Cartea de debut a bihorencei Ani Bradea, poeme din zid, editura Brumar, Timișoara, 2016, pare a confirma vocația unei poete aflate în deplină maturitate creatoare, deși absența unei minime note biografice estompează profilul autoarei. Florin Dochia, pe coperta IV, sedus, probabil, de poezia acesteia, o prezintă în termeni mai mult decât elogioși, peste măsură chiar, … Continuă să citești Zidul vulnerabil
Carmen Elena Caragiu – Jurnal de idei (Editura Platytera, 2016) „Biografia mea nu are conţinut, în bună parte din voinţă proprie; mi-am trăit fără rest viaţa în idee”, mărturisea filosoful român Constantin Noica, într-o faimoasă notiță testamentară. Nu știu în ce măsură viața unui om se poate epuiza într-o idee, însă, cu siguranță, ceea ce … Continuă să citești Urme ale dragostei
Antiparadisul lui Mihai Eminescu. Eseuri hermeneutice, de Radu Cernătescu, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016, 210 p. Dacă Paradisul este rezervat celor săraci cu duhul (depinde cum înţelegem această sintagmă!), Antiparadisul este al celor care au ca valoare supremă Cunoaşterea, luciferică prin natura ei intrinsecă. „Filosofia este aşezarea fiinţei lumii în noţiuni” – scria Eminescu, pentru … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 43 / 2016 Din 7 octombrie 2016. Mihai Zamfir: Urmașii lui Constantin Noica au filosofie de aparențe lejere, aerisite: pseudo-jurnale, micro-biografii, însemnări cotidiene, scenete. S-ar zice că, după volumele lui Noica, soarta filozofiei românești ar fi aceea de a se lipsi de filosofare și de sistematic. Apropo de filosofare: scrie Matei Călinescu în … Continuă să citești revista revistelor
Pe când frecventam mai asiduu mediile filologice (Facultatea de Litere se chema, atunci, de Filologie), am auzit pe cineva afirmând că lui Caragiale (Ion Luca) i s-ar fi spus Moș Virgulă. Prin redacțiile (literare, că la ziare era altceva, erau altfel de oameni) pe unde mi-am dus viața, exista mai întotdeauna câte cineva vigilent cu … Continuă să citești ELOGIU VIRGULEI
În timp ce se stingea omul stătea cu braţele ridicate cu unul ce ar ţine parcă o dulie cu celălalt parcă răsucind în ea un bec. Era un om simplu şi nu rosti nicio vorbă memorabilă cum i se întâmplase lui Victor Hugo care exclamase „Văd lumină neagră!” sau lui Goethe care-n ultimul zvâcnet de … Continuă să citești Moartea unui om simplu
m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor şi era în asfinţit şi o frunză neagră s-a aşezat pe frunte pe nepregătite- aşa vine da da-zice- ştiu că eşti pe moarte omule dar nu muri până duminică – mai am de făcut nişte cumpărături de plătit chiria pe viaţa asta de aruncat pe … Continuă să citești frunza neagră
Nu încetez să mă mir de pasiunea unor oameni care par maturi, cel puțin după înfățișare și pesemne după acte, pentru filmele care până demult erau nu doar considerate ci chiar preferate de copii și, maximum, de adolescenți ceva mai rămași în urmă. Toate Star Trek-urile astea, așa zisele epopei spațiale, SF-uri fără haz și … Continuă să citești REGRESII
La 7 noiembrie, Mihai Șora împlinește o sută de ani, un veac. Cu această ocazie am ales câteva, puține, fragmente din cartea sa Du dialogue intérieur, cu care a debutat în Franța, la editura Gallimard, acum 69 de ani. Bineînțeles, textele fac parte din varianta română, realizată de Mona Antohi și Sorin Antohi și apărută … Continuă să citești Tânărul Mihai Șora
În urmă cu şapte ani, îmi apărea primul articol sub genericul Cronica ideilor la revista Viaţa Românească. Era un text despre cartea de dialoguri Mihai Şora-Leonid Dragomir(1). Peste doi ani, după lectura volumului Clipa şi Timpul(2), am revenit la Mihai Şora, cu un eseu ceva mai consistent. Şi totuşi, nu vă puteţi închipui câte emoţii … Continuă să citești Mai Ştiutorul şi BUCURIA de a fi
În ediția definitivă, din 1832, a romanului său Notre-Dame de Paris, Victor Hugo introduce trei capitole pe care, spune el, le-ar fi regăsit după publicarea textului, în edițiile sale anterioare. Unul dintre ele vorbește despre mutația fundamentală care are loc în secolul XV, odată cu introducerea și răspândirea tiparului. Hugo pare a crede că, vreme … Continuă să citești Câte ceva despre Hugo, autostrăzi și mall-uri
O „simfonie” în Muzeul Rechinilor* Ziua a patra De naţionalitate română, Matila C. Ghica [sic] este totodată francez prin trebuinţa ce o simte de a-şi ordona arhitectonic gândirea, englez prin umor, austriac prin pasiune aristocratică pentru titluri şi tradiţie, german prin metodă; prodigioasa lui curiozitate este aceea a unui american, gustul pentru streinătate e slav, … Continuă să citești Din atenţie s-a născut uimirea. Recitindu-l pe Matila Ghyka
