Kadare nu este de pe lumea aceasta! Mă uit adesea la chipul lui, iar chipul lui mă aprobă, cu fiecare nouă privire. Este singurul scriitor a cărui viață nu mă interesează, pe mine care mă interesează îndeosebi viețile autorilor. Dar existența lui Ismail Kadare, pot să-mi dau seama, indiferent de cursul ei, dictat de vreo … Continuă să citești Acolo locuiește numai Ismail Kadare!
Nu! Nicio legătură între titlul acestei cronici și patronimul autorului. Legătura se face numai cu armânii. Epopeea aromânilor – chiar! nu s-a găsit nimeni să scrie romanul bejeniei lor! – aduce cu ea, mereu şi mereu, aluviuni de stări, de destine şi de oameni, care dezvăluie nu de puţine ori clipe de bucurie, sentimente de … Continuă să citești TOŢI OAMENII LUI TOMA
Pictorul Marin Gherasim ne-a părăsit. Avea 80 de ani, pe care nu-i arăta nimănui. Îi ţinea ascunşi în sipetul său cu nestemate. Acolo, de unde, o viaţă întreagă, făcuse să ţâşniseră pe pânzele semnate de el absidele, boltele, navele, scuturile, armurile şi cămăşile sfinte cu care ne încânta privirea şi ne solemniza astâmpărul. Era un … Continuă să citești A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM
Iată, tehnica de acordare a Oscarurilor, pe departe cele mai mediatizate premii din lumea filmului, a ajuns de mulți ani și în România, unde Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc ( instituție condusă de regizorul Tudor Giurgiu, care are peste zece obiective majore pentru dezvoltarea filmului românesc) organizează, cu fast, eleganță și (nu întotdeauna cu) rigoare, … Continuă să citești Premiile GOPO – un omagiu adus filmului românesc
Televiziunea Română mai face și lucruri bune. Unul ne-a fost oferit în martie-aprilie, seara, de către redacția de teatru. Și anume reluarea spectacolului excepțional cu Unchiul Vania, în regia lui Iuri Kordonski, a cărui premieră a avut loc în 2001, la Teatrul Bulandra. Au trecut, așadar, de la premieră, aproape șaisprezece ani, dar spectacolul nu … Continuă să citești O RELUARE MEMORABILĂ
La începutul lui februarie, am primit de la Luceafărul invitația de a colabora la ancheta despre personajul feminin favorit: „Ne-am bucura să ne răspundeți printr-un scurt text (1000-2000 semne cu spații) pe care să ni-l trimiteți ca pe un mărțișor, adică pînă la 1 martie 2017, pentru a pregăti apariția în nr. 3 al revistei Luceafărul de dimineață. Cu mulțumiri, … Continuă să citești Mărțișor de mai
Ceea ce surprinde, ca fenomen al ultimilor ani în lumea artelor, este apariţia intempestivă a unor noi galerii în perimetrul artistic al Bucureştilor. Sigur, la o primă evaluare, e un lucru îmbucurător, în condiţiile în care criza spaţiilor de expunere aparţinând Uniunii Artiştilor Plastici se resimte tot mai acut. Galeriile nou apărute sunt interesante, poziţionate … Continuă să citești Punctul sacru de la Romană
Ion Băieşu. Studiu monografic, de Năstaca Pişcoran, col. Aula Magna, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, 540 p. Cartea „reface un traseu foarte credibil al devenirii personale a lui Băieşu (Traseu biobibliografic), înfăţişat ci o nedisimulată plăcere narativă, cu un ritm şi o culoare a evocării care îl fac deosebit de interesant” prin „rigoarea, minuţiozitatea şi … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 15 Din 7 aprilie 2017. Redactorul-șef Răzvan Voncu în „Despre o nouă ordine (brrr!) literară” atrage atenția că: România literară nu înghite nici publicitatea literară mascată provenită de la edituri. Nu puțini critici, în special (hélas!) tineri, sunt angajați la edituri și nu au, din păcate, nici o reținere în a le promova … Continuă să citești Revista revistelor
Nu-mi aduc aminte nici de mâine și nici de ieri privesc cu ochi mari de un verde spălăcit pe nemernicul de azi fără să știu care dintre noi suntem victima și care călăul scrâșnesc din dinţi de lehamite scrâșnește din dinţi de ură fie cum o fi plictisitor coșcovit mă agăţ de picioarele lui prea … Continuă să citești Victima și călăul
O noutate, care în momentul când mă decisesem să scriu despre ea era recentă, este că o profesoară de română, tânără, a decis să nu mai respecte programa școlară și să nu mai predea copiilor (pesemne la clasele mititele) pe Creangă sau Eminescu, preferând, de pildă, Cartea junglei sau Micul Prinț, mai potrivite, spune domnia … Continuă să citești GLOBALIZAREA ÎN CULTURĂ
