Categorie: viața literaturii

Pe lângă istoriile literare așa-zicând… serioase, există și alternative mai „speciale”, libere, „jucate”, nu obligatoriu… neserioase. Perspectivele lor neobișnuite, chiar surprinzătoare, sau caracterul ludic al respectivelor întreprinderi sunt asumate de autori. Rezultatele – care meritorii, care mai modeste. Interesante toate, foarte ori cât-de-cât, fiecare-n felul său. Cu autori reputați sau necunoscuți, profesioniști ai disciplinelor exegetice … Continuă să citești ISTORII LITERARE „SPECIALE” (I)

Individualisme și solidarități scriitoricești Dintre artiștii care-și semnează solitari creațiile, probabil că scriitorii și mai ales poeții sunt firile cele mai individualiste. Parcă-parcă pe pictori sau pe graficieni, în orice caz pe sculptori, pe mai-toți „vizualii” îi împinge spre o mai evidentă solidaritate concretețea muncii lor: îi preocupă materialele pe care le folosesc, uneltele și … Continuă să citești GRUPĂRI, GENERAȚII…

Arghezi – proaspăt și misterios La peste o jumătate de secol de la trecerea lui Tudor Arghezi într-o lume mai bună (s-a stins la 14 iulie 1967, la 87 de ani; se născuse pe 21 mai 1880), opera sa se menține într-o prelungită, excepțională actualitate. Nu în sensul banal al „actualității perpetue” a clasicilor, de … Continuă să citești Crochiuri: recapitulări/ relansări

Unul dintre „numele mari” ale istoriei noastre literare, Hortensia Papadat-Bengescu, continuă să fie o autoare cu un statut totuși ambiguu sau – poate mai exact spus – ambivalent: pe de o parte este, cu certitudine, o autoare de primă mână, „clasică” (în sensul ştiut: autoare/ autor de mare valoare, din categoria celor care dau identitate … Continuă să citești Hortensia Papadat-Bengescu în epoca „studiilor de gen”

Simple note memorialistice Când generația noastră de juni poeți, prozatori, critici și eseiști își începea „afirmarea”, spre sfârșitul deceniului al optulea și-n primii ani ai celui de-al nouălea din secolul care între timp a devenit – vai! – „trecut”, mai-toți foștii membri ai Cercului Literar de la Sibiu/ Cluj, risipiți prin țară, avansau spre sexagenariat … Continuă să citești Impunătoare prezențe ale „cerchiștilor” și premizele unei reevaluări a „moștenirii” lor literare

Cea mai recentă carte consacrată Cercului Literar de la Sibiu îi aparține lui Alexandru Ruja: Cercul Literar de la Sibiu. Destine frînte – destine împlinite (Editura Muzeul Literaturii Române, 2020). Criticul și universitarul timișorean s-a mai ocupat de membrii echipei și-n alte ocazii, a recuperat documente și a mai publicat în același an un mic … Continuă să citești Final de „serial” cu portrete „cerchiste”: Eugen Todoran și Deliu Petroiu

Munca la negru va fi o surpriză pentru cititorul de limbă română: un volum de versuri de mare forță semnat de un „minoritar” aproape necunoscut „majoritarilor”: Lövétei Lázár László. Originalul, Feketemunka, s-a publicat în Ungaria în 2021 (Kalligram kiado, Budapest). Apare acum, rapid, și în România, în traducerea meritorie a lui Kocsis Francisko. Încă tânăr, … Continuă să citești De reținut numele lui Lövétei Lázár László!

Nu doar membrilor Cercului Literar de la Sibiu le-au fost consacrate numeroase studii în perioada postcomunistă, ci și grupării ca fenomen. Nu mă mai întorc acum la primele din serie: Cercul Literar de la Sibiu de Ilie Guțan (autor din urbe, drept care cartea a apărut la Editura Universității locale „Lucian Blaga”, 1995), Cercul Literar de … Continuă să citești Cărți despre Cerc

Despre autorul Manifestului Cercului Literar a publicat o carte, dar nu o monografie propriu-zisă, Marian Victor Buciu: Ion Negoițescu: Singularitate și (l)abilitate (Editura Tracus Arte, 2017 – cu prenumele întreg, deși semnătura consacrată e doar cu inițiala „I.”). Nu sunt avute în vedere scrierile lui Negoițescu din genurile „de creație”, însă nici opera criticului și … Continuă să citești Negoițescu fișat, comentat și… cântat!

