Dintotdeauna mi-am dorit nu numai să am, ci de-a dreptul să locuiesc, să trăiesc, într-o bibliotecă. Astfel încât nu prea înțeleg, sau mă fascinează pervers planurile actuale de case, de interioare așa-zis minimale, de fapt goale, golașe, pleșuve, interioare fără interioritate – de netrăit și de nelocuit. Cum să viețuiești direct între niște pereți, care … Continuă să citești Misterele Bibliotecii
Pe rafturile bibliotecii mele un Goethe negru şi un Dante alb (din marmură şi ipsos) două piese par – ale unui joc pierdut de şah în două mici intrânduri printre cele mai scumpe tomuri (lăcuite-n alb fiind acelea dintre care iese în evidenţă regele de şah cel negru pe când e din sumbră piele damaschinată … Continuă să citești Linhang
Am avut marea șansă să trăiesc, de la început, printre cărți. Tatăl meu avea o bibliotecă în care stăteau alături autori greci și latini, cărți de istorie și cărți de drept. Mama mea iubea literatura și firește, prin natura profesiei, pe scriitorii francezi. Iar eu, ca să-i fac plăcere lui Freud, am înclinat tot către … Continuă să citești Biblioteci
Din copilărie până în prezent am găsit o mulțime de metode de organizare a bibliotecii: alfabetic, gen literar, prieteni, cronologic, cărți esențiale, referințe. Am trăit în Sibiu, New York, Detroit, San Francisco, Monte Rio, Baltimore, Baton Rouge, New Orleans, Munții Ozark, și acum, din nou, în New York. Camioane pline de cărți m-au urmărit din … Continuă să citești Am construit aproximativ 5 km de rafturi
În casa părinţilor mei, ţărani de pe Someş, din zona Codrului şi a Chioarului, n-am găsit, când am putut deschide ochii de cititor, decât o Biblie, nişte calendare, cum se tipăreau pe vremuri în formă de carte, şi un volumaş cu Isprăvile lui Păcală, semnat de cândva foarte popularul autor, folcloristul şi pedagogul Petre Dulfu, … Continuă să citești Nu m-am născut într-o bibliotecă
Prima mea cartea a fost Buratino, minunat ilustrată, Pinocchio, de fapt, repovestit de A. N. Tolstoi, nu versiunea originală a lui C. Collodi, dar, oricum, prin Buratino mi-am înfiripat o modestă bibliotecă personală, de timpuriu, 1957? Au fost numeroase volume împrumutate de la biblioteca Direcției Clinicilor Universitare clujene, titluri de autori contemporani, prozatori români, ca … Continuă să citești O bibliotecă este o biografie intelectuală
„Siempre imaginé que el Paraíso sería algún tipo de biblioteca.” Jorge Luis Borges De câte ori mă gândesc la biblioteca de acasă, nu pot să nu fac o conexiune, de nerefuzat, cu cei șapte ani de acasă. Și nu e un simplu joc de cuvinte. E vorba de două importante instanțe formative paralele, care s-au … Continuă să citești Bibliotecile de acasă
Biblioteca-arhetip, care mă însoțește pretutindeni, e dedublată dintotdeauna între două țări, Franța și România, și triplată, mai nou, între București, Paris și Nisa. Acum și aici și Atunci și acolo, pentru că bibliotecile mele manifeste (a căror virtualitate s-a realizat) au mai multe vieți în pieptul lor de lemn și hârtie, trăiesc într-o sincronicitate armonioasă, … Continuă să citești Bibliotecile mele manifeste
Anul acesta, la 19 iunie, s-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui G. Călinescu. O cifră, amețitoare în urmă cu câțiva ani, dar care, astăzi, când tocmai am trecut de celebrarea centenarului nașterii lui Al. Paleologu și o așteptăm pe cea a nașterii lui Cornel Regman (oameni din stricta noastră contemporaneitate, pe care … Continuă să citești CE NE RĂMÂNE ASTĂZI DE LA G. CĂLINESCU?
E un poncif aproape strident să spui că, dintotdeauna, soarta artistului a fost ingrată. Și că, în general, el a dus o viață necăjită, încărcată de lipsuri și privațiuni, zbătându-se în cea mai cruntă sărăcie, departe de orice ipoteză de opulență și belșug. De la poetul maudit și aventurier, până la pictorul errant și bolnav … Continuă să citești ARTISTUL LA GALERIE