La aproape două decenii de la apariție, răsunetul eseului Don Quijote, un metaroman (2000), al regretatei Luiza Petre Pârvan (1943-2018), nu e ușor de cercetat. Am totuși impresia că ecourile cu pricina nu au fost la momentul respectiv, și nici de atunci încoace, deosebit de abundente. Ceea e păcat. De unde și imboldul meu de … Continuă să citești Critică de întâmpinare… a posteriori: Un metaroman despre Don Quijote
Autor: Viața Românească
Elena Văcărescu 155
În ciuda discreditului şi bagatelizărilor cu care, cel puţin în prima parte a vieţii, unii din conaţionalii ei de la nord de Dunăre s-au străduit să îi minimalizeze opera literară, ba chiar şi începuturile activităţii politice şi civice, puse, dincolo de orice calcule şi interese meschine, în slujba cauzei României şi a românismului (a nu … Continuă să citești Elena Văcărescu 155
Poeme
Metamorfoze – și de-a joaca jocului cum se desprinde ochiul de pe luciul apei negustorul de săbii cu tâmpla crestată apoi omul de tinichea și tu bându-ți cafeaua pe furiș sub norul de fum și-o frunză de laur cineva tot desenează o dungă verde pe hol peste ochi și noi alunecăm de-a lungul ei murmurând … Continuă să citești Poeme
poeme
Scrisoare din Madrid Îţi scriu un poem din Madrid Cu gust de expreso fără zahăr Aştept avionul Ce niciodată nu duce spre tine Gând al libertăţilor Pierdute în mii de suflete Bilet şifonat Cu miros de leandru Îţi scriu un poem din Madrid Ca o săgeată Ce străbate norii. Crăciun la Kuala Lumur Bomboana din … Continuă să citești poeme
Florile de lămâi
trupul tău niște degete pipăie noaptea te strigă femeie cu urmele pașilor prin trupul meu în timp ce păsări de pradă duc în spinare zborul unei păsări parazit îți simt vertebrele prin sângele meu mă mistuie albul florii de lămâi noaptea are rădăcini de sex feminin îmi străpunge trupul cu mirosul cafelei fiecare femeie duce … Continuă să citești Florile de lămâi
CÂMPULUNG, UN ORAȘ DISPĂRUT
În mănăstirea Sfântul Mihail, ctitorită în secolul XII, pe mica insulă Murano, de lângă Veneția, stă zugrăvită până astăzi cea dintâi hartă a Europei. De pe zidul acestei mânăstiri, a reprodus călugărul Fra Mauro, în 1459, vestitul său Mapamond, harta unde pentru prima dată este trecută o localitate de pe teritoriul actualei Românii: Capo Logo … Continuă să citești CÂMPULUNG, UN ORAȘ DISPĂRUT
CU AMFILOH ÎN DEȘERT
L-am cunoscut mai bine pe colegul meu Amfiloh doar când, printr-o coincidență, am plecat împreună în concediu la Sinaia, cu bilet de sindicat. Amândoi holtei, el ceva mai în vârstă, cu vreo șapte ani, contabil. Ni s-a repartizat o cameră într-o minunată vilă îmbrăcată în iederă roșie, că era toamnă. Să nu credeți că am … Continuă să citești CU AMFILOH ÎN DEȘERT
PETER HANDKE, PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2019
Academia Suedeză a anunțat oficial în prima decadă a lunii octombrie că scriitorul austriac, dramaturg, prozator, scenarist, regizor, poet și eseist, controversatul Peter Handke, este câștigătorul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2019. Esența operei sale a fost astfel rezumată de juriul suedez: „pentru influenta creație care, cu ingeniozitate artistică, a explorat periferia și specificitatea … Continuă să citești PETER HANDKE, PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2019
Un poet european între două continente și trei limbi