„Polițismul” e un conținut, nu o formă. Literatura sau cinematografia de gen se definesc prin tematică, nu prin manierele de altfel foarte diferite în care sunt rezolvate misterele respective. Tonalitățile dominante sunt de multe ori sumbre, dramatice, de fapt îmbibate de tragism, căci multe vieți omenești se pierd de-a lungul poveștilor care se vor încheia … Continuă să citești „Teatru polițist”

I. Negoițescu e – probabil – cel mai comentat „cerchist” după Ștefan Aug. Doinaș (cu tendința de a prelua… șefia „clasamentului”!). Exegeții săi au avut destule motive să-i consacre studii. A fost de departe cel mai efervescent membru al grupului, un excentric într-o echipă de „oameni serioși”, „așezați”, „ardeleni sobri”, pătrunși de importanța misiei lor … Continuă să citești Negoițescu în restituiri documentare

Cel mai comentat membru al Cercului Literar pare să fie Ștefan Aug. Doinaș. A avut și cea mai proeminentă carieră scriitoricească dintre foștii colegi de la Sibiu/ Cluj/ București și de pe unde s-au mai risipit prin țară. A fost activ până la cei 80 de ani pe care i-a trăit. Poet cu o operă … Continuă să citești Exegeze „doinașiene”

Despre Cornel Regman s-au scris două teze de doctorat, publicate apoi ca studii monografice. S-au adăugat și restituirile și glossele fiului, Ștefăniță Regman. Anglist și lusitanist emigrat în Portugalia și stabilit finalmente la Paris, el a preluat arhiva „cerchistului” de la Zorina Regman, mama sa (a lui Ștefăniță, soția lui Cornel), și a clasat-o, a … Continuă să citești Exegeze „regmaniene”

Numeroasele volume postume de scrieri ale membrilor Cercului Literar de la Sibiu, reeditate ori inedite, recuperate din arhive și din colecțiile de periodice, au fost însoțite de multe ori de utile studii introductive semnate de exegeți din două-trei generații, de la S. Damian, Ion Vianu, Gheorghe Grigurcu sau Cornel Ungureanu la Ion Vartic, Irina Petraș, … Continuă să citești Doctorate și alte exegeze „cerchiste”

Încheiat ca fenomen istoric, Cercul Literar de la Sibiu își tot sporește consistența grație recuperărilor editoriale și ca urmare a numeroaselor exegeze care-i dezvăluie noi și noi fațete. Fondată în perioada de refugiu al Universității din Cluj, după „dictatul” de la Viena din 1940, gruparea și-a văzut activitatea întreruptă brutal de instalarea regimului comunist la … Continuă să citești Cercul Literar de la Sibiu – date și titluri

Despre scrierile „adresate marelui public” Se vorbește adeseori despre „literatura de consum”, mai rar despre alte categorii de texte, cu alte profiluri, adresate marelui public. De fapt toate domeniile culturale și ale cunoașterii în genere își au discursurile lor de „popularizare”, de largă accesibilitate, „de masă”. Există știința matematicii, cunoscută profesioniștilor cărora li se adresează … Continuă să citești Povestea naţiei ca „istorie de consum”

Povestiri despre Cadmav – o mare surpriză, o revelație la prima publicare, pe care o însoțesc aceste note, și o carte prețioasă pentru oricine va urmări aventurile intelectuale ale minunatei autoare! Un roman nou, dar nu recent! Semnat de un nume faimos într-un anumit domeniu, totuși puțin cunoscut în orizontul literaturii române (vom vedea imediat … Continuă să citești Un prim roman remarcabil, publicat mult după debut!; și-o „cheie de interpretare” a unei mari personalități

În principiu, monografierea contemporanilor nu e o operaţiune curentă. Cum se ştie, comentariile asupra scriitorilor aflaţi în activitate se fac de obicei în formule gazetăreşti, la fiecare nouă carte publicată, în cronici şi recenzii. Aprecieri mai generale se pot citi în articole „de sinteză”, în evaluările recapitulative ale perioadelor recente, uneori în aşa-numitele „profiluri de … Continuă să citești Monografii despre contemporani

O bogată structură de câmp literar şi numele sale reprezentative O literatură europeană nici mare, nici mică, nu poate aspira la statutul celor câtorva care beneficiază de limbile occidentale de largă circulaţie, franceza, engleza, germana, italiana, spaniola, şi, de la marginea cealaltă a Continentului, rusa. Totuşi, româna e vorbită în ţara cu a şaptea populaţie … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza. Schiță după trei decenii (IV)

Schiță după trei decenii (III) Prestigiul scriitoricesc, conştiinţa occidentală, migraţia şi cosmopolitismul, vânzările de carte, atracţia literaturii De-a lungul deceniilor postcomuniste a existat în cercurile literare şi mai larg-intelectuale iluzia unui nemaipomenit de mare „prestigiu” pe care toate meseriile artistice, dar în special cea a scrisului, le-ar fi avut înainte de 1989 şi care s-ar … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza

Schiță după trei decenii (II) Piaţa editorială, publicul şi tirajele, genurile „de consum”, noutăţile postcomuniste, premiile literare, prăbuşirile (după 2007-2008 şi după martie 2020) Înainte de 1989, piaţa de carte a fost controlată strict de regimul comunist, ca întreaga economie (cu excepţia celei de gospodărie familială din mediul rural şi – fireşte – a celei … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza

Schiță după trei decenii (I) Ideologia/ ideologiile postmodernităţii, identităţi şi diversităţi, corectitudinea politică ş.a.m.d. Cu o oarecare aproximaţie, anul 1980 e considerat în literatura şi-n cultura română „borna” dintre neomodernism şi postmodernism1. S-a lansat atunci şi de-a lungul deceniului care-a urmat o nouă generaţie de tineri scriitori care s-au delimitat net de atitudinile şi de … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza