Protagonistul din romanul Aviatorul de Evgheni Vodolazkin se trezește într-o cameră de spital, amnezic. Medicul său, Geiger, îi amintește numele, Innokenti Platonov și îl îndemnă să pună pe hârtie tot ce-și amintește, ca procedeu terapeutic, de reconstruire a vieții. Născut în Rusia țaristă în 1900, aproape de Sankt-Petersburg, revine la viață, la propriu, în 1999. … Continuă să citești SOMNUL DE GHEAȚĂ
Lansând tema simpozionului FestLit Cluj 2020, Istoriile literaturii române, și îngrijind apoi volumul cu același titlu care aduna contribuții din toată țara, am făcut mai întâi constatarea că, deși raftul nostru de referință este bogat și consistent, încă persistă moda lamentărilor pe tonuri diverse apropo de criza multiplă căreia pare că-i suntem sortiți. Mă încăpățânam … Continuă să citești Mică poveste cu istorii literare
„Ferice de cei care văd frumusețea în locuri în care alții nu văd nimic.” Camille Pissarro Ceva ne spune că relația Eu-Tu – fundamentală în eros – e subîntinsă de o dimensiune originară, în care, arhetipal, o ființă e irepresibil atrasă de o altă ființă și tinde să fie una cu ea. De ce nu … Continuă să citești Cunoaștere îndrăgostită și dragoste cunoscătoare
Preliminarii machiavelice În clasa a cincea, profesorul de matematică l-a pus să scrie la tablă pe unul dintre elevii slabi ai clasei următoarele: știu că știu / știu că nu știu / nu știu că știu / nu știu că nu știu. Pe lîngă izul socratic, am constatat gradarea, stadialitatea afirmațiilor. Cu trecerea anilor, orice … Continuă să citești Telos liric ivănescent
Daniel Desmarquest, născut în 1946, e un scriitor francez rămas oarecum în umbră. A scris puțin și fără mare succes. Totuși, în 2002, el obține premiul Médicis pentru eseul Kafka et les jeunes filles. Pentru Desmarquest, Kafka e obsedat de tinerele fete și se consolează cu prostituatele. În Jurnal, el notează că și-a petrecut viața … Continuă să citești KAFKA ȘI TINERELE FETE
motto Non voglio dimostrare niente, voglio (Federico Fellini) „Strălucirea celui ce ne întrece prin merite ne supără; abia după moarte e prețuită. Numai ție, Cezar, îți aducem încă din viață cinstirea cuvenită; îți înălțăm altare ca să jurăm pe divinitatea ta; mărturisim că nu s-a născut și nici nu se va naște nimeni ca tine” … Continuă să citești Literele și împărăția
Înființată în urmă cu peste douăzeci de ani de către Helgard Haug (autoare și regizoare), Stefan Kaegi (regizor) și Daniel Wetzel (regizor), afiliată în 2003 Centrului de performance HAU din Berlin, Compania germană Rimini Protokoll nu se distanțează de conceptul de teatru postdramatic, teoretizat de Hans-Thies Lehmann într-o carte de referință (publicată la Frankfurt pe … Continuă să citești Rimini Protokoll, artistul neprofesionist și resuscitarea limbajelor teatrale
În Jurnalul din anul Nobelului (Polirom, 2021), José Saramago scrie la un moment dat: „profesorii de literatură, în general, și de teoria literaturii, în particular, au primit cu simpatică condescendență – fără să se lase tulburați, din cauza asta, în convingerile lor personale și științifice — afirmația mea îndrăzneață că figura naratorului nu există de … Continuă să citești DESPRE AUTOR ȘI PRELUNGIRILE SALE
Moartea. Într-o schiţă a abordărilor morţii în literatura română pe care o propuneam cu alt prilej, prima categorie era situarea meditativ-filosofică – sau moartea cugetată (celelalte fiind: situarea în „privilegiul de a fi disperat” sau moartea degustată; instalarea în trecere sau moartea adulmecată; sfidarea de la distanţă, a „morţii parafine”; situarea umăr la umăr, în … Continuă să citești Lucian Blaga – moartea și jocul
În prima mea vacanță de studentă la Cluj, în 1965, mă întorceam acasă, la Agnita, cu un braţ de cărţi tocmai apărute: Estetica basmului, Poeme-le lui Sorescu (aveam deja Singur printre poeți), Iarna bărbaţilor, Hronicul lui Blaga, Francisca, Literatura română de azi (Manolescu şi Micu), Studii de literatură română (Vianu). Mă pregăteam să văd Pădurea … Continuă să citești Marin Sorescu, bacovianul