Categorie: cronica literară

Critic şi istoric literar, eseist apreciat, cu intensă activitate publicistică, autor al unui număr impresionant, optsprezece, de manuale școlare de limba și literatura română, ca şi al unor lucrări diverse de metodică și auxiliare didactice, Marin Iancu publică recent volumul Lumea personajelor lui Marin Preda (Editgraph, Buzău, 2021), un „dicţionar de personaje” de 550 de … Continuă să citești LUMEA PERSONAJELOR LUI MARIN PREDA

Am mai scris despre superba inițiativă a editurii Spandugino de a republica într-o serie de volume de lux întreaga operă a lui Romulus Rusan risipită pe la diverse edituri mai mult sau mai puțin importante din București și din țară. Strânse acum laolaltă în această colecție de tip Pléiade, scrierile lui Romulus Rusan dobândesc greutatea, … Continuă să citești FILMELE CARE CONTEAZĂ

Dincolo de vârste, bibliografii și și cronologii, poezia nu poate fi decât tânără. Volumul ʹ20. Antologia de poezie tânără din Basarabia (antologator: Lucia Țurcanu) cuprinde textele a 33 de poeți tineri și foarte tineri, unii deja cunoscuți, editați și premiați, inclusiv, în România, alții cvasianonimi. Se întrevede aici și miza unui joc al intuiției critice: … Continuă să citești „TRECEA CA AERUL PRIN AER…” – POEZIA TÂNĂRĂ DIN BASARABIA

Paul Valéry indica „fenomenele de răscruce” precum războaiele, cataclismele naturale, molimele care pot stimula spiritul pe un făgaș creator. O dovadă ar putea-o constitui și volumul de versuri al Angelei Furtună consacrat actualei pandemii de coronavirus, în concentrarea acesteia din provincia domiciliară a autoarei, Bucovina, propusă drept „Lombardia României”. E vorba mai întâi de un … Continuă să citești LIRISMUL UNUI FLAGEL

Am citit cu foarte mare interes cartea lui Bogdan Crețu, Nichita. Poetul ca și soldatul. O carte a unui critic literar cu bună reputație despre un poet devenit brand, peste care însă, să o recunoaștem, s-a cam așezat praful, nu poate fi decât foarte tentantă, chiar dacă numele colecției editurii Polirom în care a apărut, … Continuă să citești ROMANUL LUI NICHITA

Teo Chiriac scrie în primul număr din acest an al Revistei literare de la Chișinău despre război. Meditații ale unui scriitor, după revelion, când războiul din Ucraina încă nu pornise, dar nervii dezgoliți ai artistului îi simțeau deja suflarea. Apocalipsa după Putin, așa se intitulează textul (care anunță un serial). Azi ni se pare un … Continuă să citești „Apocalipsele” lui Teo

După știința mea, este o situație unică în cultura noastră aceea în care un scriitor major se bucură de două monografii cu ambiția completitudinii într-un interval de numai câțiva ani. Istoriografia noastră literară nu este îndeobște așa de generoasă. E drept că subiectul merită cu asupră de măsură acest festin: se numește Nicolae Steinhardt. În … Continuă să citești PIEZIȘ

O luxoasă carte-album ne înfățișează Gabriel Chifu în concrescență creatoare cu ilustrația lui Mircea Bochiș. Astfel cum am remarcat și cu alt prilej, în pofida datelor d-sale psihosomatice stenice, a armonioasei prezențe sociale de care are parte, poetul posedă o dispoziție saturniană căreia nu ezită a-i da glas în continuare. Aparențele pot înșela. Simbolul declarat … Continuă să citești Ut pictura poesis?

Într-o scurtă prefaţă la volumul de versuri Atât (Ed. Tracus Arte, 2017), Sorin Mărculescu mărturiseşte că încheie ansamblul pus de-a lungul anilor sub titlul mallarméan Carte singură. Ar fi a şaptea secvenţă a lui, şi poate cifra 7 are cota ei de valoare simbolică. În tot ce a scris până acum, poetul a rămas fidel … Continuă să citești SORIN MĂRCULESCU – ÎNCHEIEREA UNUI CICLU

Colegul nostru din paginile de cronică literară, Mircea V. Ciobanu este, într-un fel, opusul lui G. Călinescu. Dacă pentru canonicul autor al Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, pentru a fi un bun critic literar trebuia, în prealabil, să fii un creator care a exersat, eventual a ratat, cât mai multe genuri … Continuă să citești LITERATURA ȘI VIAȚA

Istoria… lui Nicolae Manolescu se deschide cu un poem decupat din prima ediție românească a unui volum de poezie cultă: Poesii noo, aparținând unui „transnistrean” (în terminologie actuală), Ioan Cantacuzino, și fiind tipărită în 1790 la Dubăsari sau la Movilău. Pribeagul prinț își trăise ultimii ani, ocupându-se, inclusiv, de șlefuirea versurilor, la moșia sa, Cantacuzovca, … Continuă să citești Poezia română în Basarabia tuturor vremurilor

Câteva izbitoare contraste caracterizează biografia lui Ion D. Sîrbu. În prima tinerețe comunist, acesta a devenit un critic acerb, dar în consecință și o victimă a regimului în cauză, intelectual de formație filosofică și cu un început de carieră universitară, a ajuns, în anii condamnării la temniță, „lucrător cu brațele”, cum mărturisește el însuși, „la … Continuă să citești Ultimul I. D. Sîrbu

