Am o preferință niciodată explicată pentru folosirea punctelor de suspensie. Nu m-am întrebat însă care ar fi semnificația spațiului, distanței dintre aceste puncte. Găsesc acum în jurnalul lui Radu Vancu această mirabilă definiție lirică: „poezia e ceea ce suprimă distanța dintre puncte”. Sugestie a mediului compact, continuu, saturat de sens care este poemul. Și, cum … Continuă să citești SPAȚIUL DINTRE PUNCTE…
Autor: Viața Românească
Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
(1 decembrie 1925 – 19 august 2000) II prima parte a interviului …acest cineva pe care îl chema Marcel Mihail Avramescu. – L-am cunoscut şi eu… – Era un om excepţional, dar marcat de un destin al confuziei şi al crispărilor. – Cînd l-am cunoscut eu, în anii ’70, era impenetrabil. L-am căutat la Jimbolia, … Continuă să citești Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
Prinţul şi yankeul
Vladimir Ghika şi Thomas Merton, contemporani pe două continente Coincidenţe şi recurenţe Întâmplarea a făcut să lucrez în acelaşi timp la mai multe cărţi de (sau despre) doi autori diferiţi: Vladimir Ghika1 şi Thomas Merton2. Unul român, de origine princiară, născut în 1873 la Constantinopol, în mediu diplomatic, şi decedat în 1954 în închisoarea Jilava. … Continuă să citești Prinţul şi yankeul
Caragiale… de ce ne critică grecul?!
S-a scris mult despre Caragiale. Atât de mult şi atât de elogios, încât se creează, la un moment dat, impresia că el a fost un scriitor căruia i s-a recunoscut valoarea imediat, fără rezerve. Dintre numele canonice ale literaturii noastre, al său pare, astăzi, inatacabil. S-au mai scris texte, unele deloc rele, demitificatoare, despre Eminescu, … Continuă să citești Caragiale… de ce ne critică grecul?!
CONFESIUNILE UNUI FIN LITERAT
Dincolo de literatura propriu-zisă, rostul lecturii jurnalelor, memoriilor, amintirilor și interviurilor este acela de a reconstitui spiritul viu al epocii și, nu în ultimul rând, acela de a pătrunde în laboratorul de creație al unor scriitori, cel mai adesea, solitari și hipersensibili. Unul dintre aceștia este incomodul, pasionalul și ultralucidul Camil Petrescu, poet, dramaturg, prozator, … Continuă să citești CONFESIUNILE UNUI FIN LITERAT
Jurământul masonic al junimiștilor
În februarie 1863, publicaţia lui Haşdeu Din Moldova (Lumina) îşi chema cititorii la „Prelecţiuni filosofice populare relative la familie şi educaţiune. Sub acest titlu se începe duminică, în 10/22 februarie 1863, la 12 ore, şi se va continua în duminicile viitoare, de la 12 la amiază, în sala de la Bancă [Banca Moldova – n.n.], … Continuă să citești Jurământul masonic al junimiștilor
poeme
Eram întreg al vieţii mele fiu În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu părăseam speranţa, sfânt-umană. Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste, Ca albatroşii,-n zbor fără prihană. Şi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trăit Şi-o coerenţă se citea în stele, Părând a ne-orienta la nesfârşit… Abatorul Atârnă-n cosmos cărnurile-n sânge Și … Continuă să citești poeme
FERESTRE DESCHISE
Cerșetorul intră timid în mănăstire. Câțiva frați – cum se apelau între ele cele câteva momâi negre – reînnoiau uleiul în candele, ștergeau praful imaginar de pe broderii. Slujba se terminase, cei câțiva enoriași, îngăduiți la slujba de duminică, se împrăștiaseră. Unul dintre ei, cel mai bătrân, poate, aruncase în poalele cerșetorului o bancnotă de … Continuă să citești FERESTRE DESCHISE
poeme
Exerciţiu de instrucţie Dimineaţa iese din mine tulbure pofta de viaţă desfundă canalele de calciu şi sânge-nchegat picură la-ncheieturi şi-alungă mirosul de tămâie din capul oaselor ziua pare abordabilă ca o curvă la colţ de fereastră îşi exhibă toţi nurii deşi a-nţeles demult că doar un strop din privirea-i lividă e de-ajuns să-mi provoace aroganţa … Continuă să citești poeme
În stațiune
S-a spus, cu dreptate, că în literatura română contemporană, la pragul anului 1989, au existat puține romane „de sertar”. Editurile, după Revoluție, nu au avut la dispoziție multe asemenea manuscrise, din motivul că autorii noștri nu prea le scriseseră. Soluția de rezistență literară aleasă de majoritatea romancierilor autohtoni, în condițiile unui regim totalitar nereformabil, fusese … Continuă să citești În stațiune
Ultimul mohican
Credem a nu greși socotindu-l pe Barbu Cioculescu drept ultimul mohican al scrisului nostru interbelic. Cu atît mai mult cu cît autorul însuși, intrînd în acest moment într-un felice nonageriat, se admite astfel, nu fără nuanțări de-o gingașă autoironie, în care se pot răsfrînge umorile deopotrivă ale unei satisfacții și ale unei resignări: „A fi … Continuă să citești Ultimul mohican
SUPREMAŢIA UNUI „SISTEM”
Din cele trei microromane ale lui Marian Ilea, Casa Gorki, Vacek și Gravimetrul, formând un tot (tematic-stilistic) numit Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise, voi alege (cam cum alegi o felie dintr-o lubeniță, ca să vezi dacă-i coaptă!) doar primul op. Să fi avut oare dreptate Oscar (cel din Toba lui G. Grass), conchizând … Continuă să citești SUPREMAŢIA UNUI „SISTEM”
