Îl găsise taman la Brăila, pe bulevardul Cuza, la numărul 269; într-adevăr, n-aveai cum să te înşeli în privinţa casei, după cum îi scrisese. Era o casă veche, boierească, pe care vremurile o aduseseră la condiţia de relicvă demnă, purtându-şi stoic mândria la care cei de viţă veche nu renunţaseră nici în faţa sărăcirii, nici … Continuă să citești FUGARUL
Categorie: proză
GLEZNA LUI MESSI
I s-a dus încet-încet vestea Iustinei-Celestina printre românii din Valencia că poate să îi ajute în cazuri de luxaţii, entorse şi tot felul de smintiri de oase şi părinţii au fost nevoiţi să îi facă un mic atelier de reparat oameni la capătul livezii, într-o anexă a magaziei de scule, unde i-au aranjat un raft … Continuă să citești GLEZNA LUI MESSI
CURIERUL
Acest manuscris l-am descoperit în lungile mele nevoinţe şi căutări prin arhiva Marii Biblioteci. Nu ştiu, nici dacă povestirea aceasta conţine vreun dram de adevăr şi nici când şi de cine a fost scrisă. Dar am scos-o la lumină atât pentru aceia care, în scurta lor viaţă, se străduiesc să afle măcar şi o părticică … Continuă să citești CURIERUL
APĂ
Geta urcă, hotărâtă și îngrijorată, treptele care despart etajul patru, unde locuiește ea cu Grigore, de etajul nouă, unde locuiește domnul inginer Împovăreanu, din cauză că liftul este înțepenit la parter. În mâna stângă strânge captura ultimei zile, o foaie împăturită în patru, care cuprinde cel mai misterios cuvânt citit de ea vreodată. Cuvânt scris … Continuă să citești APĂ
Două proze
Trecătoarea de pe strada Gobelins Femeia aia, care trecea pe strada mea într-o seară ploioasă de octombrie al anului 2004, pe trotuarul de vizavi, mi-a aruncat un „bună seara” puțin cam prea familiar, tocmai când intram la mine, și cam semăna cu A. L. Din cauza asta eu îi aruncasem o privire înainte ca ea … Continuă să citești Două proze
TĂRÎMUL RÎMELOR
Mie mi se părea că trăiesc într-un oraş pustiu, mort, cu doamne şi domni în vîrstă care, dimineaţa, stăteau la coadă la ghişeul băncii şi, cînd le venea rîndul, întrebau dacă au sosit şi pentru ei ceva bani din Spania, Italia, Germania, Franţa, de la copiii plecaţi la muncă. De cînd mă ştiu aşa e … Continuă să citești TĂRÎMUL RÎMELOR
Cinci vagoane de cuie și recepționera Zoica
Drumul este o bănuială fără repere, pierdută în imensitatea zăpezii timpurii, până aproape de Tecuci, când albul începe să alterneze cu griul asfaltului. Și gerul se înmoaie, urcă ușor spre zero grade, iar la Bârlad, unde nimic nu amintea de vifornița prin care trecusem, bordul mașinii arată un grad peste zero. Trec din iarnă într-o … Continuă să citești Cinci vagoane de cuie și recepționera Zoica
Trenul
Hotelul micuţ, cochet, fusese odinioară doar o simplă vilă pentru conducătorii din regimul celălalt. Când s-a dus prima dată acolo, partea dinspre vest nu exista. Apoi, se construise la sfârşitul ultimului deceniu al secolului trecut încă un corp, prelungit din aceeaşi intrare, iar capacitatea de a găzdui se mărise simțitor, putând fi cazate acum aproape … Continuă să citești Trenul
LICĂR
Ziua de luni, ziua întâi a săptămânii, considerată de bun augur, e rezervată cu deosebire treburilor importante, iar dacă acestea sunt şi de durată, se încep acum. Pentru Alexandru Daneş, a se aşeza la masa de scris să înceapă o carte nouă, după o întrerupere atât de mare, constituia un eveniment, marcat ca o dată … Continuă să citești LICĂR
Solul