MEDALION NANOS VALAORITIS Periplul european al lui Nanos Valaoritis începe cu nașterea lui la Lausanne în 1921, unde tatăl poetului este consul general al Greciei. Un an și jumătate mai târziu familia se mută la Tübingen, în Germania, unde depresia de care suferea tatăl se agravează în mod ireversibil. Acesta moare la 41 de ani … Continuă să citești Un poet european între două continente și trei limbi
Bun venit în „post-viața garantată”
MEDALION NANOS VALAORITIS E de la sine înțeles, se zice, că moartea nu înseamnă doar sfârșitul natural al vieții, ci și o parte inseparabilă a ei: La vie c’est la mort, scria cândva un mare medic, savant și gânditor de la finele veacului al XIX-lea. De la continua reînnoire (care însemnă și neîncetata necroză) a … Continuă să citești Bun venit în „post-viața garantată”
Cheia viselor pe calea ferată
MEDALION NANOS VALAORITIS Homo naturaliter ferroviarius est Când trenul frână brusc, uluiți pasagerii văzură că nu oprise în vreo gară. Priviri îngrijorate prinseră a schimba persoanele așezate față în față, toate împovărate de răspunderi și toate pline de iubire. Oare trenul avea să se pună din nou în mișcare? Oare inimile aveau iarăși să vibreze … Continuă să citești Cheia viselor pe calea ferată
Viața mea de după
MEDALION NANOS VALAORITIS Voi putea să mai scriu după ce voi muri? Am scris în mijlocul furtunilor electrice, în ajunul morții, și înainte ca vaporul să se scufunde, am cântat pe punțile sale, și când coloanele s-au prăbușit, eram în templu, forțându-mi corzile vocale cu ultima suflare… Am scris în timpul unor pene complete de … Continuă să citești Viața mea de după
Bal mascat
MEDALION NANOS VALAORITIS Lui Nanos Valaoritis ne mai păstram surâsul – dar ca să rezolvăm enigma mai trebuia să revenim în Lumea Veche și să ne-adăpostim mereu în Noua Lume mai liberă mai veselă ca niciodată două lumi într-una singură de dimensiunile unui butic de la Luvru unde se vând de toate în afară de … Continuă să citești Bal mascat
Realismul magic al lui Vitalie Ciobanu
Având în vedere că unele nuvele ale lui Vitalie Ciobanu le-am citit în reviste, când i-am deschis noua carte de proză de la Humanitas, m-am oprit mai întâi la un titlu necunoscut mie, care mă trimitea la Aleph-ul lui Borges: Globul de cristal. Intuiam aici o artă poetică, pe care mi-o sugera şi secvenţa reprodusă … Continuă să citești Realismul magic al lui Vitalie Ciobanu
Un bucătar muncit de patimile cărnii și ale inimii
Constantin Cheianu (născut în 1959) este o personalitate polivalentă în Basarabia. Scriitor, dramaturg, actor, publicist, intelectual implicat civic, apreciat pentru rubricile de comentariu, dar și pentru emisiunile de satiră politică pe care le are la Jurnal TV – una dintre puținele televiziuni independente de la Chișinău din perioada „statului captiv”, cum i s-a spus regimului … Continuă să citești Un bucătar muncit de patimile cărnii și ale inimii
MUZICI ȘI FRAZE
Parafrazez titlul unui roman de succes la începutul anilor 90, intrat în primele manuale „libere”, dacă nu mă înșel singurele fragmente literare care au provocat polemici până în parlament. Pentru că muzica, alături de literatură, arte plastice și film sunt personajele principale ale jurnalului lui Ciprian Măceșaru. Pentru mine, străin de lumea literară, Ciprian a … Continuă să citești MUZICI ȘI FRAZE
Lumea lui Eminescu