Despre iubire şi literatură
“Scriu. Scriu că scriu. În gând mă văd scriind că scriu şi mai pot să mă văd văzându-mă că scriu.” (Mario Vargas Llosa) Într-o lume cum e cea în care trăim, plină (doar aparent!…) de băieţi răi şi de fete bune, Mario Vargas Llosa are curajul de a scrie ceea ce, după cum el însuşi … Continuă să citești Despre iubire şi literatură
Cum ne mai citesc bărbații? O întrebare în amurg…
La început a fost Filosofia. Din ea s-au prăvălit pe rând întrebările, alunecând pe un drum ce îi părea pe atunci nesfârșit. Iar vechii gânditori au văzut că e bine și au continuat să se-ntrebe, veac după veac. Tot mai însetați și mai uimiți de izvorul nesecat al dilemelor, nici n-au băgat de seamă că … Continuă să citești Cum ne mai citesc bărbații? O întrebare în amurg…
Love story la abator, un film minunat (Despre trup și suflet)
De văzut, chiar dacă pauza de vară s-a terminat, fie pe ecranele Cinematecii Române (sălile Union și Eforie), fie la Elvira Popescu, cochetul cinema al Institutului Francez din București. Personal am văzut filmul în prima sală amintită, alături de alți șase spectatori, care nu au uitat posibilitățile și succesele filmului european. Filmul semnat de Ildiko … Continuă să citești Love story la abator, un film minunat (Despre trup și suflet)
RELÂCHE
Termenul acesta, știu, se folosea cândva nu pentru vacanța de vară, ci pentru acea zi din săptămână când și actorii se odihneau. De obicei, relâche era lunea. Azi nu mai e întotdeauna o regulă pentru ziua de relâche. Ce de glume se mai făceau cu termenul acesta francez, pe care nu-l înțelegea toată lumea! Întrebai: … Continuă să citești RELÂCHE
poeme
Scriitor uruguayan (1920–2009), considerat unul dintre cei mai talentaţi şi longevivi poeţi latino-americani ai ultimelor decenii, Mario Benedetti a abordat, în egală măsură, şi alte genuri literare, afirmându-se deopotrivă ca eseist, romancier şi dramaturg, precum şi ca profesor de literatură şi subtil interpret al fenomenului cultural contemporan. Din cauza convingerilor sale politice, în anii ‘70 … Continuă să citești poeme
Le Sommeil şi Somnul
Aşa cum se ştie, în anii de început de la Paris, Constantin Brâncuşi a lucrat o vreme în atelierul lui Antonin Mercié, pe care îl părăseşte, căutându-şi propriul drum al expresiei artistice. Iar apoi, tot aşa, refuză să rămână ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre … Continuă să citești Le Sommeil şi Somnul
BREVIAR EDITORIAL
Trustul patriotismul şi alte groteşti, de Paul van Ostaijen, col. „ficţiune fără frontiere”, Editura Paralela 45, 2016, 170 p. „Masele adoră sloganurile precum fetiţele bomboanele. Masele nu confruntă niciodată adevărul sau falsul unui slogan cu realitatea” – ni se (re)confirmă prin această carte, al cărei autor ar aduce cu Franz Kafka, mai atent însă la … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 33-34 Din 28 iulie 2017. Ancheta „100 de ani de la Marea Unire” — Nicolae Manolescu: Marea Unire din 1918 n-a fost, pur și simplu, un moment istoric, ci un proces care a culminat cu Tratatul de la Versailles. Nu sunt singurul care vede în semnarea Tratatului corolarul politic al celor doi ani … Continuă să citești revista revistelor
In memoriam Petre Got
A încetat din viaţă fostul nostru coleg de redacție, poetul Petre Got. Născut la 20 septembrie 1937 la Desești, în județul Maramureș, a urmat Școala Pedagogică Mixtă Română din Sighet și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A fost profesor la Borșa și Satu Mare, metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare, București, … Continuă să citești In memoriam Petre Got
Lumină, din august
Pentru mine, unele zile de vară sunt mai înșelătoare chiar decât visele alea, adevărate, din care te trezești cu gura plină de gustul anilor care chiar nu mai sunt. Sau cu gustul ciudat al unor ființe dragi de care ai stat legat cu o ață de păianjen fie ea cât să fi fost de subțire. … Continuă să citești Lumină, din august
Mizantropia fundamentală și proiectele ei
O știre din Franța ne anunța triumfător că va fi construit acolo, în curând, primul tren de mare viteză (TGV pe numele lui de până la 1 iulie, Inoui după 1 iulie, nu mă întrebați de ce) fără conductor. Adică în față, acolo unde acum sunt așa numiții, la noi, mecanici, nu va mai sta … Continuă să citești Mizantropia fundamentală și proiectele ei
Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
(1 decembrie 1925 – 19 august 2000) În iunie 1995, pregătind volumul de interviuri Reinventînd Europa, am avut o lungă convorbire cu Andrei Scrima. Discuţia a fost înregistrată, transcrisă dactilo, dactilograma a fost corectată de Andrei Scrima. Cînd am vrut să o public în volum, răspunsul a fost: „Nu acum. Îţi spun eu cînd.” Convorbirea … Continuă să citești Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima