În numărul 5 al revistei Acolada, venerabilul critic și istoric literar Barbu Cioculescu analizează corect volumul Reginei Maria, Țara pe care o iubesc, publicată la Londra în anul 1925 și tradusă recent în limba română la Editura Humanitas. Dacă tonul deferent-admirativ al exegetului în fața impresiilor de drumeție prin țară ale Reginei Maria nu surprinde, … Continuă să citești Parfumul altor epoci
Cert e vorba de o sărbătoare editorială, atunci când un poet beneficiază de o ediţie atât de îngrijită, atât de rară, atât de solemnă şi atât de preţioasă, precum volumul de versuri sau Cartea de Poezie sau Albumul de Artă grafică şi Poezie sau Catalogul de stări poetice şi vederi frumoase, apărut la Editura Polirom … Continuă să citești Ascuns în consistență
Pe orbita revelaţiei, de Vasile Andru, colecţia Memoria clepsidrei, Editura Junimea, 2017, 150 p. Un ultim interviu al lui Vasile Andru (2015), intitulat paradoxal: „Mă consider un scriitor postum” – de regăsit în paginile finale ale volumului. Memorialistică şi portrete care te duc cu gândul, în principal, la anii 1988-1989. De la, sau din preajma … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 25 Din 9 iunie 2017. Ioan-Aurel Pop, la Actualitatea („Mircea Muthu și fața noastră Sud-Est Europeană”): Prin origine, limbă, forma de creștinare, prin toată apartenența noastră la latinitate descindem din Occident; prin biserica bizantină, limba slavonă ca limbă a cultului, a culturii și a administrației (cancelariilor) până în secolul al XVI-lea, prin alfabetul … Continuă să citești revista revistelor
Se filmează jur împrejur. Cu camera ascunsă. Cu încetinitorul. Da, aici e toată miza, toată chichița: pe efectele de contrast, pe stoarcerea lor cu savoare perversă din orice detaliu. Pe ieşirea imprevizibilă (zice-se) din decor, din suprafața jocului aceeași, plată, normală, monotonă.‒ Aşa cum o femeie bogată în nuri, într-un salon somptuos, în plină serată … Continuă să citești ***
Coincidență sau nu, în zilele din preajma schimbării gărzii, sau mai precis a șefilor de gărzi la Elysée, am ascultat din nou, după multă vreme, cântecul lui Charles Trenet cu titlul de mai sus. El – sau, mă rog, autorul versurilor – își cântă acolo amintirile dragi ale copilăriei, punându-le sub semnul acestei țări, într-o … Continuă să citești Douce France
Vezi prima parte. Mângâierea ca „așteptare a unui viitor pur, fără conținut”1 Pe la mijlocul secolului XX, Frederick Perls imputa viziunii psihanalitice a lui Freud că ia în calcul numai trecutul; Perls la rândul său şi curentul gestaltist pe care l-a întemeiat au mizat constant pe prezent, pe acel hic et nunc al fiecărui act … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL (II)
În romanul Laur de Evgheni Vodolazkin, protagonistul, Arseni, trăieşte mai multe identităţi, sub mai multe nume – Arseni, Ustin, Ambrozie, Laur – legate însă prin liantul unei existenţe unice. „Identităţile” se prefigurează pe firul existenţei sale şi toate par a-l feri de atingerea unei perioade a deriziunii şi neputinţelor. Decrepitudinea pare să nu-l atingă, deşi … Continuă să citești De partea celor vii
Comemorarea lui Titu Maiorescu, la 100 de ani de la trecerea din viaţă în nemurire, resuscită o serie de vechi întrebări (unele încă fără răspuns), pe care şi le-au pus la vremea lor câteva generaţii de literaţi. Cea mai stăruitoare este legată, fireşte, de paradigma Maiorescu. Se naşte critica literară românească odată cu el? Prin … Continuă să citești Maiorescu după Maiorescu…
Am avut colosala bucurie de a-l cunoaşte pe Blaga în ianuarie 1955. Cu foarte puţine zile înainte, fusesem dat afară de la Şcoala de literatură din Capitală, după numai un trimestru urmat acolo, printr-o „şedinţă de demascare” de pomină, după tot tipicul epocii, fixată, desigur nu de florile mărului, chiar în seara Ajunului de Crăciun. … Continuă să citești Mai curînd un zeu
