Între cele două războaie, câteva gazete au pus scriitorilor vremii, întrebarea în aparență naivă, dacă nu chiar stupidă, „De ce scrieți?” Azi, când scriitorii vremii sunt, fatalmente, alții și chiar și situația scriitorului este alta, când nici un ziar nu și-ar permite să mai publice o anchetă dedicată literaturii, am putea reformula întrebarea, astfel încât … Continuă să citești DE CE (MAI) SCRIEȚI?
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii Fascinantă recurenţa temelor şi motivelor la marii autori. Kobo Abe, japonezul ce în 1962 îşi dădea capodopera sa, nu face excepție. Romanul Femeia nisipurilor, pendulând între parabolă kafkiană şi dezbatere camusiană, are în centrul lui omul aflat în situaţii limită: privat de libertate, scos din istorie, obligat … Continuă să citești FEMEIA NISIPURILOR ŞI BĂRBATUL-CUTIE
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii E foarte greu să alegi din miile de personaje din literaturile lumii unul singur, în care să vezi dacă nu modelul moral sau comportamental, măcar pe cel bine realizat artistic. De la Enkidu şi Ahile, să zic, la Dinu Păturică şi Tănase Scatiu sau la Grobei, ori … Continuă să citești FLORICA DIN „DRUMUL LA ZID”
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii „TEISM² s.n. (Med.) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului. – Din fr. théisme.” (DEX) [Regăsit după ani mulți, peste treizeci, printre hârtii zadarnice și ciorne, acest micro-eseu e, poate, unul bun de reprodus, în continuare…] Nu pentru că va fi jucat, şi el, un rol … Continuă să citești Teismul inginerului Kirillov
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii Au trebuit să treacă mai bine de 20 de ani de la apariția volumului de versuri Autobuzul cu cocoșați, în care se produce marele salt în poezia mea, datorat indubitabil contaminării mele cu folosirea râsului ca antidot al plânsului, trăsătură fundamentală în opera lui Günter Grass, ca … Continuă să citești Abecedarul lui a fost: „Rasputin și femeile”
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii Cum să aleg doar un personaj dintre cele dragi? La care să mă opresc? Dintr-o poveste? Ar fi fetița cu chibrituri. Se uita pe fereastră în casa unor oameni bogați în Ajun de An Nou. Brad împodobit, masa plină, bucurie. Și ea, de partea cealaltă a geamului, … Continuă să citești Solilocviu
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii Personaj de neuitat? Eu, muritor de rând (personaj în fața propriilor ochi), uit de azi pe mâine ce mi se întâmplă, nu-mi mai amintesc nimic din ce am trăit – dacă n-aș ține jurnal (la care pot să apelez la o adică, dacă vreau să rememorez o … Continuă să citești Vai de capul meu
tema VR: Un personaj de neuitat din literatura lumii Romanul Alexis Zorba a apărut la editura Dimitrakos, 1946, imediat după ce a încetat zarva războiului. În anul 1964 eram elev în urbea lui Tache, Ianke și Cadâr (Baaadul lui Cezar Ivănescu), când filmul britanico-elen Zorba the Greek a început să ruleze pe ecrane. Regizor Michael Cacoyannis. … Continuă să citești AM ALES DOUĂ PERSONAJE „RĂCOROASE”
Nu știu ce beletristică s-a aflat în biblioteca părinților mei, despre care mi s-a spus că a fost distrusă la bombardament, împreună cu alte mobile. N-am fost interesată, înainte de moartea lor timpurie, să aflu cine și când o bombardase (cuvântul îmi era cunoscut ca o fatalitate, fac parte dintre copiii războiului), nici pe ce … Continuă să citești Povestea bibliotecilor
Evident că știu ce a scris Borges despre bibliotecă și că am răsfoit paginile banale înnegrite fără reținere de cel care se declară a fi discipolul său, Alberto Mengual, evident că l-am iubit pe Umberto Eco văzându-i biblioteca personală organizată ca un adăpost antiatomic, refugiu în fața bombardamentelor mediatice, evident că am intrat în biblioteci … Continuă să citești Bibliotecile unei vieți
Dintotdeauna mi-am dorit nu numai să am, ci de-a dreptul să locuiesc, să trăiesc, într-o bibliotecă. Astfel încât nu prea înțeleg, sau mă fascinează pervers planurile actuale de case, de interioare așa-zis minimale, de fapt goale, golașe, pleșuve, interioare fără interioritate – de netrăit și de nelocuit. Cum să viețuiești direct între niște pereți, care … Continuă să citești Misterele Bibliotecii
Pe rafturile bibliotecii mele un Goethe negru şi un Dante alb (din marmură şi ipsos) două piese par – ale unui joc pierdut de şah în două mici intrânduri printre cele mai scumpe tomuri (lăcuite-n alb fiind acelea dintre care iese în evidenţă regele de şah cel negru pe când e din sumbră piele damaschinată … Continuă să citești Linhang
