Catalogul traumelor Cred că prima mea traumă a fost chiar nașterea, dar asta e prea greu de reconstituit, e mai degrabă treabă de filosofi. A doua mea traumă a fost despărțirea de mamă, după ce tata a murit, iar bunicii m-au luat să mă crească, aveam aproape doi ani, m-au pus adormită în mașină, ca … Continuă să citești poeme
CLELIA IFRIM Grâu verde Pământul răscumpărat de tatăl meu ca să pună grâu, a devenit un lagăr de oameni. Animalele vorbesc în limba lor despre asta. Pământul răscumpărat de mine ca să pun grâu, a devenit un lagăr de oameni. În fiecare noapte dispare cineva. Zece oameni. O sută de oameni. O mie… În locul … Continuă să citești poeme
* * * Poezia mea, Un țipăt de hârtie. Buruienile, cele mai frumoase graffiti Mai departe, lanul de porumb inundat, mişcările tale dezordonate, zarurile nu se mai opresc din cădere, zidurile de sticlă blindată ale tăcerii. Senzaţia că această dimensiune a vieţii a devenit neîncăpătoare, privim în jur de parcă am purta ochelari de eclipsă. … Continuă să citești poeme
documentar în alb-negru prolog era vara anului 1939, de Duminica Mare. străbunelul Gheorghe a început să bea de cum intrase popa în slujbă. scena I pe la amiază, a înhămat calul, a luat cu el o jumate de țuică și s-a pornit în pădure, după buruian. scena II pe drum s-a întâlnit cu Ileana lui … Continuă să citești poeme
*** Cineva cândva și-a permis mirajul (împotriva trendului de ultimă oră) de-a-și urma pașii umbra ca pe-o ofrandă naivă adusă luminii de zi cu zi. Așa l-a și prins înserarea în amurgul siamez din el însuși Știa că nu o va vedea niciodată la față dar își va urma mai departe fidel și copilărește (în … Continuă să citești poeme
CUȚITUL NU MAI ARE ZIMȚI capacul borcanului de compot nu se lasă deschis usturoiul a devenit albicios și american electrica-furnizare zice să-mi schimb urgent contractul frec cu igienol și spirt clanțele ușilor masa de bucătărie aragazul tălpile pantofilor măștile devin din ce în ce mai multe colorate și neașteptate din blocul de nașteri se aude … Continuă să citești poeme
SARA LA NĂVRÂP Sara pe deal, liniştea suspendată în ramuri de mesteacăn se uita cu ochii întredeschişi şi palizi la jumătăți de realitate amestecând tinerețe, viclenie şi timiditate Sara pe deal, instrumente cu coarde ieşeau din ascunzişuri şi voci ascuțite tresăreau din tufişuri străduindu-se în zadar să ascundă hăhăielile furibunde dar profunde ale turiştilor de … Continuă să citești poeme
descântec aș putea veni pe furiș te-aș lega la ochi te-aș învârti de trei ori ți-aș șopti cântece îmbietoare și ți-aș părea cea mai frumoasă ți-aș rezista eroic ca un soldat în linia întâi m-aș lepăda de tine de câte ori s-au lepădat sfinții de giulgiul morții m-aș spăla cu sânge și lapte te-aș lega … Continuă să citești poeme
* * * până să vin eu pe lume mama purta pietre în pântece când începeau să miște le scotea și le așeza la temelia casei tata alerga prin curte un cocoș fără cap ce îi scăpa mereu printre degete iar băuse dar mama nu îl alunga căci se săturase să tot nască pietre într-o … Continuă să citești poeme
Bluetă Copilăria, ursul împușcat de ruși deși era de pluș și nici nu mormăia măcar, vânători atârnând la uscat pieile îngerilor păzitori în locul unde am recitat versuri de Char. Refren (După ce m-a sărutat Dictyna-n val s-a aruncat.) Oglinda fermecată a plesnit, ploaia a stins în iarbă, focul – într-un butoi cu boască unde … Continuă să citești poeme
* * * Nu e nimeni să-ți citească trupul ca pe-o carte-n care te afunzi după fiecare literă te-ascunzi ca-n ostrovul lui de taină lupul nimeni să-i privescă ochii ei profunzi ca în noapte în cearceaf năduful visului ce-l ştergi cu pămătuful de pe sânii ageri şi rotunzi – decât îngerul care-o păzeşte-ntruna alungat din … Continuă să citești sonete
1 primele raze ale poemului răsar la miezul nopții din hăul ordonat al vocilor noastre neîmblânzite înaintăm pe urma negrei sclipiri orbitoare spre grotele silabelor neumblate e încă noapte în cuvinte mii de ochi roșii minusculi feroci stau la pândă noaptea e lungă – noaptea dinaintea poemului – vocea ne conduce spre zori înnegurate ieșind … Continuă să citești poem