În momentul în care zărești numele lui Ioan Bianu în titlul unei cărți, primul lucru care îți vine în minte este Biblioteca Academiei Române. Așa cum, atunci când auzi de Eiffel te gândești la faimosul turn parizian sau cum numele lui Anghel Saligny te trimite cu gândul la vestitul pod de la Cernavodă. Deși a … Continuă să citești ISTORIA TIPĂRIRII DE CĂRȚI ROMÂNEȘTI

Valentina Tăzlăuanu (1950-2020), fondatoarea revistei Sud-est cultural (editată la Chișinău, începând cu anul 1990), nota cu tristețe, într-un eseu care azi îmi pare programatic, că mult invocatul adagiu „cultura este ceea ce rămâne după ce sunt uitate toate celelalte” nu e valabil pentru toate timpurile și că, azi, cultura „se întâmplă să cadă prima sub … Continuă să citești DESPRE SPIRITUL CRITIC SAU NEVOIA DE CULTURĂ

O cuprinzătoare antologie a creației d-sale poetice, întinsă pe aproape șase decenii, ne-a înfățișat-o recent Ion Pop. Din capul locului, se pune fireasca întrebare dacă ea justifică o coeziune a elementelor compoziției desfășurate în timp, care să reflecte dezirabila calitate a expresiei personale. Răspunsul n-ar putea fi decât afirmativ. Autorul își întemeiază discursul pe cogitație, … Continuă să citești UN BILANȚ LIRIC

Una din pierderile literaturii române actuale a fost retragerea lui Mircea Mihăieș din postura de comentator activ al producției literare în desfășurare, din linia întâi a bătăliei literare, plină de riscuri, dar pasionantă și necesară. Un text programatic publicat, mai demult, în „Cuvântul” – La ce bun critica literară? – a exprimat o opțiune și … Continuă să citești ROMANUL UNEI FEMEI

Cine îl știe pe Radu Paraschivescu din emisiunile pe teme fotbalistice de pe DIGI Sport, din culegerile sale de perle ale politicienilor actuali sau chiar din lectura romanului său de debut, Balul fantomelor (RAO, 2000), va avea o mare și agreabilă surpriză la lectura celui mai recent roman al său, Acul de aur și ochii … Continuă să citești VOIAJ DE PLĂCERE ÎN EVUL MEDIU

Antologatorii volumului generaționist, intitulat Cine nu este mângâiat nu există, sunt (ca și în cazul altor antologii de acest gen editate la Cartier) un literat de la București și altul de la Chișinău: Anastasia Gavrilovici și Alexandru Cozmescu. Previzibil, și poeții selectați sunt de pe ambele maluri ale Prutului, fără indicii geografice în CV. În … Continuă să citești POEZIA (ȘI POETICA) DOUĂMIISTĂ: DE LA „CORPORAL” LA „SENZORIAL”

Prin neostenita, deja ampla activitate a d-sale de cronicar literar, Daniel Cristea-Enache confirmă viabilitatea acestei specii aparent fragile, perisabile, astfel cum s-a manifestat reprezentativ la noi în postbelic, sub prestigioase semnături. Imună la tentațiile metodologiilor, ale grilelor scientizante, cronica se dovedește a fi, iată, în continuare „forma propriei noastre facultăți creatoare”, conform cuvintelor lui G. … Continuă să citești Critică și poezie

Alexandru Paleologu mi-a spus cu mulți ani în urmă, într-un interviu pe care l-am citat în volumul Viețile lui Alexandru Paleologu că „Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea … Continuă să citești VIAȚA DIN LITERATURĂ

Una dintre piesele care ar putea servi de camerton pentru cititorul noului volum de versuri al Irinei Nechit ar fi acest poem programatic, un tablou cosmogonic, al (re-)naşterii poeziei din resurse naturale: „Vara fierbe în cotloane albite de spumă,/ se târăște împreună cu viperele/ galopează pe pajiști plesnind crupele cailor,/ urcă fulgerător pe tulpinile copacilor…” … Continuă să citești Grădinile scufundate ale Irinei Nechit

Un reper al poeziei lui Radu Ulmeanu poate fi considerată acea prospețime solemnă ca de început de lume care îmbină imaginile grandioase cu senzații primare, țărănești, frecvent degajată sub condeiul său. Totul e simplu și totodată aducând o melancolie, ce alunecă spre patetism: „M-am trezit într-o dimineață plin de pământ/ și pământul acela era plin … Continuă să citești O poezie transilvană

Spuneam altădată că, pentru mine, Al. Cistelecan e un classicus, în sensul etimologic al termenului, adică un ins de încredere, pe care poţi conta. Şi când subiectivitatea unui comentariu îţi pare contondentă, eşti obligat să recunoşti curând, recitind textul cu un semiton mai jos, că are, iarăşi, dreptate. Al. Cis. posedă deopotrivă şarmul – decurgând … Continuă să citești „Fete pierdute” și băieți rătăciți

Ana Blandiana este un personaj emblematic al României postbelice. Poetă de primă mărime a generației ’60 – ’70 (a debutat editorial în anul 1964 cu volumul Persoana întâia plural), devenită tot mai incomodă pentru autoritățile comuniste, începând cu mijlocul anilor ’80, odată cu publicarea unor poeme considerate subversive în revista studențească Amfiteatru (scandal încheiat atunci … Continuă să citești ÎN LUMEA ANEI BLANDIANA