Este posibil, ba chiar și intens probabil, ca, atunci când născocește ceva, artistul să aibă anumite tulburări de postură. Mai grave sau mai puțin grave, depinde de cât de profundă este bolboroseala celulelor sale genuine. Și să fie chinuit de otrăvite fantasme alteregoiste, de inimaginabile chinuri transformaționale ori de felurite cazne ale devenirii (întru ființă, … Continuă să citești UN FARAON AL SEMNELOR
Toamna în România dau năvală festivalurile de teatru. Internaționale aproape toate, mai cu un spectacol de la Ruse, mai cu unul de la Pescara etc. Dar festivalul festivalurilor, ca să spun așa, este Festivalul Național de Teatru, în cadrul căruia găsești rătăcită și câte-o trupă de dans ori chiar dramatică de prin Franța ori, mai … Continuă să citești FNT / Festivalul Național de Teatru 2019
Dacă este ultima săptămână a lunii septembrie, sunt, la Onești, „Zilele culturii călinesciene”. Nu de azi, de ieri, ci de mai bine de o jumătate de secol. Ritualul este același, în fiecare an. În dimineața ultimei zile de vineri a lunii septembrie, eternul amfitrion Constantin Th. Ciobanu salută oaspeții la sediul Fundației Naționale „G. Călinescu”, … Continuă să citești Zilele culturii călinesciene
Volumul lui George Banu, Parisul personal: autobiografie urbană, cu fotografii de Mihaela Marin, apărut la Editura Nemira, în 2013, nu este un ghid, dar ar putea fi. Apărut cu câtva timp în urmă, volumul lui Geoge Banu, important critic de teatru, stătea în teancul de citit cam demult și l-am extras pentru ca să-mi animeze … Continuă să citești Parisul lui George Banu
Vreme de trei zile Satu Mare a fost gazda uneia dintre cele mai fascinante acțiuni culturale văzute de mine în ultimii ani: Festivalul „Corona Carpatica”, organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, al cărui titlu sugerează, la prima vedere, o întrecere de ansambluri folclorice, s-a dovedit a fi, până la … Continuă să citești Istorie, literatură și tradiție
Nu! Nu e vorba despre cine știe ce obscuri epigoni ai gigantului de la Hobița, ci despre două „personale” de pictură (deschise la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu) a doi tineri artiști de excepție, care au avut onoarea de a expune în timpul (și după, bineînțeles!) colocviul Brâncuși, din toamna acestui an. … Continuă să citești Două expoziții brâncușiene
După anii ’64-’65 ai secolului trecut, într-o perioadă de dezgheț politic și cultural, în mai multe orașe din țară, cu tradiție culturală, au început să apară reviste lunare sau săptămânale, prin care se reînviau vechile periodice interbelice: Ramuri la Craiova, Familia la Oradea, Astra la Brașov, Ateneu la Bacău) ș.a. Revista băcăuană prelua numele și … Continuă să citești „Ateneu” într-un număr aniversar
Pentru cei pasionați de trecutul literar al Siciliei, este bine cunoscut faptul că, între anii 1920-1923, David Herbert Lawrence a ales să locuiască, cu precădere din cauza fragilității sănătății sale, în Taormina, celebra stațiune de pe coasta siciliană de la Marea Ionică, aflată chiar la poalele vulcanului Etna. Casa pe care a închiriat-o de la … Continuă să citești Fantomaticul domn D.H.
Eliade și brăilenii (Studiu de geografie culturală), de Valentin Popa, Muzeul Brăilei „Carol I”, Editura Istros, Brăila, 2018, 320 p. Dincolo de încă sensibilul subiect ce ține de implicarea discipolilor lui Nae Ionescu în militantismul politic specific perioadei interbelice, în tabăra naționalistă, să ne oprim la capitolul Atitudinea lui Mircea Eliade față de ezoterism. În … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 43 / 2019 Din 4 octombrie. Nicolae Manolescu, „60 de ani de poezie 1948 – 2018”: Ideea de generație literară, susținută inițial de Albert Thibaudet în Istoria literaturii franceze din 1937, presupunea că intervalul între două generații este de 30 de ani. Cercetări ulterioare (între care, la noi, un studiu al Mioarei Apolzan) … Continuă să citești Revista revistelor
Ilias Martzoukos pe strada Korais colț cu Stadiou Am pornit la drum și-ncet sosesc prin ploaie-s leoarcă, nu zăbovesc. Privite azi, chipurile din fotografiile apărute în ziarele epocii amintesc de portretele unei familii numeroase. Remarci numaidecât nenumărate trăsături comune la acești oameni care nu au absolut nicio legătură între ei, asemănătoare celor pe care bărbații … Continuă să citești Două proze
Programul – dacă o fi existând unul – de infantilizare a oamenilor, inițiat, deliberat, de comunism pentru a-și putea struni mai bine așa-zișii cetățeni, de fapt supuși (mai rău decât cei austrieci, din expresia faimoasă altădată), acest program continuă și în liberele democrații care se zbenguie pe suprafața periclitată a globului nostru. Nu mai sunt … Continuă să citești MODA TÂMPEȘTE
Vorbim mereu, aproape trâmbițat despre ceea ce știm din ce în ce mai puțin, dar susținem cu convingerea și tenacitatea celui neștiutor, dar îndrăzneț. Regizori și critici, scenografi și, câteodată, chiar actori intelectualizați se revendică cu seninătate impertinentă ca discipoli și continuatori ai marilor reformatori ai teatrului vital. Uită intenționat, din suficiență, sensul unei filiații … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud
Relativ recent, Doamna Monica Pillat a publicat, împreună cu Vasile Bănescu, o foarte interesantă – și delicată – carte (în dialog) despre „Imaginația speranței”. Ulterior lecturii (plină de încântare) a acestui volum am avut câteva schimburi de mesaje cu distinsa doamnă. Într-unul dintre ele era vorba despre Iuda și despre imaginea sa, astăzi. Acesta a … Continuă să citești MONICA PILLAT: IUDA – DE IERI ȘI DE ASTĂZI
…Cum am mai spus, la început a fost jurnalul, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Ion D. Sîrbu se îmbarcase, de această dată fără speranță, pe… Arca Bunei Speranțe. Era în după-amiaza zilei de 17 septembrie 1989. Mă aflam în sala mare a Teatrului Național din Craiova, în așteptarea gongului care să dea semnalul premierei spectacolului … Continuă să citești UN REVERS AL MEDALIEI – ANECDOTICUL ION D. SÎRBU
Trebuie să admit că pare stranie asocierea între fundamentalism și literatură. În vreme ce fundamentalismul, de orice fel ar fi el, se caracterizează prin închidere și obtuzitate, prin refuzul alternativei și sacralizarea dogmei, literatura, dimpotrivă, pornește de la premisele deschiderii, de la ideea că lumea ideilor și a poveștilor e o realitate fluidă ce se … Continuă să citești Fundamentalismul textual
Și noi am fost tineri și am hrănit zeii cu ambrozie, din spatele zăbrelelor am zugrăvit toate gările în cinstea lor, am orchestrat mitinguri în săli de așteptare. Peste normă, desenam o săgeată pe fiecare locomotivă, să șuiere prin stații numele noastre când se vor desigila zăbrelele. Seara ne odihneam capetele lângă geamurile vagoanelor, visam … Continuă să citești Poeme
În teoria comunicării, Jakobson [1964: 83 ș.u.] dezvoltă triada emițător – mesaj – receptor, stabilită de K. Bühler, insistând asupra funcției poetice, fără a intra în amănunte privind emițătorul și receptorul. Ar fi de observat că, în cazul comunicării literare, fiecare din cele două instanțe, implicate direct în actul comunicațional, pot fi discutate din dublă … Continuă să citești BLOCAJUL EMIȚĂTORULUI ÎN FIVE O’CLOCK ȘI ART. 214
Prin opere de artă veritabile ne referim desigur la acele oferte epice, poetice, dramaturgice, plastice, muzicale etc. ce reunesc eleganța, emoția și originalitatea formală, cu mesaje contenutiste ce asigură calitatea de unicat și inedit. Produse artistice din toate timpurile au fost omologate ca patrimoniu al umanității tocmai datorită caracterului lor de unicat și inedit ce … Continuă să citești POEZIA ÎN CĂUTAREA DIVINITĂȚII PIERDUTE
O paternitate prezumtivă a Eclesiastului ar fi trimis mai întâi către împăratul Solomon dacă alte opinii nu ar fi trimis la un autor necunoscut care ar fi redactat textul la câteva sute de ani după moartea împăratului israelian. Mulți exegeți ai Vechiului Testament însă au continuat să-i atribuie în mod convențional textul înțeleptului Solomon. Așadar, … Continuă să citești Eclesiastul și alegoria vidului existențial
Punctul neclintit al lumii în mișcare T.S. Eliot „La Jung, femininul personifică un aspect al inconștientului numit anima, afirmă profesorul Constandache. Pentru psihologul și psihiatrul elvețian, Anima este personificarea tuturor tendințelor psihologice feminine ale sufletului bărbatului, ca de pildă sentimentele și stările vagi, intuițiile pozitive, sensibilitatea la irațional, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii și, … Continuă să citești IUBIREA DOCTORULUI EMIL – fals eseu prozastic despre iubire –
Veronica Micle: Numele unei năframe. Veronica, în limba ebraică, e numele unei năframe, pe care o femeie miloasă a pus-o pe faţa obosită şi chinuită a lui Iisus Hristos, în drumul spre Golgota. Pe năframă s-a imprimat imediat chipul Mîntuitorului. Aşa mi se pare că s-a întîmplat şi cu numele poetei: el pare înmiresmat de … Continuă să citești VERONICA – Floare tristă a poeziei române
Se întinde ca un vătaf doamna care ne citește de pe listă. cu umerii spre pământ așteptăm cu dragoste către expiratele de la moluri. ce este aruncat de alții este numai bun pentru noi. cei care mai suntem în viață un fel de moarte în reluare ne bucurăm de abțibildul cu reducere de 50 la … Continuă să citești poeme
Este 5 dimineața, travaliul a început de-aseară și pare că nu se mai termină; întâi a secerat-o durerea la 20 de minute, apoi la 10, acum o încearcă la fiecare minut, nu mai are putere nici să țipe, nici să se plimbe, așa cum o sfătuiește asistenta. Măcar de-ar fi vrut să-i facă o injecție, … Continuă să citești TRAVALIU