Nevrednicie Simt ideile care adie – curtezane rare și, uneori, de neînțeles. Oare ce aș putea să fac: să îngenunchez, să plâng, să strig, să urlu-n deznădejde, să mă bage în seamă? Dar eu le las, ca pe fecioare, să-mi inculce adierile sau să mă omoare. Și câte… În noapte, din nou singur. O altă … Continuă să citești poeme
Ca între tată și fiu… astăzi tot ce vreau Doamne e să stau de vorbă cu tine ca între tată şi fiu nu o să întreb nimic despre cei care se vând pentru câţiva bănuţi şi nici despre lucrurile care nu există dacă ţi-aş cere să-mi spui de ce mor oamenii mi-ai răspunde că sunt … Continuă să citești poeme
Redacția unei reviste de spiritism hai! vino! purta niște cizme lungi până dincolo de genunchi și o rochie scurtă dantelată. atât vedeam. hai! vino! era noapte și, luminată din spate printr-o ușă întredeschisă de la nivelul unei parcări subterane, mă chema. eram undeva mai sus și relativ departe. simțeam că sunt stins, epuizat. îmi plăcea … Continuă să citești poeme
Ce umbre Ce umbre lasă soarele pe străzi și luna lasă umbre în visele mocnite cu trupuri de fecioare în tandrele parăzi ca umbre moi de sub copaci ivite din cer stele umbresc frunți milenare ale atâtor mari poeți ce s-au trecut de care ea cea scumpă habar n-are că i-au cântat strămoașele din lut … Continuă să citești poeme
O ELEGIE MINORĂ În fiecare săptămână fac în biblioteca mea curăţenie generală, golesc de fiecare dată sacul cu praf absorbit de aspirator de pe covoare, mobilă, parchet. Mai nou, aştept cu o emoţie specială, aproape solemnă, mica întâmplare de sâmbătă şi mă pregătesc să scriu o nouă elegie desigur, minor-interogativă: mă întreb câte litere, câte … Continuă să citești poeme
Pe genele tale de pasăre Pe genele tale de pasăre dorm somn aromat că de mai multe dimineți fără remușcări lipsesc de la ora de povestit vise nu aud ciocănitoarea trezită cu noaptea în cap cum ciocănește în copacul uscat din fața ferestrei ca în propriul său craniu pentru a-și ține visele în cadență de … Continuă să citești poeme
Ce e ăla tărâm Nu știu dacă patria asta e locul muribunzilor și ar fi fost a fost brusc o plajă de cuvinte risipite la puterea foarte Ghiauri noaptea Au mai crescut niște zile în mărul lui Adam aș atârna niște cuvinte mușcate ar trăi altfel dar peste vreo mie de ani nu mai citește … Continuă să citești poeme
ÎNCĂ O DIMINEAȚĂ Încă o dimineață fără consimțământul nimănui soarele pare ieșit la o scurtă plimbare caritabilă în jurul blocului meu nu știi dacă să faci asta sau aia motorul clipei s-a defectat umbra oblică a meteoritului tungus coboară pe insula zilei de azi amurg fără consimțământ sunt singur ca un căruț pe rotile al … Continuă să citești poeme
Autoscopie Prin fanta albastră a sufletului se vede marea. Jurnal De-a bușilea cale de șapte vieți, cântând smerit în colțul catedralei ori tăcând cât te ține gura. Zguduit de suflul exploziilor, un altul purtând pentru tine războiul de o mie de ani până se prăbușesc turnurile gemene și biserica Notre-Dame. Mărșăluind cu viața, umăr la … Continuă să citești poeme
Arrêt au fost închiși în propriile capete privarea de libertate s-a produs în lipsa oricărei sentințe irecursibil mai întâi ideile le-au fost înlocuite cu oameni zeci de oameni, sute, mii de oameni un cap devenise stație de metrou la oră de vârf apoi oamenii s-au transformat în ID-uri fiecare în zeci de ID-uri transpirația groasă, … Continuă să citești poeme
Alfa și CU omega Așa e cu omul devenit vechi din nou: ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou. E timp târziu când mai în fiece vers bucuria trece din viață în moarte alteori – invers, pentru a încerca să înfrunte căderea în spleen a mitologiei propriului destin. Altfel spus dar în … Continuă să citești poeme
(totul) Un moment zero de la care să înceapă abia acum chiar acum totul fie și acum spre finalul filmului ăsta vetust de cinematecă în care tocmai retrăiești dimineața evanescentă a unei traversări singuratice peste podul unduit în apa verzuie a begheiului aici vizavi de străvechea turbină, ghidat doar de luciul fericit în sine al … Continuă să citești poeme