Categorie: lecturi fidele

Un număr de şaptesprezece „bilete de favoare” oferă, sub emblema editurii Charmides (1923), Alexandru Cistelecan, pentru loji şi chiar fotolii de orchestră ale poeziei româneşti actuale, în culegerea sa de studii tipărite mai întâi ca introduceri critice la antologii ale unor confraţi mai vârstnici şi, mai ales, ale unor congeneri. Nu sunt deloc texte de … Continuă să citești „BILETE DE FAVOARE” DIN PARTEA LUI AL. CISTELECAN

După mult-așteptata „eliberare” din decembrie 1989, toți cei interesați de literatură așteptau cu sufletul fremătând marile romane de sertar, lăsate ani la rând la „dospit” din motive de incompatibilitate ideologică cu directivele culturale ale partidului-stat. Teme și idei descătușate, turnate în narațiuni de mare întindere, urmau să ostoiască dorul de literatură adevărată, într-o aliniere cu … Continuă să citești CEEA CE NU TREBUIE UITAT

Voce lirică vibrantă, Nicolae Coande impresionează încă din momentul debutului cu volumul de poeme numit În margine (1995), pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor din România. Cu titluri stranii, volumele ulterioare – fundătura homer; Vânt, tutun și alcool; Femeia despre care scriu; VorbaIago; Persona; Nu m-au lăsat să conduc lumea; Plagiator. 1962; Memoria unui mort … Continuă să citești NICOLAE COANDE – O „SABIE” CE SFÂȘIE „EPIDERMA” REALULUI

Cu cea mai recentă carte publicată, O săgeată arzând. Istorii de familie și alte amintiri, Horia Gârbea își extinde vastul domeniu de creație literară, încorporând, cu același nedezmințit elan, și memorialistica. O memorialistică, ce-i drept, cu „ascendentul” în zodia amintirilor, cu un impact mai ales personal, cu „întâmplări trăite sau fapte auzite de la alții”, … Continuă să citești AMINTIRILE LUI HORIA GÂRBEA

Într-un recent volum de eseuri, Arhitectura memoriei, Răzvan Voncu spunea că pentru a scrie o istorie a literaturii române azi nu mai este posibil să se pornească de la un inventar de nume și cărți, ci de la definirea generală „a valorilor culturale”. Această observație pleacă (și) de la modul industrios în care apar cărțile … Continuă să citești CRITICĂ SELECTIVĂ ȘI DELOC CONCESIVĂ

În anul 2003, când intram în al doilea an de doctorat sub conducerea prof. Marta Petreu, am decis, alături de colegii mei, să reluăm cursurile de Filosofie românească, pe care le urmaserăm în facultate și să ne actualizăm bibliografiile cercetărilor proprii cu noutățile vremii. Nici unul dintre noi nu aveam în lucru o teză despre … Continuă să citești „MAI UȘOARĂ CA VIAȚA E CENUȘA”

Pornind de la certitudinea paralogică (ce locuiește foarte aproape de platitudine!) că Aristofan (445-385 î.H.), autorul binecunoscutei piese Lysistrata, nu avea cum să-l cunoască pe Matei Vișniec, se poate presupune, tot pe baza unei logici imbatabile, că părintele comediei antice n-ar avea nimic împotrivă dacă prestigiosul autor român, poate unul dintre cei mai străluciți dramaturgi … Continuă să citești LYSISTRATAT DE PACE

Învederat de aproape șase luștri, de nu împătimit de-a binelea, într-ale poeziei, și nu numai, Robert Șerban, ajuns la vârsta bilanțului ce aureolează orice persoană/personalitate, editează o consistentă antologie ce cuprinde Poeme alese 1994-2022, Editura CARTIER de colecție, nr. 46, 2022. Cartea, intitulată chiar „Învederatul”, elegantă sub toate aspectele, include poeme selectate, probabil de autor, … Continuă să citești ÎMPĂTIMITUL

Ca întotdeauna cum se întâmplă la intelectuali, totul a pornit de la carte. Și nu de la una, ci de la două. Două cărți despre etnologie, cu același autor, detaliu asupra căruia vom reveni. Acum, spre a nu-i alarma pe colegii mei specialiști într-un domeniu foarte complicat (dar și seducător), cum e etnologia și, ca … Continuă să citești ETNOLOGIE SAU ANTROPOLOGIE CULTURALĂ?

Cartea lui Ștefan Ion Ghilimescu, Cabinetul de stampe, într-o ediție elegantă, cu o frumoasă imagine pe copertă ce rezonează cu titlul care „desemnează atât pe «meșteșugarul» care nu ezită să confere istoriei literare calitatea de artefact artistic, cât și pe acela de custode însărcinat cu paza și punerea lui în valoare sub multiple aspecte”, te … Continuă să citești Ștefan Ion Ghilimescu, Pagini de istorie literară

Ce înseamnă o „istorie trăită”? Ceea ce facem din noi cu ceea ce istoria a făcut din noi, ca să parafrazăm un filozof celebru. Cartea compozitorului și muzicologului Pascal Bentoiu trebuie, obligatoriu, citită împreună cu cea a soției sale, Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. memorii 1944-1959 (ediția de la Humanitas, din 2019, într-un … Continuă să citești DREPȚI ÎN FAȚA DESTINULUI

După douăzeci de ani de la prima sa apariție, în 2000, romanul lui Gabriel Chifu, Cartograful puterii, e republicat într-o nouă ediție revăzută și adăugită, la Cartea Românească. Mircea Iorgulescu îl situa în sfera romanului parabolă. Gabriel Chifu își construiește romanele în jurul unor interogații existențiale, transpuse ficțional în mod diferit. Romanele Ploaia de trei … Continuă să citești Romanul unei căutări spirituale: Gabriel Chifu, „Cartograful puterii”

