ceață miriște ce întinde spre cer brațe osoase. strigăt galben de inutilitate. din căușul ceții o pisică pândește ferestrele ce-au învățat cum se moare bărbătește. lampa lui Diogene în dimineața aceea, o veselie spontană trâmbița dinspre piață spre zgârie-nori. ciocârliile cântau din palme de prunci. oamenii uitaseră de febra vânătă a ambițiilor ori de bucla … Continuă să citești poeme
AERODROMUL UNUI BLOC CU CIORI ȘI PESCĂRUȘI Nu credeam că deasupra blocurilor din marele oraş cu faruri de lună pe pământ şi în cer, pe terase-aerodromuri de fantome şi hornari, voi vedea piscine după ploaia urbană, cu pescăruşi, porumbei şi ciori. Un cor nebun de sunete, care m-a târât fără să înţeleg mişcarea spre pădurile … Continuă să citești poeme
en: metaforele sînt desene benzi desenate prin care descifrăm noaptea ne câștigăm ziua ten: am trecut lacul înot de pe malul celălalt aud lătratul stepei sînt îngerii ba nu acolo-i bătrâna ursoaicâ lăsați-o să nască tina: cot-codac! striga cot-codac! smulgeți algele astea ruginite de pe mine dați jos coaja de fier de pe mărul frumos … Continuă să citești Ce mână largă ai, Doamne!
Mă părăsești ca pe un copil într-o piață aglomerată când sufletul iernii se pogoară peste cvartal și amintirile se năpustesc pe scara de incendiu a centralei termice dizolvându-se în frigul din inima începuturilor de ianuarie sub ecoul abia perceput al întrebării pe care nimeni nu are să o pună în spațiul strâmt și vital dintre … Continuă să citești Început de ianuarie
LA PLUG lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp un ștergar cu pliuri drepte fără zgomot aburii pământului răsucesc lumina în brazde calde la capătul locului bunicul întoarce caii izvoare negre se desfac în urmă pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe picuri scăpați de pe fruntea lui obosită se înfig în brazdă ca … Continuă să citești poeme
IEȘIREA DIN SOMN Imateriali vor veni și triști Citesc în stele o spaimă E frig în somn și ei vor ancora aici când voi deschide prima poartă Apa se ridică din fântână pe zid Când liniștea-i deplină moartea nu mai există pentru ei Tu îngere să vii cu zaruri de ceață acolo pe mal Viața … Continuă să citești poeme
FERICIRE ÎN VALURI (este ca apusul care se retrage când vrea) când se deschide o scoică soarele se bucură pentru viața care este la fel chiar dacă nu are perle dar este ca apusul care se retrage când vrea nopțile în care aud sunete în mare când iubirile nu mai au hotare număr firele de … Continuă să citești poeme
VULNERABILITATE Sunt vulnerabil ca un vultur Care nu mai poate să zboare Cu o aripă ruptă, Ca un mustang Cu glezna fracturată Ca un cerb Cu coarnele retezate. JOC M-aș muta într-o aripă Larg deschisă, în zbor, În vâslele unei bărci De forma destinului meu, Sub umbrela otrăvită A unei ciuperci, Sau într-o brândușă Strivită … Continuă să citești poeme
O APĂ AMARĂ am căutat poezia în locuri nepotrivite ar spune unii dar cine să știe ce loc s-ar potrivi poeziei cum umblă ea ca o felină subțire cum blana ei abia atinge câteva smocuri de iarbă am căutat poezia în dragoste și în ură am mers pe urmele ei am purtat pe brațe atâta-ntuneric … Continuă să citești poeme
lui Al. Cistelecan Ieșirea din poezie – ce izgonire! – nu a fost așa. Cel puțin în anul acela, nu a venit Unul cu biciușca în flăcări strigând și răsturnând mesele să ne dea afară din birtul în care noi, poețimea, beam și vorbeam până la ziuă beam și vorbeam până dincolo de nesaț și … Continuă să citești Ieșirea din poezie nu a fost așa
Zaruri în ceață Când în plină dimineață cohortele ajunseseră la Rubicon apa râului și împrejurimile erau învăluite în ceață încât de întindeai mâinile nu ți-ai fi văzut unghiile, însă Cezar aruncă totuși zarurile după care ordonă: – Căutați-le! Remiză Asta e cu fostul campion de șah care a clacat, nu mai e – are insomnii. … Continuă să citești poeme
Febra câinii adulmecă liniștea dinaintea furtunii, ceasornicarii dorm în prăvălii cu storurile trase. orele de catifea, trase în bandă ca radiourile pe lămpi, trec alene bușteni duși de ape spre gatere cu dinți de cascade înghețate. minutele devin lipicioase ca panglica de muște din bucătăria de vară, se prind de trupul unui bolnav, îl trag … Continuă să citești poeme
