Televiziunea Română a difuzat, miercuri, 4 ianuarie, un spectacol al Teatrului Mic, comemorând memoria lui Mitică Popescu, abia dispărut din lumea noastră. E vorba de spectacolul din 1991, adaptat pentru televiziune în 1994, cu piesa lui Niccolȯ Machiavelli, Mătrăguna, în regia lui Dan Micu. Chiar fără să știi cine a regizat spectacolul îți dai seama … Continuă să citești Teatrul ca formă a memoriei
Adun în rândurile de mai jos câteva însemnări, poate cam multe, dar e puțin din ceea ce s-a putut vedea pe scenele teatrelor românești în această toamnă, deosebit de bogată, din acest punct de vedere, la două festivaluri: Cei drepți Dacă în piesa lui Cehov, Trei surori, Verșinin visa că peste două sau trei sute … Continuă să citești TOAMNA TEATRELOR
Alexandra Badea, regizoare, autoare dramatică, romancieră, își dezvăluie personalitatea multipolară în noua sa performanță de la Teatrul Național din București, unde pune în scenă piesa Exil, a cărei autoare este. Bine plasată pentru a scrie despre exil, ea însăși fiind o perpetuă exilată, totuși prin liberă alegere, Alexandra Badea realizează un text și un spectacol … Continuă să citești Exilul interior față cu exilul exterior
Azi, când Valeria Seciu nu mai e printre noi, caut în memorie seara aceea când, la televiziunea română de-atunci, am văzut, într-un spectacol cu piesa Rața sălbatică de Ibsen, o apariție neobișnuită, în care se presimțea viitoarea mare actriță. Era încă studentă la IATC, cum se numea pe atunci UNATC-ul de azi, dar rolul acesta … Continuă să citești VALERIA SECIU – O ARTISTĂ PENTRU TOATE ANOTIMPURILE
Teatrul Dramaturgilor Români, o creație nu foarte veche, să tot aibă cinci ani și ceva, a fost sărbătorit la frageda-i vârstă nu demult, ocazie cu care am putut vedea un spectacol puternic, cu Paracliserul de Marin Sorescu, interpretat de încă noul atunci director al acestei instituții de spectacol, Claudiu Bleonț, care și-a desfășurat toată gama … Continuă să citești „Drumul Damascului”
Regizorul Claudiu Goga și-a tradus singur textul piesei lui Donald Margulies, Casa de la țară, înainte de a-i da viață pe scena naționalului bucureștean (sala Studio). Autorul, un american pasionat de teatru și care a reușit în teatru, cu un Premiu Pulitzer și cu multe traduceri ale pieselor sale, recunoaște că a încercat în această … Continuă să citești Viața oamenilor de teatru dincolo de scenă
La sfârșitul lunii februarie a închis ochii pentru totdeauna un om despre care ai fi crezut că e destinat să nu moară niciodată. Critic de teatru și apoi un fel de paznic la farul memoriei teatrului românesc, Florica Ichim (n. 1938) și-a legat viața de un proiect măreț. Anume, acela de a păstra cât mai … Continuă să citești FLORICA ICHIM SAU MEMORIA TEATRULUI ROMÂNESC
Se ia o mașinărie necunoscută, se botează Rebarbor și se pune în mișcare. Și să vezi ce bine vor fi făcute una mințile și sufletele oamenilor care se introduc acolo, precum boabele de grâu sau de porumb într-o moară. Nu știu dacă asta a fost ideea autorului cărții cu acest titlu, Alexandru Monciu-Sudinski (sau Sudinschi, … Continuă să citești „Rebarbor”, mașinăria de strivit minți și suflete
Teatrele au rămas deschise și în valul patru al pandemiei, în condițiile zilei, 50 la sută din săli ocupate, adică un loc ocupat și cele două de pe o parte și de pe cealaltă libere, iar la intrare arăți certificatul verde. Pentru cei din sală e mai comod să nu aibă vecini la stânga și … Continuă să citești Kiritza soprană de coloratură
Nu credeam că va trebui vreodată să scriu despre Ion Caramitru la trecut. Nu credeam vreodată că se va încheia viața lui sub ochii mei. Dacă n-aș fi realist aș spune că nici acum nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred că am să mai intru în Marele Teatru pentru reducerea căruia la forma … Continuă să citești Caramitru