Harold Bloom își argumenta plasarea lui Shakespeare în centrul canonului occidental afirmând că personajele lui Shakespeare sunt „artiști liberi, de sine stătători”1, ce își continuă viața și după ce părăsesc scena. Ele se află printre noi, populează lumea în care trăim, iubim și muncim, cum ar spune un primar de sector bucureștean; își ascultă glasul … Continuă să citești BARDOLATRIE, INTERTEXTUALITATE ȘI INGENIOZITATE ÎN „ULTIMA IUBIRE A LUI CEZAR” DE HORIA GÂRBEA

Carte de bilanț, recenta scriere memorialistică a Ioanei Nicolaie, Miezul inimii, leagă mai multe romane și volume de versuri ale acestei autoare, oferind o rețea pentru corespondențele dintre versurile de tip Lomografii – așa cum este titlul unei antologii ce ierarhizează prima perioadă a Ioanei Nicolaie, cea de poezie, și romanele Tot înainte, Pelinul negru … Continuă să citești O, MAMĂ

Atunci când un om cu o formație și pregătire în științe se apucă și scrie proză de ficțiune, lucrurile se complică, iar interferențele devin vizibile (n-am spus jenante, ci vizibile!). Explicația este că, dacă scriitorul, care nu are în cap decât cărți, autori, fantezii, bazaconii și himere, își împlinește doar partea estetică (cu cărăușie grea … Continuă să citești LABORATOR DE ANALIZĂ FICȚIONALĂ

Scenariu de film dedicat personajului caragialesc Nenea Anghelache De ce? Pentru că dumnealui n-a vrut să răspunză,… miticilor hegemoni, isteți în șmecherie, talentați în bășcălie, pătimași în politică! Personaje: Nenea Iancu Globul pământesc Mache Lache Costică Sache Leonida Efimița Mitu – băiatul rătăcit Tânărul R. Vent. Piticul Pitica Cei trei copii Acest scenariu e o … Continuă să citești Hohote

Nu! Nu e vorba, în rândurile care urmează, de faimoasa și nu mai puțin spumoasa comedie din 1966 (cu traducerea italiană Caccia alla Volpe), regizată de Vittorio de Sica și avându-l în rolul principal pe inegalabilul Peter Sellers. Aici, în romanul lui Ioan Mihai Cochinescu, Vulpea lui Akira, avem de-a face cu o alta, pe … Continuă să citești AFTER THE FOX

„On ne voit bien qu’avec le cœur. L’essentiel est invisible pour les yeux.” (Antoine de Saint-Exupéry – Le Petit Prince) Poezia înseamnă revelație. Ea este o epifanie, adică arătarea de-o clipă a Marelui Creator în actul terestru de plăsmuire și, totodată, de levitare în Logos, a omului dăruit. De aceea, Poetul este umbra lui Dumnezeu … Continuă să citești ARHEOPOEME

Există cărți a căror relectură poate începe oricând şi de la orice pagină și care îți transmit brusc, încă de când le iei în mână, senzația de sărbătoare. Din această categorie face parte şi recent apăruta carte-jucărie-serioasă semnată de Mircea A. Diaconu, Cernăuţi. Obiecte pierdute, publicată în 2021 la Chişinău de Editura Cartier şi minunat ilustrată … Continuă să citești Mircea A. Diaconu la Cernăuţi. Permanența poeziei ca mit civilizator

Fiecare îndrăgostit are în sacoșica lui, în care ține merindele sufletului și cu care se preumblă peste tot, un exemplar din „biblia” de la 1852, a lui Anton Pann, faimosul Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului! Pe care, dacă o deschidem, dăm peste primul Cântec de dor (Nu mai pociu de ostenit). Se începe cu binecunoscutul … Continuă să citești FRAGILITATEA IUBIRII

Mulți autori (și geniali, dar și săraci cu duhul!) s-au luptat din răsputeri cu absurdul, atunci când, în peregrinările lor creative, s-au încurcat în afirmații și, drept urmare, au dat de el. N-are rost să-i mai amintesc. Principiul terțului exclus, pe care se bazează logica elementară, adică bivalentă, înseamnă absența celei de-a treia căi. Enunțul … Continuă să citești UN ROMAN ÎN MULTE CUVINTE

Mai mult de jumătate din cartea sa de evocări şi portrete literar-prieteneşti, Caligrafie şi culori, Petre Stoica o consacră expresionismului german, fie teoretizând acest curent literar-artistic ce cuprinde la începutul secolului XX un teritoriu cu „epicentrul seismic în Berlinul epocii wilhelmiene”, fie prin scurte dar semnificative comentarii la creaţiile celor mai importanţi scriitori subjugaţi de … Continuă să citești Petre Stoica, expresionismul german şi Dostoievski

Vasile Popovici este un personaj parcă un pic prea paradoxal pentru lumea literară. În lumea literară, personalitățile nu au multe linii de forță magnetică, în schimb, ele sunt destul de clare. În general, nu există configurații sincretice, mixturi, amestecuri forțate sau melting pots. Atunci însă când sunt întâlnite, excepțiile de la regulă asigură tot farmecul … Continuă să citești ESEURI DE MENUET

Uneori, nu se știe din ce cauză, destinul unei cărți de proză e paradoxal. S-au văzut, de exemplu, chiar și la edituri prestigioase, romane eșuate, nereușite, dacă nu chiar ratate (din mai multe puncte de vedere, plecând de la subiect și consistență narativă, până la editare), dar într-un format generos, de lux și cu coperți … Continuă să citești O ANALIZĂ NIMFATICĂ