…Îngerul şi-a desfăcut aripile, iar zarea s-a cutremurat, înecată într-o lumină sângerie. Am lunecat în genunchi, printre sfărâmături, cadavre, cioburi, traverse răsucite; şi-n tăcerea apocaliptică mi-am auzit ruga, deznădejdea. − Pentru ce?! Nu toţi fuseseră vinovaţi, de ce o singură osândă? Şi cine-i judecase? Cu ce drept? Am strigat, ridicând pumnul spre cerurile din care … Continuă să citești REVOLTA ÎNGERILOR
Se ferea de ochii indiscreți ai vecinilor de la bloc. Cobora cu capul între umeri, privirea în jos. Ziua începea deja plină de treabă, cafea, micul dejun pentru toți ai casei, două facturi rătăcite, de fapt imposibil să își aducă aminte unde le-a pus, pantalonii soțului călcați cu dungă, are o întâlnire importantă. Mereu sunt … Continuă să citești ECATERINA, FUGI CĂ VINE POTERA DUPĂ TINE
Ca în fiecare dimineață, contele Anatoli Stolîpșin (căruia doar prietenii și, totodată, partenerii de vist, adică doctorul Leonțev, judecătorul de pace Scriabin și moșierul Rakunin, îi spun cu drag Tolea!), atunci când intră în sala de mese, verifică să vadă ce fel de lumină era în acea zi. Din ochii lui albaștri, de sub fruntea … Continuă să citești DUELUL
A fost odată ca niciodată, pe vremea când se potcoveau poeții proletcultiști cu 99 ocà de fier și săreau, hăt!, în slava ceriului, de unde, veșnic tineri și străvezi, recitau pe de rost poemul de 3.000 de versuri, intitulat Lenin, scris de Maiakovski între un manifest futurist și două sticle de rakiu: „…cu tine în … Continuă să citești ADIO, LENIN!
Când Leopold l-a cunoscut, viața lui Dinu Miclușan. se oprise în 1948. Era anul în care fusese arestat și condamnat la șase ani de închisoare. Treizeci și cinci de ani mai târziu, trăia cu aceeași intensitate dureroasă stupoarea de a fi căzut victimă pasiunii Anei Pauker pentru fotbal. Leopold nu auzise niciodată de această slăbiciune … Continuă să citești NUMELE
– Ce au, domnule, cu noi? Ei sunt burghez-capitalişti, noi, socialist-comunişti! Din principiu, nimeni din coadă nu lămuri aspectul şi parcă nu putea garanta că pe tipul ăsta nu îl mai văzuse; parcă o dată în faţa Tribunalului, era anul trecut, un august tot canicular, ca şi acum, pe acolo trebuia să treacă coloana cu … Continuă să citești STRATEGII
Îi privesc fluturaşul de pensie. Un sfert din venituri îi intră la „reţineri”. N-am ce să fac, îmi răspunde, am girat pentru el. Şi cât de etic e oare să îți bagi picioarele efectiv, că nu mai poți suporta, mă-ntreb atunci, și să îl lași să se autodistrugă. Exact aşa cum pare că încearcă de … Continuă să citești Scrisori către Bazil (I)
La două sute de paşi de la intrarea pe strada Cucului stau deschise larg, ruginite şi uneori chiar ieşite din vreo balama, parcă ironic-primitor, sau primitor-ironic (pentru că nu este acelaşi lucru, există o diferenţă de nuanţă), porţile cimitirului orăşenesc. Oraşul, unul mic, de provincie, fusese mereu caracterizat îndeosebi prin neschimbare și, totodată, prin legătura … Continuă să citești STRADA CUCULUI
În toamna aceea fără sfârşit, nici nu mai conta dacă era joi, vineri sau marţi, pentru că zilele treceau cuminţi şi egale, ca nişte dungi de lumini şi de umbre uşor fluturate peste pietre şi ierburi. Astfel încât mergeau zilnic, cât vedeau cu ochii, lăsându-se purtaţi de înţelepciunea sau de înverşunarea tăcută a Dascălului, călătorind … Continuă să citești PORŢILE ORIENTULUI
Vom ajunge la aşa o încurcătură, că nici Iisus Hristos în persoană, coborând pe Pământ, cu ceasul în mână, nu va putea şti ce oră e. Salvador Dali Serile mele cu nuniţii şi cu poveştile lor erau tot mai tihnite. Fără sfârşit. Și ne şi învăţaserăm unii cu alţii. Aşa am aflat povestea timpului. Timpul … Continuă să citești POVESTEA TIMPULUI
Anul şcolar una mie nouă sute nouăzeci şi unu, am predat ca profesor suplinitor limba şi literatura română la o şcoală generală din oraş. Se schimbase orînduirea. În locul comuniştilor, au venit alţi comunişti mai mărunţi. Am pornit ziarul din Mittelstadt, reluând o tradiţie din perioada imperiului austro-ungar. Cum se muncea din entuziasm, cum renunţasem … Continuă să citești PRAZNICUL BABEI IOANĂ A NECULUI, VRĂJITOAREA DIN DESIȘTEA
Din cele ce urmează, cititorul va înțelege în sfârșit de ce mi s-a impus distanțarea socială de fantoma mea, pe care nu o mai pot vizita, nici să o contactez pe Skype nu mai am voie, darmite să îi mai duc pachete la vorbitor. Era pe vremea când vecinul din patul de sus ne era … Continuă să citești Amintiri din țara dinozaurilor pitici
