1. La periferia oraşului timpul este mai lent, oamenii mai tăcuţi şi orice nouă zi te tulbură ca un fir de iarbă răsărit în pragul uşii. Călătorul care îşi încredinţează paşii dimineţilor poate descoperi din pură întîmplare strada cea lungă cu depozite şi hangare părăsite, cu case goale, ziduri nedorite de nimeni, cu arbori strâmbi … Continuă să citești PE STRADA PLOII
Teoria probabilităților Ne priveam adesea în ochi, Încurcați de paradoxurile probabiliste: Probabilitatea de a avea un job, de a câștiga la loto, Probabilitatea ca ghețarii să se topească mai repede Și patul nostru, plutind într-o mare de dosare dimineața Se făcea că ne trezim Chiar înainte de a lua ultima semnătură pe contract Întindeam mâna … Continuă să citești poeme
La Bucureşti, cerul e câteodată mai albastru şi mai gol, decât o sacoşă lâncedă şi umflată de vânt, iar soarele se face stâlp de foc, la amiază, când omul iluminat de pretutindeni deodată, se prăbuşeşte în propria-i umbră, ca un sinucigaş de pe buza întunecată-a abisului. Pe urmă, vine nourul de praf otoman, al Vlăsiei, … Continuă să citești MAMONA ŞI FIUL
De pe acoperişuri În prelungirea planetei ar mai fi o stea, dacă aş cânta pe acoperişuri şi dacă după fiecare frază spusă prea repede aş izbucni într-un papagal multicolor. Poveste de pe strada mea Această iubire mă trece dincolo de Sahara pe spatele unui crocodil secret şi blând, mă duce în ţara visată de fetiţa … Continuă să citești poeme
Prietenul meu, Mauriciu Botgros, a fost iniţial director de protocol la primărie. Nici că se putea găsi persoană mai indicată pentru această funcţie. Umblă întotdeauna îmbrăcat sobru, în ţinută de culoare închisă, pălărie, mănuşi, ghetre, cămaşă neapărat albă, cravată invariabil uni. În era blugilor, a ginşilor, a fustelor mini pare căzut de pe o altă … Continuă să citești CEREMONII ÎN ALB-NEGRU ȘI SEMITONURI
Într-o bună dimineaţă, când bătrâna Florica se trezi în patul ei, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni că aude, în urechea dreaptă, un tors dulce de pisică. Se ridică greoi şi cercetă toată casa, căci, deşi nu avea vreun animal, uşa care dădea spre curtea interioară avea o spărtură prin care, pe vremea … Continuă să citești POVESTE CU PISICI
Orice s-ar putea spune, la prima vedere, despre inclasabilul, divergentul şi atât de controversatul în epocă Camil Petrescu, numai că a fost un conformist şi un spirit mediocru, un notoriu ahtiat după faimă şi succesul rapid, gata în orice moment să falsifice nota fundamentală a propriei înzestrări literare şi să-şi trădeze ideile şi crezul literar, … Continuă să citești CAMIL PETRESCU ŞI EŞECUL SCONTAT AL PIESEI „CARAGIALE ÎN VREMEA LUI”
Poetica autoscopică „Cioran a practicat poetica exagerării bine controlate, eu pe a sincerităţii oarecum stilizate.” Cartea Urmare şi sfârşit (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2016) a lui Livius Ciocârlie se crede, mai mult chiar decât se vrea, o închidere a urmelor lăsate în multe dintre cărţile de dinainte. Sinteză. Bilanţ. Concluzie. Cartea ca încheiere a cărţilor. … Continuă să citești SCRISUL ŞI CITITUL: PRIN LIVIUS CIOCÂRLIE (I)
Cronica logofătului Miron Costin, oprită la domnia lui Dabija-vodă (1661), aducea analele Moldovei în preajma evenimentelor contemporane, încît – voit sau nu – mai departe istoricul se schimbă pe nesimţite în martor, şi letopiseţul în memorii. Studiul izvoarelor, erudiţia sînt deci nu neapărat necesare şi poate chiar neadecvate, căci continuatorul trebuia mai întîi să fie … Continuă să citești «O SAMĂ DE CUVINTE» DESPRE ION NECULCE, HATMAN ŞI CRONICAR
Numele poetei Yvonne Rossignon a revenit în atenția criticii literare românești după o îndelungă și nedreaptă tăcere pe care cercetările stăruitoare ale Mariei Vaida au reușit să o limpezească. Rezultatul căutărilor și al travaliului exegetic s-a materializat într-un frumos și consistent volum, ivit ca un punct-cheie în destinul receptării acestei poete. Este vorba de Yvonne … Continuă să citești Yvonne Rossignon la ceasul restituirilor literare
Un volum scos la o editură mică, în condiții improprii și fără necesarele contexualizări de istorie literară și socio-culturală, este Doi oameni răi de Nicolae Țic. Îngrijit de Anastasia Țic (de fapt, nu e vorba de o ediție îngrijită, în adevăratul înțeles al termenului, ci de o editare neprofesionistă și cu destule erori de redactare), … Continuă să citești „PROZĂ” DIN ANII ‘50
În timp ce numeroși autori evită a se circumscrie unei provincii (derivația termenului fiind jenantul „provincialism”), Cornel Ungureanu cutează a închina o cuprinzătoare cercetare identității literare a Banatului d-sale natal. Punctele de pornire ca și dezvoltările subiectului sînt multiple, vădind nu doar spiritul laborios al autorului, ci și tentația unor conexiuni insolite, a unor perspective … Continuă să citești O REVERIE A BANATULUI
Cristian Fulaș (n. 1978) a reușit, într-o perioadă scurtă de timp, să atragă atenția publicului și, mai ales, a criticilor. După publicarea Jurnalului de debutant (Editura Tracus Arte, 2015), unde adună o serie de reflecții despre toate mecanismele care intră în componența literaturii (editori, edituri etc.), autorul se lansează pe piața literară din România cu … Continuă să citești „Poetica” ratării și romanul-poliedru
Nu e exclus ca întrebarea cu care îşi deschide Ioan-Aurel Pop cartea de eseuri să li se pară unora măcar superfluă, dacă nu atinsă de patetism. Citind eseurile din volum, înţelegi însă cât de actuală, de nu chiar imperios necesară este rostirea ei. Sunt de la bun început introduse câteva enunţuri cadru, cu o intenţie … Continuă să citești CE ESTE TRANSILVANIA?