Catalogul traumelor Cred că prima mea traumă a fost chiar nașterea, dar asta e prea greu de reconstituit, e mai degrabă treabă de filosofi. A doua mea traumă a fost despărțirea de mamă, după ce tata a murit, iar bunicii m-au luat să mă crească, aveam aproape doi ani, m-au pus adormită în mașină, ca … Continuă să citești poeme
CLELIA IFRIM Grâu verde Pământul răscumpărat de tatăl meu ca să pună grâu, a devenit un lagăr de oameni. Animalele vorbesc în limba lor despre asta. Pământul răscumpărat de mine ca să pun grâu, a devenit un lagăr de oameni. În fiecare noapte dispare cineva. Zece oameni. O sută de oameni. O mie… În locul … Continuă să citești poeme
* * * Poezia mea, Un țipăt de hârtie. Buruienile, cele mai frumoase graffiti Mai departe, lanul de porumb inundat, mişcările tale dezordonate, zarurile nu se mai opresc din cădere, zidurile de sticlă blindată ale tăcerii. Senzaţia că această dimensiune a vieţii a devenit neîncăpătoare, privim în jur de parcă am purta ochelari de eclipsă. … Continuă să citești poeme
documentar în alb-negru prolog era vara anului 1939, de Duminica Mare. străbunelul Gheorghe a început să bea de cum intrase popa în slujbă. scena I pe la amiază, a înhămat calul, a luat cu el o jumate de țuică și s-a pornit în pădure, după buruian. scena II pe drum s-a întâlnit cu Ileana lui … Continuă să citești poeme
*** Cineva cândva și-a permis mirajul (împotriva trendului de ultimă oră) de-a-și urma pașii umbra ca pe-o ofrandă naivă adusă luminii de zi cu zi. Așa l-a și prins înserarea în amurgul siamez din el însuși Știa că nu o va vedea niciodată la față dar își va urma mai departe fidel și copilărește (în … Continuă să citești poeme
CUȚITUL NU MAI ARE ZIMȚI capacul borcanului de compot nu se lasă deschis usturoiul a devenit albicios și american electrica-furnizare zice să-mi schimb urgent contractul frec cu igienol și spirt clanțele ușilor masa de bucătărie aragazul tălpile pantofilor măștile devin din ce în ce mai multe colorate și neașteptate din blocul de nașteri se aude … Continuă să citești poeme
SARA LA NĂVRÂP Sara pe deal, liniştea suspendată în ramuri de mesteacăn se uita cu ochii întredeschişi şi palizi la jumătăți de realitate amestecând tinerețe, viclenie şi timiditate Sara pe deal, instrumente cu coarde ieşeau din ascunzişuri şi voci ascuțite tresăreau din tufişuri străduindu-se în zadar să ascundă hăhăielile furibunde dar profunde ale turiştilor de … Continuă să citești poeme
descântec aș putea veni pe furiș te-aș lega la ochi te-aș învârti de trei ori ți-aș șopti cântece îmbietoare și ți-aș părea cea mai frumoasă ți-aș rezista eroic ca un soldat în linia întâi m-aș lepăda de tine de câte ori s-au lepădat sfinții de giulgiul morții m-aș spăla cu sânge și lapte te-aș lega … Continuă să citești poeme
* * * până să vin eu pe lume mama purta pietre în pântece când începeau să miște le scotea și le așeza la temelia casei tata alerga prin curte un cocoș fără cap ce îi scăpa mereu printre degete iar băuse dar mama nu îl alunga căci se săturase să tot nască pietre într-o … Continuă să citești poeme
Bluetă Copilăria, ursul împușcat de ruși deși era de pluș și nici nu mormăia măcar, vânători atârnând la uscat pieile îngerilor păzitori în locul unde am recitat versuri de Char. Refren (După ce m-a sărutat Dictyna-n val s-a aruncat.) Oglinda fermecată a plesnit, ploaia a stins în iarbă, focul – într-un butoi cu boască unde … Continuă să citești poeme
* * * Nu e nimeni să-ți citească trupul ca pe-o carte-n care te afunzi după fiecare literă te-ascunzi ca-n ostrovul lui de taină lupul nimeni să-i privescă ochii ei profunzi ca în noapte în cearceaf năduful visului ce-l ştergi cu pămătuful de pe sânii ageri şi rotunzi – decât îngerul care-o păzeşte-ntruna alungat din … Continuă să citești sonete
1 primele raze ale poemului răsar la miezul nopții din hăul ordonat al vocilor noastre neîmblânzite înaintăm pe urma negrei sclipiri orbitoare spre grotele silabelor neumblate e încă noapte în cuvinte mii de ochi roșii minusculi feroci stau la pândă noaptea e lungă – noaptea dinaintea poemului – vocea ne conduce spre zori înnegurate ieșind … Continuă să citești poem