OMUL CARE ÎȘI ÎNGHIȚISE MOARTEA Pascu era cunoscut drept omul care îşi înghiţise moartea. Se credea despre el că nu va mai muri niciodată. Îşi pierduse şansa. Scăpase de propriul sfârşit. Teribila întâmplare avusese loc în tinereţea sa. Venise omul de la câmp, unde arase un pogon zdravăn de pământ, după nişte călduri insuportabile. Nu … Continuă să citești proze
Unul dintre scriitorii latino-americani reprezentativi ai zilelor noastre, distins cu numeroase premii naționale și internaționale, Rafael Ángel Herra (născut în 1943, în Costa Rica) a publicat până acum peste douăzeci de volume (romane, povestiri, eseuri și poeme), iar numeroase dintre acestea au fost deja traduse în limbile germană, franceză și italiană. A fost profesor de … Continuă să citești Povestitorii se prezintă
Suntem multe, foarte multe, nenumărate n-aș zice, din cel puțin două motive, unul, nu cred că suntem într-un număr atât de mare, încât să nu putem fi numărate, al doilea, odată, cu mult timp în urmă, dintr-o curiozitate firească, ne-a evaluat numeric, i-a luat ceva timp, n-aș ști cât, știu doar că, după ce ne-a … Continuă să citești Locul desfătărilor
Povestea noastră începe chiar în clipa în care scriu aceste rânduri. E prima zi de mai a anului 2020, o după-amiază caldă, ce luminează ca prin brațele unui candelabru. Magnoliile își păstrează încă petalele, iar ciorchinii albi și violeți ai liliacului cheamă domnișoarele să numere petalele fără soț, ca zălog pentru noroacele viitoare. E, totuși, … Continuă să citești CRUCEA SUDULUI
…95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111. 111 boabe de grâu, mici, gălbui, care se înghesuiau în farfuria albă de porțelan. De la cine o fi primit minunea asta de cadou, Nuțu nu reușea să-și dea seama. Nimeni nu i-o înmânase direct și probabil că … Continuă să citești 111
Amfiteatrul veritabil între colinele Parcului Central fusese amenajat rudimentar, pasămite să nu impieteze frumusețea naturală a locului, astfel că publicul se răsfăța pe brazdele concentrice de iarbă cu ajutorul păturilor risipite pretutindeni, în vreme ce primele șiruri beneficiau de scaune portabile. Câțiva prichindei descălțați explorau vecinătățile. După-amiaza văratică, fără pic de vânt, contribuia la succesul … Continuă să citești O SEARĂ LA OPERĂ
‒ În sinagoga inimii mele, o lumină va arde mereu pentru Lionel Messi… M-am apropiat cu o nedisimulată grimasă de don Belial de Gehenna care, tolănit în jacuzzi-ul princiar, cu miros de pucioasă și rozmarin, bea singur Sânge de taur, și am îndrăznit să-l întreb: ‒ Stăpâne, ce să mă fac? Au sosit încă o … Continuă să citești Amintiri cu Messi din vremea pandemiei
„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața publicului spectator”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ
– Sărutmâna, domnișoară, iată, a venit momentul să ne cunoaștem. E un fel de-a spune „să ne cunoaștem”, pentru că întotdeauna se dovedește că nu știm mare lucru. Dumneata m-ai chemat, așa mi-a zis, în drum spre cabinet, gardianul Vasilache. Cred că este a zecea oară când trec pragul acestei încăperi, iar tu ești al … Continuă să citești INCURABILUL PACIENT
Ileana venise o singură dată în Scăeni, dinspre Bucov. După Albeşti, şoferul de ocazie o luase peste Dealul Seciu. Vă duc pe scurtătură, a spus. Era un cer de carton. Sus, pe vârful dealului, s-au dat jos din maşină să vadă locurile. Era păcat să pierzi o privelişte cu miezul de gând în ea. Ca … Continuă să citești DE LA SECIU LA HRAMUL PLOIESCILOR. ȘI O REPUBLICĂ
(…) I-a mirosit a mort. Așa c-a închis imediat ușa. Trebuia totuși să intre. Avea de vorbit neapărat cu Hans. Și știa că el era în salon. Și-a făcut curaj. A încercat să-și rețină respirația. Și a redeschis din nou panicată ușa scorojită. A intrat concentrându-și voința la maximum. În salon erau opt paturi. Bărbați. … Continuă să citești HANS-SFÂNTUL. VASILE-SFÂNTUL
– Cunosc mulţi oameni care au iubit o singură persoană pentru o perioadă mai lungă de timp, după care s-au îndrăgostit de o alta, dar fără a o da uitării pe cealaltă. Davvero, eu sunt omul ăsta, nu am auzit de altcineva sau poate că vreo colegă prin şcoala generală mi-a dezvăluit asta, dar la … Continuă să citești 12 ZILE LA COSTINEȘTI