Categorie: lecturi fidele

Învederat de aproape șase luștri, de nu împătimit de-a binelea, într-ale poeziei, și nu numai, Robert Șerban, ajuns la vârsta bilanțului ce aureolează orice persoană/personalitate, editează o consistentă antologie ce cuprinde Poeme alese 1994-2022, Editura CARTIER de colecție, nr. 46, 2022. Cartea, intitulată chiar „Învederatul”, elegantă sub toate aspectele, include poeme selectate, probabil de autor, … Continuă să citești ÎMPĂTIMITUL

Ca întotdeauna cum se întâmplă la intelectuali, totul a pornit de la carte. Și nu de la una, ci de la două. Două cărți despre etnologie, cu același autor, detaliu asupra căruia vom reveni. Acum, spre a nu-i alarma pe colegii mei specialiști într-un domeniu foarte complicat (dar și seducător), cum e etnologia și, ca … Continuă să citești ETNOLOGIE SAU ANTROPOLOGIE CULTURALĂ?

Cartea lui Ștefan Ion Ghilimescu, Cabinetul de stampe, într-o ediție elegantă, cu o frumoasă imagine pe copertă ce rezonează cu titlul care „desemnează atât pe «meșteșugarul» care nu ezită să confere istoriei literare calitatea de artefact artistic, cât și pe acela de custode însărcinat cu paza și punerea lui în valoare sub multiple aspecte”, te … Continuă să citești Ștefan Ion Ghilimescu, Pagini de istorie literară

Ce înseamnă o „istorie trăită”? Ceea ce facem din noi cu ceea ce istoria a făcut din noi, ca să parafrazăm un filozof celebru. Cartea compozitorului și muzicologului Pascal Bentoiu trebuie, obligatoriu, citită împreună cu cea a soției sale, Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. memorii 1944-1959 (ediția de la Humanitas, din 2019, într-un … Continuă să citești DREPȚI ÎN FAȚA DESTINULUI

După douăzeci de ani de la prima sa apariție, în 2000, romanul lui Gabriel Chifu, Cartograful puterii, e republicat într-o nouă ediție revăzută și adăugită, la Cartea Românească. Mircea Iorgulescu îl situa în sfera romanului parabolă. Gabriel Chifu își construiește romanele în jurul unor interogații existențiale, transpuse ficțional în mod diferit. Romanele Ploaia de trei … Continuă să citești Romanul unei căutări spirituale: Gabriel Chifu, „Cartograful puterii”

Harold Bloom își argumenta plasarea lui Shakespeare în centrul canonului occidental afirmând că personajele lui Shakespeare sunt „artiști liberi, de sine stătători”1, ce își continuă viața și după ce părăsesc scena. Ele se află printre noi, populează lumea în care trăim, iubim și muncim, cum ar spune un primar de sector bucureștean; își ascultă glasul … Continuă să citești BARDOLATRIE, INTERTEXTUALITATE ȘI INGENIOZITATE ÎN „ULTIMA IUBIRE A LUI CEZAR” DE HORIA GÂRBEA

Carte de bilanț, recenta scriere memorialistică a Ioanei Nicolaie, Miezul inimii, leagă mai multe romane și volume de versuri ale acestei autoare, oferind o rețea pentru corespondențele dintre versurile de tip Lomografii – așa cum este titlul unei antologii ce ierarhizează prima perioadă a Ioanei Nicolaie, cea de poezie, și romanele Tot înainte, Pelinul negru … Continuă să citești O, MAMĂ

Atunci când un om cu o formație și pregătire în științe se apucă și scrie proză de ficțiune, lucrurile se complică, iar interferențele devin vizibile (n-am spus jenante, ci vizibile!). Explicația este că, dacă scriitorul, care nu are în cap decât cărți, autori, fantezii, bazaconii și himere, își împlinește doar partea estetică (cu cărăușie grea … Continuă să citești LABORATOR DE ANALIZĂ FICȚIONALĂ

Scenariu de film dedicat personajului caragialesc Nenea Anghelache De ce? Pentru că dumnealui n-a vrut să răspunză,… miticilor hegemoni, isteți în șmecherie, talentați în bășcălie, pătimași în politică! Personaje: Nenea Iancu Globul pământesc Mache Lache Costică Sache Leonida Efimița Mitu – băiatul rătăcit Tânărul R. Vent. Piticul Pitica Cei trei copii Acest scenariu e o … Continuă să citești Hohote

Nu! Nu e vorba, în rândurile care urmează, de faimoasa și nu mai puțin spumoasa comedie din 1966 (cu traducerea italiană Caccia alla Volpe), regizată de Vittorio de Sica și avându-l în rolul principal pe inegalabilul Peter Sellers. Aici, în romanul lui Ioan Mihai Cochinescu, Vulpea lui Akira, avem de-a face cu o alta, pe … Continuă să citești AFTER THE FOX

„On ne voit bien qu’avec le cœur. L’essentiel est invisible pour les yeux.” (Antoine de Saint-Exupéry – Le Petit Prince) Poezia înseamnă revelație. Ea este o epifanie, adică arătarea de-o clipă a Marelui Creator în actul terestru de plăsmuire și, totodată, de levitare în Logos, a omului dăruit. De aceea, Poetul este umbra lui Dumnezeu … Continuă să citești ARHEOPOEME

Există cărți a căror relectură poate începe oricând şi de la orice pagină și care îți transmit brusc, încă de când le iei în mână, senzația de sărbătoare. Din această categorie face parte şi recent apăruta carte-jucărie-serioasă semnată de Mircea A. Diaconu, Cernăuţi. Obiecte pierdute, publicată în 2021 la Chişinău de Editura Cartier şi minunat ilustrată … Continuă să citești Mircea A. Diaconu la Cernăuţi. Permanența poeziei ca mit civilizator