Și la Nichita Stănescu, și la Ioan Es. Pop, debutul editorial este cumva amânat și se produce relativ târziu: 27 de ani avea Nichita Stănescu în 1960, 36 de ani – Ioan Es. Pop în 1994. Debuturile la o vârstă „coaptă” sunt mai rare decât cele din prima junețe; ele implică o anume conștiință poetică … Continuă să citești DOI POEȚI
Deși au fost citite în aceeași ședință a Junimii, din 7 septembrie 1872, după întoarcerea lui Eminescu de la Viena și înainte de plecarea lui pentru continuarea studiilor la Berlin, poemele Înger și demon și Floare albastră se deosebesc flagrant între ele, ca și cum ar fi scrise de autori diferiți. Primul poem, silnic-demonstrativ, gata … Continuă să citești Două poezii ale lui Eminescu scrise parcă de autori diferiți
Poetica autoscopică „Cioran a practicat poetica exagerării bine controlate, eu pe a sincerităţii oarecum stilizate.” Cartea Urmare şi sfârşit (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2016) a lui Livius Ciocârlie se crede, mai mult chiar decât se vrea, o închidere a urmelor lăsate în multe dintre cărţile de dinainte. Sinteză. Bilanţ. Concluzie. Cartea ca încheiere a cărţilor. … Continuă să citești Scrisul şi cititul: prin Livius Ciocârlie (I)
Oricât m-am străduit să le alung, imagini de atunci mi-au fluturat prin fața ochilor în timp ce-mi făceam, cu răbdare, genuflexiunile și exercițiile de streching. Pe urmă am trecut la Qi Gong. Mi-am răsucit palmele și le-am ridicat spre Cer, îmi golisem, în fine, mintea, știam că atunci când trupul efectuează mișcările, gândurile nu trebuie … Continuă să citești VASE COMUNICANTE
Măcar în somn poate Când vreau foarte tare să vorbesc cu mama mea Iau autobuzul și cobor într-un mic orășel de pe graniță Și dau roată autogării Pe unde treceam de fiecare dată când Veneam acasă. Acolo aș fi putut-o întâlni Și acum Dacă mama mea ar mai fi fost În viață Zeci de bătrânele … Continuă să citești poeme
-Să încercăm să fim împreună, de s-o putea, a spus bărbatul și a privit-o cu multă atenție. Cândva privise la fel de atent la o pisică ce se aciuase în casă. Și Larisa, la fel, i se aciuase în casă. A cunoscut-o la o petrecere, au dansat de câteva ori, fără să se obosească să … Continuă să citești PRAGUL ZMEILOR
Singura soluţie să nu calci peste biografiile acelea lipicioase târându-se pe trotuar ca nişte melci ploioşi, ori râme curate dar oarbe, e să te înalţi. Asta cere un mic efort. Ca în exerciţiile yoga. Plămânii se deblochează atunci cu uşurare, iar corpul parcă s-ar umple cu heliu. (Aşa ceva i s-a întâmplat prietenului meu Sandi … Continuă să citești ETAJELE CREIERULUI DOLDORA DE ORGASME
Șerban Alexandru (pseudonimul ales de ieșeanul Mirel Cană) este, fără doar și poate, o figură proeminentă în mediul literar din fosta capitală a Moldovei. Pe lîngă bogata activitate culturală (să ne amintim doar de „Salonul de Literatură Junimea”, proiect coordonat de autor și care avea ca scop descoperirea și promovarea tinerilor scriitori), de reținut este … Continuă să citești Șerban Alexandru și romanul caleidoscopic
Un titlu şi mai potrivit ar fi fost cel al altei cărți a lui Gellu Dorian: Scene din viaţa şi opera Poesiei. „Nici un poet optzecist nu a rezumat mai frumos, în chip de vers, ca în poezia 1980. Puzzle, măreţia uneia dintre cele mai mari generaţii de poeţi a literaturii române. Gellu Dorian se … Continuă să citești Un lup aproape singuratic
Nu demult viața publică românească a fost zgâlțâită de un început de polemică având ca temă predarea limbii latine în școlile din România. Ce rost mai avea limba strămoșilor noștri în epoca sofisticatelor tehnologii postmoderne, în care romgleza ține tot mai des loc de distincție intelectuală și de competență profesională. Până la urmă discuția a … Continuă să citești Fascinanta poveste a cuvintelor
Antologia Absintos. Nori de cerneală a lui Grigore Chiper (Chişinău, Ed, ARC, 2015), realizată în selecţia autorului, dezvăluie profilul unui poet de o certă valoare, cu un discurs dens şi de o mare cursivitate, recognoscibil prin idiomul său liric. Selecţia include poeme din volumele: Abia tangibilul, 1990, Aici, în falset, 1991, Perioada albastră, 1997, Cehov, … Continuă să citești Pregnanţa expresivă a vieţii
„Lăudat să fii, Doamne, pentru toate creaturile și aparte pentru fratele nostru Soarele…” În 1206, un tânăr în vârstă de douăzeci și patru de ani renunța la toate privilegiile și bunurile lumești pe care bogata sa familie i le-ar fi putut oferi și se așeza, în mod simbolic, gol sub mantia episcopului, pentru a se … Continuă să citești Între adevăr și legendă, literatura