O antologie, sub titlul Haita, cuprinzând mai toată opera sa, publică Marta Petreu la Editura Rocart (1922), în seria dedicată poeţilor distinşi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, cu care fost onorată cu un an mai devreme. Un singur poem inedit, adăugat în finalul volumului, îi dă şi titlul, concentrând simbolic accentul dramatic al … Continuă să citești RETROSPECTIVĂ LIRICĂ MARTA PETREU
Puține lucruri sunt dezbătute în societatea românească mai pasional decât cele care au legătură cu justiția. Verdicte aparent scandaloase, cu achitări ale unor demnitari ale căror culpe se văd de pe lună (accidente rutiere mortale pentru care, la prima vedere, nu ar trebui să existe nicio scuză, delapidări uriașe, escrocherii scandaloase). Cel puțin în ultima … Continuă să citești RĂSPUNSURI NECESARE DESPRE JUSTIȚIA ROMÂNĂ
Cartea lui Daniel Cristea Enache, Scriitori din Basarabia. Studii literare, anunță un subiect de cercetare: „Literatura română din Basarabia în viziunea criticilor din Țară”. Un fel de cap de serie pentru un ipotetic proiect editorial. Nu că tema ar fi lipsit cu desăvârșire în istoria literelor românești, dar aici avem o încercare de sinteză, într-o … Continuă să citești Daniel Cristea-Enache și cei 12 apostoli ai literaturii române din Basarabia
O poezie cuprinzătoare a ființei neexcluzând visul nocturn care poate avea parte, conform lui Jung, de-o interpretare fie la nivelul obiectului ce ar fi cauzală, mecanică, fie de una la nivelul subiectului, „exprimând o semnificație sau alta datorită mișcărilor celor mai subtile ale sufletului nostru”. Visul devine în felul acesta „teatrul unde cel ce visează … Continuă să citești Între viață și vis
După volumul publicat în 2018, în care-şi aduna sub titlul Band I mai toată poezia scrisă timp de peste două decenii, Vlad Moldovan a reapărut cu o cărticică din nou insolită, cu un cuvânt îndeajuns de enigmatic pe copertă: Ezoezo. Căutând, desigur pe internet, vreun sinonim pentru bizara formulă, am descoperit, ca un anacronic ce … Continuă să citești POEZIE ERMETICĂ ÎN VARIANTĂ ELECTRONICĂ
Voci la distanță, cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, este despre ziua de azi. O nesfârșită zi de azi care se întinde din anii gloriei lui Nicolae Ceaușescu, până la frustrările pandemiei și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Nu este, așa cum s-au grăbit unii să tragă concluzia, un roman politic (firește, politica nu lipsește, … Continuă să citești NESFÂRȘITA ZI DE AZI
Basarabia, obscura și indefinibila fâșie-limită între două lumi, aflată „în calea tuturor relelor”, are toate motivele de a se plânge pe destin. Niciodată însă – de lipsa subiectelor literare. Trecutul totalitar, stagnarea, ruinarea și prăbușirea imperiului, războiul din Transnistria, independența, exodul în țările prospere, drama familiilor – toate acestea fiind teme literare la îndemână, de … Continuă să citești PROZATORII BASARABENI FAȚĂ CU (I)REALITATEA
Scrisul eseistic al lui Olimpiu Nușfelean ilustrează fără dar și poate tipologia morală a provinciei d-sale de baștină. Autorul înțelege astfel a se situa pe un drum prestigios. Avem a face pe de o parte cu o dispoziție cogitativă, stăruitoare în dorința sa de a-și preciza obiectul, cuprinzând volute speculative, pe de alta cu o … Continuă să citești Opiniile unui ardelean
Anul 2023 este un an aparte pentru Cercul de la Sibiu: sunt 80 de ani de la faimosul manifest adresat lui E. Lovinescu și, de asemenea, se împlinesc cei 30 de ani de la dispariția lui I. Negoițescu, considerați necesari de către autor pentru publicarea Jurnalului său. Cercul a ținut, în diferite feluri, să marcheze … Continuă să citești Un roman epistolar și cinci tipuri de recuperare
Mai toată critica românească postbelică a putut înregistra schimbările spectaculoase de evaluare a operei lui George Bacovia: un poet ce nu s-a bucurat decât rareori, în timpul vieţii, de receptări pe măsura realei sale valori. Cum se ştie, E. Lovinescu scrisese despre el ca despre un poet fără o evidentă conştiinţă estetică, din care poezia … Continuă să citești BACOVIA ŞI NOUL REGIM AL LITERATURII
Încă din anii 1980, în care, student fiind, i-am cunoscut, Daniel Vighi și Viorel Marineasa m-au izbit prin compatibilitatea dintre personalitățile lor. O compatibilitate umană, dată de structurile lor complementare, dar și scriitoricească, în condițiile în care, ambii își află rădăcinile scrisului într-o sondare a spațiului în care s-au născut și s-au format, au mintea … Continuă să citești CARTEA NOSTALGIILOR
Nina Corcinschi își sub-intitulează volumul său de cronici literare „eseuri”. Nu îmi pot explica de ce o face. Mă ademenise acest titlu, Realitatea ca hologramă, citit ca eseu (ca problemă, ca provocare). Or, chiar dacă pune sub semnul întrebării vechea dihotomie „realitatea” ca adevăr empiric preexistent și „literatura” ca foc palid/ copie palidă a acestei … Continuă să citești Nina Corcinschi și formele voluptuoase ale realității
Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară
La această oră, Dinu Flămând este unul dintre poeții români cei mai activi, mai productivi și mai consistenți ca materie ideatică și imaginativă. A scris deja în jur de cincisprezece cărți de poeme, de la debutul din anii primi ai Echinox-ului, adică acum vreo cinci decenii, și continuă să-și sporească opera cu titluri noi, într-un … Continuă să citești DINU FLĂMÂND, UN „OM CU VÂSLĂ PE UMĂR”
Romanul Crima de pe podul Garibaldi aduce o schimbare semnificativă în scrisul lui Radu Țuculescu. Dacă romanele sale recente se remarcau printr-o dezinvoltură stilistică și prin abordarea umoristică și parodică a unor behaviorisme din realitatea cotidiană a vremii noastre, de această dată, cel puțin din perspectiva titlului, se pare că avem de a face cu … Continuă să citești PARFUM DE HITCHCOCK
Poeții din promoția șaptezecistă sunt caligrafii poeziei. Ei își cântă poemele, mai ales în primul deceniu de la debut, cu penița muiată în tușul caligrafilor japonezi, într-o scriitură cursivă, grațioasă, calofilă. Un fel de Babel fericit, într-o beatitudine/ incertitudine (babelică, da) fericită: „Ca și cum ai deschide geamul cu respirarea./ Ca și cum rugul ar … Continuă să citești CALIGRAFII POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA
Din Basarabia până la Budapesta, identitatea românească este supusă istoriei, fatalitatea și determinările ei fiind o moștenire care grevează destinele oamenilor în diferite feluri; pentru basarabeanca Mihaela Perciun (n. 1957), romanul Cenușă rece este o imagine despre lumea contemporană a Basarabiei, prinsă, pe de o parte, între tradiții și nevoia comunităților de a respecta sau … Continuă să citești Istorii românești
Există în familia a cărei descendentă e scriitoarea Monica Pillat un legământ sufletesc aparte: acela de a face să dureze valorile în spiritul cărora s-a construit pe sine, de la o generație la alta, de a păstra nealterată memoria celor care le-au așezat mai presus de viața lor. Este un angajament moral mai vechi de … Continuă să citești „IAR PAȘII LOR […] SĂ CALCE FĂRĂ TEAMĂ PE PĂMÂNT”
Cu Theodoros (Editura Humanitas, 2022), Mircea Cărtărescu reintră în scenă cu încă o carte insolită. Un roman de mari dimensiuni, dar și de o amploare și o diversitate ieșită din comun a desfășurărilor imaginației. Și una de impresionantă varietate a registrelor stilistice. Trilogia Orbitor și, în parte Solenoid, impuneau deja prin neobișnuita capacitate de fabulație, … Continuă să citești O NOUĂ EPOPEE POSTMODERNĂ
În primele pagini ale Metamorfozelor poeziei, Nicolae Manolescu face o observație demnă de reținut, idee reluată și în Istoria sa: „Într-un anume sens, istoria poeziei românești începe cu simbolismul. Înainte de 1900, istoria poeziei se confundă cu istoria literaturii, tot așa cum istoria literaturii se confundă cu istoria culturii”. O istorie și mai tumultuoasă a … Continuă să citești Schimbarea la față a poeziei române contemporane
Oferindu-ne o temeinică cercetare consacrată presei noastre culturale din anii exilului, Mihaela Albu ne reamintește implicit un fenomen decepționant și anume lipsa de suficientă atenție de care a avut și are încă parte creația literară a exilului românesc. Cred că trei ar fi cauzele acesteia. Mai întâi prezentul tensionat, acaparat de problematica proprie, care lasă … Continuă să citești Două lumi paralele
În iureșul de romane actual, care dezvelește forța creatoare a unei generații eliberate de mai multe decenii atât de cenzuri ideologice, cât și de altele, economice, romanul și-a diversificat formele și mizele, recuperând ce era de recuperat, compensând ce socotea că trebuie compensat și avansând pe propriile căi după cum îi vine mai bine. Noul … Continuă să citești RĂZBOI CONTRA UITĂRII
Ioana Bentoiu a fost de două ori foarte inspirată. Prima oară când l-a convins pe ilustrul său tată, compozitorul și muzicologul Pascal Bentoiu, să-și pună pe hârtie gândurile și amintirile despre destinul României și al familiei sale, pe care i le povestise în viu grai. Apoi, când, la șase ani de la dispariția părintelui său, … Continuă să citești Spovedania unui intelectual
Dacă Ambasada Ucrainei la Chișinău ar vrea să acorde premii pentru susținerea Ucrainei, Dumitru Crudu ar trebui să fie primul laureat. A pichetat Ambasada Rusiei în repetate rânduri, singur, cu colegii scriitori, cu prietenii. A scris scenariul unui spectacol poetic, Recviem pentru Bucea, montat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. A tradus versuri … Continuă să citești Literatura angajată