cronica plasticii
FLORIN TOMA

CARTE ȘI ÎNVĂȚĂTURĂ DUPĂ MAITEC

Articol publicat în ediția 2/2020

Instanțele, în general nu sunt nici primele, nici ultimele. Deci, nu există primă instanță, cum nu există ultimă instanță. Cine garantează că, după ultima instanță, nu vine o altă primă instanță? Instanțele sunt imposibil de prins cu acul în insectarul Timpului. Și, mai ales, sunt aproape obositor de continue. Ele se succed tot timpul într-o … Continuă să citești CARTE ȘI ÎNVĂȚĂTURĂ DUPĂ MAITEC

cronica plasticii
FLORIN TOMA

ACROPOLE ȘI BANANA LUI CATTELAN

Articol publicat în ediția 1/2020

Splendid cântecul acela al, cum se zice mai nou, „doamna cântecului grecesc”, Nana Mouskouri. Deși, ea s-a tocmit cu nemurirea nu chiar în Grecia, ci în Franța. Dar, în fine, nu-i un capăt de țară! Splendid însă acel cântec – spuneam – o dată, pentru că linia melodică are inconfundabilul tipar grecesc, iar, apoi, fiindcă … Continuă să citești ACROPOLE ȘI BANANA LUI CATTELAN

cronica plasticii
FLORIN TOMA

UN FARAON AL SEMNELOR

Articol publicat în ediția 11-12/2019

Este posibil, ba chiar și intens probabil, ca, atunci când născocește ceva, artistul să aibă anumite tulburări de postură. Mai grave sau mai puțin grave, depinde de cât de profundă este bolboroseala celulelor sale genuine. Și să fie chinuit de otrăvite fantasme alteregoiste, de inimaginabile chinuri transformaționale ori de felurite cazne ale devenirii (întru ființă, … Continuă să citești UN FARAON AL SEMNELOR

cronica plasticii
FLORIN TOMA

ET IN MAXONIA EGO

Articol publicat în ediția 10/2019

Există oameni pe lumea asta, cu osebire artişti, care nu doar că-şi depăşesc condiţia, dar, odată cu aceasta, par că zboară din spaţiul lor originar, îl survolează – aidoma unui avion peste un relief cunoscut – şi intră pe o altă coordonată cosmică. Atunci, ei se transformă în zei care schimbă demiurgent procentajul de geniu … Continuă să citești ET IN MAXONIA EGO

cronica plasticii
FLORIN TOMA

UN CAZ DE TEROARE GINGAȘĂ

Articol publicat în ediția 9/20199/2019

Există artiști care, pe lângă că sunt așa cum sunt, în general, artiștii – năvalnici, orgolioși, agresivi, colerici, impetuoși, nestăviliți etc. – mai și zămislesc o operă exact în oglindă. Aidoma lor. Îi știți, nu mai e nevoie să vi-i mai prezint! Cum tot la fel – vai, ce ne-am face fără ambivalența naturală a … Continuă să citești UN CAZ DE TEROARE GINGAȘĂ

cronica plasticii
FLORIN TOMA

O COBORÂRE LA SUD

Articol publicat în ediția 8/2019

La Sud stau cei arși de soare, de vânturi și de răgaz. De preget. De șovăială. De tihnă. De amânare. Acolo, își are sălașul oligarhia contemplației tolănite. Nobilimea dogorită de răsuflarea lui Dyonisos. Aristocrația kiefului de unde începe Isarlîkul. Numai acolo se dau cursuri gratuite de ataraxie pe înțelesul tuturor și pricepută de fiecare în … Continuă să citești O COBORÂRE LA SUD

cronica plasticii
FLORIN TOMA

FILONUL 19 – ARGHEZI

Articol publicat în ediția 7/2019

Uneori, privind numerologia ca un simplu joc, în niciun caz însă drept credință maniacală sau mistică, un număr pare să devină generic într-o familie, transmițând coincidența repetării acestuia, prin canale numai de hazard cunoscute. De pildă, 19, la familia Arghezi. La 19 ani, Ion Nae Theodorescu (numele real al lui Arghezi!) îmbracă haina monahală și … Continuă să citești FILONUL 19 – ARGHEZI

cronica plasticii
FLORIN TOMA

TUDOR JEBELEANU – ÎNTRE UITĂRI ȘI UITĂTURI

Articol publicat în ediția 6/2019

O lege fundamentală (dar nu mai puțin tristă) a acestor vremuri ce se destramă din ce în ce mai iute, parcă s-ar grăbi să se scufunde mai repede în neant, este că amintirea durează foarte puțin. Memoria își îngustează capilarele, blocând circulația materiei existențiale, până la stadiul în care abia dacă ajung să treacă prin … Continuă să citești TUDOR JEBELEANU – ÎNTRE UITĂRI ȘI UITĂTURI

cronica plasticii
FLORIN TOMA

PARADISUL LUPILOR

Articol publicat în ediția 5/2019

Prin anii ’80, cronicart-ul tocmai terminase un roman care avea exact acest titlu: Paradisul lupilor. Era o parabolă, o distopie ce inventa un univers concentraționar terifiant, cu toate că, la vremea aceea, nu trebuia inventat nimic. Teroarea unei dictaturi chinuitoare se vedea cu ochiul liber și era, cum se zice, trăită cu vârf și-ndesat. Ironia … Continuă să citești PARADISUL LUPILOR

cronica plasticii
FLORIN TOMA

FABULA RASA

Articol publicat în ediția 4/2019

Zice Johann Huizinga, pe care cronicart-ul îl supranumește „Stăpânul serios al Jocului universal”, așadar, în „biblia” lui, Homo ludens, apărută hăt! în 1938, scrie cele ce urmează. Jocul este o acțiune spontană, liberă, dezinteresată, autistă (adică închisă), limitată (temporal și spațial) și ordonată. Jocul creează ordine. Este ordine. Apoi, jocul înseamnă specificitate. Are treabă cu … Continuă să citești FABULA RASA