Zenovie Cârlugea ne oferă un amplu tablou al oamenilor cu care a relaționat Eminescu. Unic în bibliografia eminesciană. Condiția tehnică de „dicționar monografic” a acestei lucrări cedează treptat impresiei de producție epică, cu numeroase personaje, fapte, analize, nuanțe, într-o revărsare ce poate capta interesul cititorului sub un unghi existențial căruia trecutul îi adaugă o sugestie … Continuă să citești Lumea lui Eminescu
Timpul prezent al culturii
Scriind despre Critică şi empatie (2017), numeam cronica literară varianta soft a vieţii intelectuale a Constantinei Buleu, căci există și e unanim recunoscută și varianta sa hard. Cercetător ştiinţific la Filiala clujeană a Academiei Române, cu stagii de cercetare în universităţi din Occident, ea este autoarea unor volume impresionante prin informaţie, capacitate de cuprindere şi … Continuă să citești Timpul prezent al culturii
Marian Ilea și lumea Mittelstadtului
Deși a debutat în anii ’80 în paginile revistei Familia, perioadă în care a frecventat și cenaclurile „Junimea” și „Universitas”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu și, respectiv, Mircea Martin, Marian Ilea s-a impus, în 1990, prin debutul său în volum cu Desiștea, urmat, în 1996, de Desiștea II. Ambele volume revelau un prozator aparte, cu … Continuă să citești Marian Ilea și lumea Mittelstadtului
ROMÂNII ÎN LITERATURA MAGHIARĂ
Poligon al diversiunilor de tot felul organizate de politicieni aflați în deficit de credibilitate, sau pentru a acoperi eșecuri de politică internă, relațiile dintre români și maghiari rămân în mod real o mare necunoscută. Foarte mulți români își imaginează că știu totul despre maghiari fără să fi călcat vreodată prin teritoriile locuite de aceștia și … Continuă să citești ROMÂNII ÎN LITERATURA MAGHIARĂ
Glose la glose
Aflu din România literară, nr. 39 că în zilele de 30 și 31 august a avut loc la Brașov Festivalul „Limba română”, în cadrul căruia s-a desfăşurat colocviul Cultura limbii, coordonat de Nicolae Manolescu. Iniţiativa se înscrie pe linia îngrijorării față de neglijenţele cu care este tratată limba română, ba chiar am putea spune degradarea … Continuă să citești Glose la glose
Nikos Kazantzakis, „Grădina de piatră” – călătoria spre literatură
Grădina de piatră este cel dintâi mare roman al lui Nikos Kazantzakis înainte de Viața și peripețiile lui Alexis Zorba. Elaborată în limba franceză (Le jardin des roches), în anul 1936, pe Insula Egina, cartea aceasta apare abia în 1959, în Franța, după ce o traducere în neerlandeză fusese publicată încă în 1939. (Nu de … Continuă să citești Nikos Kazantzakis, „Grădina de piatră” – călătoria spre literatură
AVENTURILE NEBĂNUITE ALE UNOR CUVINTE ROMÂNEȘTI
Una dintre cele mai interesante discipline ale lingvisticii este etimologia, sau studiul originii cuvintelor. Pe lângă faptul că această cunoaștere ne ferește de exprimări greșite, pleonastice sau improprii, vine în sprijinul altor discipline, luminând chestiuni acolo unde documentele istorice sau lingvistice lipsesc. Cartea profesorului I. Funeriu este o suită de „biografii lexicale”, asemănătoare într-un fel … Continuă să citești AVENTURILE NEBĂNUITE ALE UNOR CUVINTE ROMÂNEȘTI
Plăcinte cu răvaşe
Oriunde l-ar purta nărăvaşul Pegas în spinare – în poezie, în dramaturgie, în critică, în proză, în traducerile din Shakespeare, poliedricul Horia Gârbea face spectacol, ba uneori mai face şi artă culinară, ba Raţă cu portocale, ba Cafeaua domnului Ministru, iar acum aceste savuroase Plăcinte cu ighemonicon abia scoase din cuptor (Editura Neuma, 2019), servite … Continuă să citești Plăcinte cu răvaşe