În decembrie 1989, momentul căderii regimului comunist din România, Virgil Nemoianu trăia deja de mai bine de două decenii în Statele Unite ale Americii unde își construise o solidă carieră universitară. Dincolo de domeniul de bază al preocupărilor sale – literatura comparată – studiase deja textele și biografiile părinților fondatori ai Statelor Unite ale Americii, … Continuă să citești Abecedarul democrației
„Ce mai este și frontiera asta, fir-ar să fie, și ce o fi de cealaltă parte?” (Boualem Sansal) Într-un sanatoriu din munți, Ati, bolnav de tuberculoză, se luptă să se însănătoșească, în ciuda metodelor empirice de tratament. Soarta e, însă, de partea lui astfel că, după un timp, medicii consideră că se simte suficient de … Continuă să citești APOCALIPSA DUPĂ SANSAL
Încep printr-o mărturisire. Veţi înţelege curând de ce o fac. Multă vreme, până spre 30 de ani, nu am considerat prostituatele şi oamenii străzii fiinţe umane. Decăderea lor socială îmi părea implicit o cădere din rasa umană. Mea culpa. Habar nu am când a început să-mi pese şi cum a apărut sensibilitatea aceasta bolnăvicioasă pe … Continuă să citești COMPASIUNE, MILĂ, SOLIDARITATE. DOAR TREI CONCEPTE?
Cronicart-ul vă cere îngăduinţa să vă delecteze cu pictura umedă a lui Florin Şuţu, văzută şi re-văzută într-o expoziţie recentă, de la începutul toamnei. Dar, mai întâi de toate, un pic de istorie. Doar o legendă. De fapt, o legenduţă, dedusă din Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân. Care spune că, „în vremea aceea…”, … Continuă să citești PERDEAUA LUI ŞUŢU
Debutantul în filmul de ficțiune de lungmetraj, Bogdan Mirică, autor al unui scurtmetraj multipremiat, Bora Bora ( 2011 ) și al serialului Umbre (2014), care s-a văzut la HBO, a fost recompensat anul acesta cu prestigioase premii pentru filmul Câini – Premiul FIPRESCI la Cannes, în secțiunea Un certain regard, Trofeul Transilvania la TIFF-Cluj, Mențiunea … Continuă să citești CÂINI, UN FILM VIOLENT, ÎMPOTRIVA VIOLENȚEI
Radu F. Alexandru este un scriitor care și-a petrecut mulți ani, vreo 25, ne spune chiar el, în ceea ce el numește „burta cașalotului” care ar fi România. Cașalotul e, de fapt, clasa politică românească de după căderea comunismului, aceea care – el o spune mai pe ocolite – ne-a spulberat, în cele din urmă, … Continuă să citești CAPĂTUL TUNELULUI SE AMÂNĂ/ÎNDEPĂRTEAZĂ
Poetă și publicistă din Venezuela, născută la Caracas, în 1955. De-a lungul anilor, a participat la prestigioase festivaluri poetice din America Latină, susținând recitaluri în cadrul lor. A coordonat numeroase ateliere poetice din diferite țări de pe continentul sud-american, remarcându-se, de asemenea, prin activitățile pe care le-a desfășurat în țara natală în domeniul educației și … Continuă să citești poeme de Arlette Valenotti (Venezuela)
Michelle, East Vancouver Cu un ac subţire m-a ajutat să-mi injectez dilaudid după ce mai întâi l-a sfaramat în apă cu o lingură. Fotografii pe care poate le găseşte pe jos, baloane. Le găseşti mai târziu în buzunarul ei, amestecate cu frunze. Acest (lucru), acel (lucru), aici; acel pseudo asiatic sfert de notă un motiv … Continuă să citești Poeme de Stephen Brown (Mexic)
Se ştie că, de fiecare dată, Premiul Nobel pentru Literatură – aşteptat cu nerăbdare atât de către iubitorii de literatură, cât şi de pariori (pentru că, într-adevăr, astăzi totul, chiar şi cultura, se joacă la bursa pariurilor!) – provoacă în fiecare an surprize, contestări, dezbateri şi controverse aprinse. Însă anul acesta, Academia Regală Suedeză a … Continuă să citești Un NOBEL cu cântec
Interesul pentru literatura belgiană aduce în atenţia lectorilor scriitori belgieni importanţi prin traducerile unor pasionaţi de limba franceză. Un astfel de demers aparţine tinerilor universitari clujeni Andrei Lazăr şi Adina Forna, care publică în 2015, la editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca, versiunea în limba română a cărţii lui Denis Laoureux Maurice Maeterlinck et … Continuă să citești Maurice Maeterlink şi dramaturgia imaginii. Artele şi literele în simbolismul belgian