Cel mai celebru scriitor român al exilului anticomunist şi unul dintre foarte puţinii români ridicaţi, în domeniul umanist, la reală notorietate internaţională a rămas pînă astăzi o personalitate controversată. Comentat superlativ în anii săi de celebritate ştiinţifică şi imediat după dispariţia în plină glorie, el a avut după aceea parte de contestări violente pe motive … Continuă să citești MIRCEA ELIADE (1907-1986)
1. Retorica visului, adică Poezia În pofida amplificărilor mai vechi și mai noi ale registrului ei semantic și epistemologic, Retorica nu a încetat nici o clipă să fie o artă a persuasiunii, a cărei utilitate e un adevăr axiomatic în ordinea generală a limbajului. Pe de altă parte, nu există un limbaj particular care să … Continuă să citești Apele, visul și traversarea (de la Gellu Naum la Virgil Mazilescu)*
Două noţiuni inerente ale criticii: radicalitate şi nuanţă În Argument la Radicalitate şi nuanţă (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2015), la primă vedere, heteroclita carte masivă a lui Mircea Martin, aparent se anticipează, de fapt se precizează că „Radicalizarea şi nuanţarea sunt procese ale vieţii curente, nu numai ale activităţii intelectuale“. La limită, radicalizăm şi nuanţăm … Continuă să citești MIRCEA MARTIN ŞI NUANŢELE RADICALITĂŢII
Teoria literaturii Dacă ar fi fost să-l cred ar fi trebuit să accept că orice se poate dovedi prin încercări repetate. Chiar și deschiderea venelor. Era ca și cum aș fi făcut o lege nouă prin inversarea paragrafelor. După care ar fi venit procurorii și avocații și și-ar fi scos ochii căutând în găvane firul … Continuă să citești Poeme
Iată încă una din realităţile paradoxale, neliniştitoare ale nesfârşitei noastre epoci de tranziţie: o carte esenţială nu numai despre viaţa şi cariera unui mare creator, ci şi despre raportul fatalmente fundamental, cel puţin la noi, între artă şi ideologie, între o operă şi receptarea ei politică, o carte-manual pentru orice om care vrea, fără a … Continuă să citești „BRICOSTORE-UL” LUI LUCIAN PINTILIE
Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme
Un roman deopotrivă realist și parabolic este Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu, scris pe parcursul a doi ani (27 decembrie 2014 – 2 ianuarie 2017) și compus cu o remarcabilă inteligență compozițională, ca și alte proze ale autorului. Începutul primului capitol introduce deja cadrul simbolic în care va avansa acțiunea, … Continuă să citești ÎN CARAMIA
Voluminoasa culegere de texte consacrată relației dintre politică și cultură realizată de Aurel Sasu și de colaboratorii d-sale, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, pare a se focaliza pe un sens pesimist. Să fie imposibilă o conviețuire în termenii bunului simț a celor două domenii de larg impact social, de-atîtea ori surprinse în raporturi de … Continuă să citești Politică versus cultură
Rareori se întâmplă ca o carte tratând evenimente desfășurate într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat să fie în deplină consonanță cu contextul social al momentului apariției ei; o carte al cărei „protagonist“ să poată fi considerat emblematic pentru aspirațiile celei mai bune părți a societății contemporane, reductibile la comandamentele unei etici angajate: reacție promptă … Continuă să citești Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“
Voi recunoaşte de la început că amănuntul că Vlad Zografi e fizician (doctor în fizică atomică!), ba a traversat şi ograda matematicii ori a filosofiei, a contat pentru cititoarea care sunt. Îmi place proza contaminată de genul eseistic liber, o proză dezinvoltă şi profund reflexivă, care ştie despre ce vorbeşte şi despre ce anume lansează … Continuă să citești Efectele zo-grafice ale romanului
Colosală fotografia de pe coperta cărții Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica.1951-1958, volumul al II-lea, publicată anul trecut de editura Humanitas. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa Monica, mergând braț la braț, mândre, dezinvolte, optimiste, prin centrul unui București însorit. Una dintre ultimele lor fotografii împreună. Mama, purtând o beretă cochetă pe cap, cu un sacou în … Continuă să citești Iubirea maternă ca înaltă trădare
Cunoscută în Spania mai cu seamă pentru activitatea sa jurnalistică, dar și datorită emisiunilor de televiziune pe care le-a realizat de-a lungul anilor, Pilar Eyre (născută în 1951, la Barcelona) este și o talentată scriitoare, iar romanul său Culoarea mea preferată ești tu (Mi color favorito es verte) – finalist al prestigiosului Premiu Planeta în … Continuă să citești Despre culoarea iubirii