Fiecare îndrăgostit are în sacoșica lui, în care ține merindele sufletului și cu care se preumblă peste tot, un exemplar din „biblia” de la 1852, a lui Anton Pann, faimosul Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului! Pe care, dacă o deschidem, dăm peste primul Cântec de dor (Nu mai pociu de ostenit). Se începe cu binecunoscutul … Continuă să citești FRAGILITATEA IUBIRII

Mulți autori (și geniali, dar și săraci cu duhul!) s-au luptat din răsputeri cu absurdul, atunci când, în peregrinările lor creative, s-au încurcat în afirmații și, drept urmare, au dat de el. N-are rost să-i mai amintesc. Principiul terțului exclus, pe care se bazează logica elementară, adică bivalentă, înseamnă absența celei de-a treia căi. Enunțul … Continuă să citești UN ROMAN ÎN MULTE CUVINTE

Vasile Popovici este un personaj parcă un pic prea paradoxal pentru lumea literară. În lumea literară, personalitățile nu au multe linii de forță magnetică, în schimb, ele sunt destul de clare. În general, nu există configurații sincretice, mixturi, amestecuri forțate sau melting pots. Atunci însă când sunt întâlnite, excepțiile de la regulă asigură tot farmecul … Continuă să citești ESEURI DE MENUET

Uneori, nu se știe din ce cauză, destinul unei cărți de proză e paradoxal. S-au văzut, de exemplu, chiar și la edituri prestigioase, romane eșuate, nereușite, dacă nu chiar ratate (din mai multe puncte de vedere, plecând de la subiect și consistență narativă, până la editare), dar într-un format generos, de lux și cu coperți … Continuă să citești O ANALIZĂ NIMFATICĂ

La Muzeul de Artă din Craiova, în „salonul Țuculescu”, se află pus deoparte, pe un șevalet, tocmai pentru a atrage atenția că simezele nu-s de ajuns spre a te înfrupta din miraculos, deci, există un tablou faimos: autoportretul lui Țuculescu, cu ochiul stâng acoperit de o frunză. Autoportret cu frunză. Sugestia pe care o induce … Continuă să citești O DES-TĂINUIRE

Viorica Răduță este un scriitor aflat la o vârstă creatoare împlinită și creditată ca sigură (a absolvit Literele de la București în 1976, apoi, a publicat un șir întreg de volume). A fost multă vreme profesoară la Liceul A.I. Cuza din Ploiești (experiența este fabulos descrisă în romanul În două lumi). E dăruită cu harul … Continuă să citești PE FAȚĂ ȘI VERSO

Toluenul (sau toluolul, retinnafta, metilbenzol, metilbenzen sau fenilmetan… whatever!) e o hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, insolubilă în apă, din seria benzenului. Asupra organismului are efecte nocive dacă este inhalat. Mai mult nu vă pot spune, nu pentru că n-aș vrea, dar e maximum de informație pe care un neofit a putut-o căpăta de la … Continuă să citești TOLUENT MOARTEA VENEA

Interesantă evoluția literară a profesorului și istoricului literar, Sergiu Pavel Dan, fiul cunoscutului prozator al Câmpiei transilvane. După ce s-a afirmat cu recunoscută competență în cercetarea prozei fantastice românești (într-o erudită teză de doctorat), temă asupra căreia a revenit și într-un alt eseu, Fețele fantasticului. Delimitări, clasificări și analize, s-a oprit asupra unor probleme controversate … Continuă să citești O FAȚĂ ASCUNSĂ A ISTORIEI: DIVERSIUNEA

În Cronice și… anacronice (Editura Junimea, Colecția „Memoria clepsidrei”, Cuvânt însoțitor de Ioan Holban, Cuvânt de încheiere – Mihaela Grădinariu, Iași, 2017), Nicolae Turtureanu, drapat în mantia memorialistului și a comentatorului, ne dovedește că a rămas poetul adevărat, pe care-l știm demult. Având în centru persoana autorului / poetului, volumul se deschide tematic în evantai, … Continuă să citești PROZA POETULUI

Intitulate Îngerul adâncului, „paginile de jurnal (1991-1998)” – volum consistent, cu însemnări aparținând poetului Eugen Dorcescu – sunt dedicate soției sale, Mirela-Ioana, care semnează și exhaustiva introducere (Opera totală) ce proiectează o lumină edificatoare asupra personalității poetului și, implicit, asupra Jurnalului său. Volumul este tipărit în condiții excepționale la Editura Mirton (Timișoara, 2020) și vine … Continuă să citești „Jurnalul” lui Eugen Dorcescu

Un doctor dedicat și empatic ar contrazice deopotrivă atât afirmația lui Mircea Eliade din Fragmentarium, cum că „nu există boli, ci numai bolnavi”, cât și pe aceea a lui Cioran, care susținea că „boala ne proiectează în afara Speciei. Orice bolnav se află în marginea zoologiei”. Cu siguranță, la fel de hotărâtă să contrazică cele … Continuă să citești Labirintul disperării

Andrei Oișteanu mi se pare a fi, la ora actuală, cel mai prolific și cel mai dinamic (și foarte plastic, aș îndrăzni să spun!) specialist din domeniul antropologiei culturale din România. Este cercetător, membru în Consiliul Științific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română), conferențiar asociat la Universitatea din București și președinte al Asociației … Continuă să citești ANTROPOIȘTEANU