitate și l-a încorporat … Continuă să citești Lumea văzută de Darp