Am avut marea șansă să trăiesc, de la început, printre cărți. Tatăl meu avea o bibliotecă în care stăteau alături autori greci și latini, cărți de istorie și cărți de drept. Mama mea iubea literatura și firește, prin natura profesiei, pe scriitorii francezi. Iar eu, ca să-i fac plăcere lui Freud, am înclinat tot către … Continuă să citești Biblioteci
Din copilărie până în prezent am găsit o mulțime de metode de organizare a bibliotecii: alfabetic, gen literar, prieteni, cronologic, cărți esențiale, referințe. Am trăit în Sibiu, New York, Detroit, San Francisco, Monte Rio, Baltimore, Baton Rouge, New Orleans, Munții Ozark, și acum, din nou, în New York. Camioane pline de cărți m-au urmărit din … Continuă să citești Am construit aproximativ 5 km de rafturi
În casa părinţilor mei, ţărani de pe Someş, din zona Codrului şi a Chioarului, n-am găsit, când am putut deschide ochii de cititor, decât o Biblie, nişte calendare, cum se tipăreau pe vremuri în formă de carte, şi un volumaş cu Isprăvile lui Păcală, semnat de cândva foarte popularul autor, folcloristul şi pedagogul Petre Dulfu, … Continuă să citești Nu m-am născut într-o bibliotecă
Prima mea cartea a fost Buratino, minunat ilustrată, Pinocchio, de fapt, repovestit de A. N. Tolstoi, nu versiunea originală a lui C. Collodi, dar, oricum, prin Buratino mi-am înfiripat o modestă bibliotecă personală, de timpuriu, 1957? Au fost numeroase volume împrumutate de la biblioteca Direcției Clinicilor Universitare clujene, titluri de autori contemporani, prozatori români, ca … Continuă să citești O bibliotecă este o biografie intelectuală
„Siempre imaginé que el Paraíso sería algún tipo de biblioteca.” Jorge Luis Borges De câte ori mă gândesc la biblioteca de acasă, nu pot să nu fac o conexiune, de nerefuzat, cu cei șapte ani de acasă. Și nu e un simplu joc de cuvinte. E vorba de două importante instanțe formative paralele, care s-au … Continuă să citești Bibliotecile de acasă
Biblioteca-arhetip, care mă însoțește pretutindeni, e dedublată dintotdeauna între două țări, Franța și România, și triplată, mai nou, între București, Paris și Nisa. Acum și aici și Atunci și acolo, pentru că bibliotecile mele manifeste (a căror virtualitate s-a realizat) au mai multe vieți în pieptul lor de lemn și hârtie, trăiesc într-o sincronicitate armonioasă, … Continuă să citești Bibliotecile mele manifeste
Anul acesta, la 19 iunie, s-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui G. Călinescu. O cifră, amețitoare în urmă cu câțiva ani, dar care, astăzi, când tocmai am trecut de celebrarea centenarului nașterii lui Al. Paleologu și o așteptăm pe cea a nașterii lui Cornel Regman (oameni din stricta noastră contemporaneitate, pe care … Continuă să citești CE NE RĂMÂNE ASTĂZI DE LA G. CĂLINESCU?
E un poncif aproape strident să spui că, dintotdeauna, soarta artistului a fost ingrată. Și că, în general, el a dus o viață necăjită, încărcată de lipsuri și privațiuni, zbătându-se în cea mai cruntă sărăcie, departe de orice ipoteză de opulență și belșug. De la poetul maudit și aventurier, până la pictorul errant și bolnav … Continuă să citești ARTISTUL LA GALERIE
Unul dintre cele mai așteptate momente ale verii era pentru mine cel în care Casa Albă făcea publice cărțile pe care fostul președinte Barack Obama le lua cu el în bagajul de vacanță. În general, erau în jur de 10 volume (cam mult). Despre unele vorbea cu diverse prilejuri, pe altele nu le-a mai amintit … Continuă să citești CĂRȚILE DIN BAGAJUL DE VACANȚĂ
Cred că orice scriitor adevărat are, dacă e sincer cu el însuși, nostalgia creării unei capodopere anterioare operei sale, nostalgie în care pot intra deopotrivă admirație, invidie, gelozie, uneori chiar ură. De aceea ne-am gândit la un mic chestionar în această privință, adresat unora dintre scriitorii noștri contemporani: Ce carte/cărți din literatura română și/sau universală … Continuă să citești Invidii creatoare
Pornesc de la întrebarea gazdei lui G. Călinescu de pe când își dădea doctoratul, pusă după ce examenul fusese luat: „tot mai citești, maică?” Așadar, reformulez: tot mai citiți, maică? (Sau taică, dacă preferați.) (Admitem (noi, VR) răspunsuri și de la cei care nu au doctoratul, ba chiar suntem interesați de ele.) Am evitat să-i … Continuă să citești Ce, când, cum citesc scriitorii