Îl aleseseră pe el pentru că era mai vesel decât ceilalți, nu-l acuzau pentru asta, nici nu-l decorau, era de-ajuns că se fixase undeva, acolo în superiorii săi. De la un timp, de când conducerea navei, conducerea portului, ba chiar și conducătorii țării, bătrânii conducători cu mersul lor legănat care mai păstra ceva din urmele … Continuă să citești Solul
RÂUL MORȚII
După ce ne-au debarcat de pe vapor, ne-au urcat într-un trenuleț, un fel de căruță cu scaune, care se mișca pe o linie ferată. Eu m-am urcat în prima tură în unul din cele trei vagonele, apoi trenul s-a întors și a adus celelalte fete. Ne uitam în jur, ce așezare era aceea, lăsam în … Continuă să citești RÂUL MORȚII
ANCHETA
I. Era o dimineață de aprilie, mai exact, ultima zi a lunii, pentru că a doua zi era 1 Mai, sărbătorit cu pompă, căci era primul 1 Mai după Naționalizare. Abia ajunsesem la birou și am fost trimis la un deces, undeva, în marginea orașului. Într-o mahala care nici măcar nu era în sectorul meu. … Continuă să citești ANCHETA
CANDIDAT LA SINGURĂTATE
S-a trezit brusc. Fără vise. Un sentiment nefiresc, o presimţire reprobabilă în ochii înmuiaţi de întunericul cel învelise. Ce dracu-i cu bezna asta! mormăi, amintindu-şi luminile oraşului, oceanul acela de clipociri a cărui maree acum nu îi dizolva, ca de obicei, jaluzelele. Pipăind locul unde se găsea de obicei întrerupătorul, nimic. Sării ars de pe … Continuă să citești CANDIDAT LA SINGURĂTATE
PEISAJ CU DROPII COAPTE
Mesajul unui domn binevoitor: Mulţumesc, domnule scit! Să ne mai încânţi cu poveştile tale cu dropii miraculoase, asudate frumos şi ameţite de căldura de lut a Dobrogei. Cadiul Ibrahim Regep, al sangeacului de Silistra fusese deja înştiinţat că dominicanul înveşmântat ca moartea, din moţ, până-n tălpi era, de mai mulţi ani, sfetnicul de taină al … Continuă să citești PEISAJ CU DROPII COAPTE
PANTAGRUEL ȘI DOGMA
-Ziziţo, vezi să nu se ardă şi tranşa asta de cozonaci, că nu-′ş ce fac din tine! Ce Dumnezeu, acum două ore ai spart o covată întreagă de ouă! Şi erau de alea extra, de la Sofica de la moşie!… – Acuşica mă uit, coniţă, doar am tras cu ochiu’ la fripturica din ăstălalt cuptor, … Continuă să citești PANTAGRUEL ȘI DOGMA
BIJUTIERUL
Bijutierul se simţea singur. Atât de singur încât, deşi cerul se umpluse de nori grei vestitori de ploaie, se hotărî să îşi ia pălăria şi să o pornească în plimbare. Nu era obosit, deşi trebăluise toată ziua. Dacă nu ar fi avut ceas, privind pe geam nici nu şi-ar fi dat prea bine seama dacă … Continuă să citești BIJUTIERUL
SALTUL
Articolul fusese plasat strategic pe ultima pagină a unui mensual obscur, sub un titlu care reuşise raritatea de-a fenta vigilenţa ofiţerilor de la Cultură: Cum putem avea o minte agilă chiar şi cînd nu sîntem prea inteligenţi? În meniu erau enumerate mai multe tipuri de hrană „ştiinţifică“ (din numărul cărora predomina frugalitatea), de somn prelungit … Continuă să citești SALTUL
FERESTRE DESCHISE
Cerșetorul intră timid în mănăstire. Câțiva frați – cum se apelau între ele cele câteva momâi negre – reînnoiau uleiul în candele, ștergeau praful imaginar de pe broderii. Slujba se terminase, cei câțiva enoriași, îngăduiți la slujba de duminică, se împrăștiaseră. Unul dintre ei, cel mai bătrân, poate, aruncase în poalele cerșetorului o bancnotă de … Continuă să citești FERESTRE DESCHISE
EVADATUL DIN GHETOU
Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU
MORTUA EST
(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST
JENI
I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI
MINA
Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA
IPOTEZE
Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI
(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI