Categorie: recenzii

În Jurnal 2000-2012, Cornel Nistea își asumă rolul, simțit ca necesar, de transmițător de memorie. De altfel, aproape tot ce scrie Cornel Nistea are această coordonată, mai mult sau mai puțin vizibilă: în jurnale, în proza scurtă, în romane. 1. Tradiții identitare. Autorul înregistrează cu tristețe îndepărtarea de tradițiile populare, cele care ne-au dat specificul … Continuă să citești Cornel Nistea, transmițător de memorie

Există un val de interes pentru tema cunoașterii de sine: unii oameni sunt tot mai atenți la manifestările lor în relație cu contingentul, cu cei din jur sau cu ei înșiși, conștienți tot mai mult că vechiul „nosce te ipsum” e cât se poate de actual, dar nu doar la nivel intelectual, ci și practic. … Continuă să citești STRESUL – INAMIC SAU PRIETEN

Oricât ar căuta și ar scotoci cineva după numele Ivan Cosma nu-l va găsi nicăieri, doar în romanul Crime la Elsinore (ediția a treia, definitivă, editura Neuma 2022), semnat de Horia Gârbea. Adevărat, crimele la care face referire scriitorul sunt altele, mult mai puțin sângeroase, mult mai puțin înspăimântătoare și care, de fapt, dacă ar … Continuă să citești Priză pentru scaunul electric

E momentul să ne aducem aminte că pandemia uitării a început de multă vreme, nici nu mai știm de când!! Cert este că uităm întruna, uităm mereu, uităm constant. Nici nu mai știm câte lucruri, timpuri, detalii, date, oameni, întâmplări le-am pierdut printre faldurile memoriei. Uităm ce am făcut ieri, uităm să facem ceea ce … Continuă să citești Neuitarea uitării

O apariție editorială de o revelatoare noutate este dicționarul-antologie Pasărea cu clonț de rubin, cu subtitlul Poezia clipei, alcătuită de Dumitru Cerna și Aurel Podaru, adunând creațiile poeților români morți în floarea vârstei. Autorii antologiei au ales ca titlu o metaforă din tragica poezie a lui Nicolae Labiș, scrisă pe patul său de spital când … Continuă să citești POEZIA CLIPEI

Mama și fiul trăiesc în Franța de nord, într-un sat dintr-o zonă de pescari. În Franța, numită de ea „cea mai frumoasă țară de pe glob”, urma să moară senină și împăcată. Aleksy, povestitorul, în prezent, iubește mult satul francez. Atunci, în vară, ei, polonezi din Haringey, la nord de Londra, se confundaseră cu turiștii … Continuă să citești Viața ca o „ciornă” și moartea ca operă

Universul gEneidei lui Adrian Lesenciuc aparține, prin desfășurarea sa fantasmatică, unui imaginar erotic aflat la confluența sensibilității cu cea a jovialității, a unei intimități spectaculare cu cea a confesivității, uneori, vizionare. Expunerea unui anumit cromatism senzorial, proiectat pe un fundal de realism magic aproape, amintește, într-o oarecare măsură, de universul pictural creat de către Ștefan … Continuă să citești O GENETICĂ A INEFABILULUI

Diplomat de carieră, poet și traducător, italienist de prestigiu (traducătorul lui Pirandello, Salvatore Quasimodo, Giovanni Papini, Andrea Riccardi etc.), Mihai Banciu își republică într-o ediție revăzută și adăugită primul volum de versuri, Bilanț al pierderilor, apărut în 1995. Prezent, încă din 1969, cu grupaje de versuri în revistele importante din țară, mai târziu în antologii, … Continuă să citești MIHAI BANCIU, „BILANȚ AL PIERDERILOR”

La mai bine de două mii de ani și aproape încă un sfert de mileniu trecuți din era vulgară (așa se numesc în cadrul Masoneriei anii scurși după Christos), artele încă rezistă, indiferent că vorbim de pictură, teatru, sculptură sau literatură (cea din urmă aflată, totuși, la limita subzistenței), tocmai pentru că umanitatea, indiferent de … Continuă să citești LUMEA VĂZUTĂ DE LA LOJĂ

Cu o bibliografie bogată, redutabilă, cu numeroase opuri străine, Virgil Diaconu (Biblia literară, Ed. Tipo Moldova, 2020), a dat curs în 2018 unui proiect mai vechi (1975), încercând o relectură ultramodernă a Sfintei Scripturi din perspectivă strict artistică, demonstrând cu temei și cu ceva iz polemic, valoarea estetică a celei mai însemnate – după mulți … Continuă să citești „BIBLIA” LITERARĂ