Începuturile literare ale lui Benjamin Wechsler, atît ca poet original, pe cale de a deveni B. Fundoianu, cît şi ca traducător, nu pot fi cunoscute fără a urmări consemnarea progreselor literare în scrisorile către sora sa mai mare, Lina. Familia Wechsler (al cărei nume apare uneori, scris chiar de membrii familiei, şi sub forma Wexler) … Continuă să citești Începuturi literare (I). Corespondența de familie
De curând, într-o întâlnire cu profesorii și studenții Universității de Stat din Comrat, Găgăuzia, profesorul Sorin Cristea aducea în discuție confuziile terminologice din domeniul pedagogiei. Nu vorbim de neștiința unor studenți care nu stăpânesc limbajul de specialitate, ci chiar de specialiști care aduc în domeniul științelor educației noțiuni și concepte proprii altor științe, aplicându-le în … Continuă să citești Criza conceptelor în științele umaniste
Butterfly-effect Istoria personală câteodată precum vulcanii noroioși dorind să arunce totul la suprafată și seara ce își negociază intrarea și ieșirea din lume cu gesturi de negustor florentin și-n țesătura rărită a cămășii ziua se zbate cum odinioară în costumele unui roi soleil iar oțetarii din marginea grădinii ce te văd și îi vezi din … Continuă să citești Poeme
Încep prin a spune că este o mare onoare pentru mine să fiu alături de scriitori, de critici și istorici literari de un asemenea calibru, dar și împreună cu un public de elită, precum cel prezent astăzi în această sală. Rareori ai ocazia să stai alături de autori precum Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Nicolae … Continuă să citești Paradoxalul Creangă
* Singurătatea mă face să invit acasă persoane pe care înainte le dispreţuiam cât a trăit soţul meu mi-a plăcut să fumez să joc tabinet şi canastă cu câţiva prieteni apropiaţi să vorbesc mult şi să nu fiu întreruptă şi bietul meu soţ m-a ascultat răbdător o viaţă întreagă după ce am terminat facultatea de … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI
Scriiturile izbăvitoare Costumele de grâu ale poeţilor iluminează tramvaiele în care tălmacii zeilor încă pătrunşi de harul divin agenţi de transmisie. Cu structuri interioare care la rându-le structurează tot ceea ce spiritul produce le-atârnă pe piepturi o cruce. În clipa de sublim dilatată, certitudinea încremeneşte lângă vânzătoarele de geniu şi la debutul celui de-al treilea … Continuă să citești Poeme
Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA
T. Tihan ne-a dăruit recent prima biografie dedicată lui Perpessicius, prinţ al criticii, cronicar generos şi longeviv, cărturar, editor, personalitate excepţională a interbelicului (Viaţa lui Perpessicius, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2016). În conştiinţa selectivă a posterităţii, Perpessicius (1891-1971) nu rămâne atât prin poezie, prin proiectele lui epice, nici prin bogata sa foiletonistică critică, ci prin osârdia … Continuă să citești Perpessicius în monografie
Poezia lui Ion Cocora mi-a atras atenţia o dată cu cele două volume de versuri apărute după o lungă absenţă/aţipire a poetului (căci primplanul îl ocupa cronicarul dramatic, Privitor ca la teatru): Ar mai fi de trăit, 2003, şi Oda Caligrafului sau Ficţiunile artistului la maturitate, 2004 (acesta din urmă, reluare, cu modificări ample, a … Continuă să citești Poemele singurătăţii
Micelii solare reprezintă o călătorie în douăzeci de etape iniţiatice având ca ţintă revelarea consistenţei de altă natură a fiinţei umane, care-i permite autoarei, după un periplu cultural răvăşitor, să postuleze că existenţa nu-i numai chimie şi, chiar mai mult, cu o disimulare admirabilă, să ne conducă încet spre convingerea copleşitor răsturnată că ea reprezintă … Continuă să citești Poezia eseului
Scorpia, recent apăruta carte a lui Anne Tyler, este cel de-al treilea roman inclus în Proiectul Shakespeare, inițiat de Editura Hogarth, cu prilejul împlinirii a patru sute de ani de la moartea Bardului din Avon. Venind după O paranteză în timp de Jeanette Winterson (care reia tema din Poveste de iarnă) și după Shylock este … Continuă să citești Anne Tyler & Shakespeare. Despre fete și scorpii
Curând omul va deschide ochii, dar va fi atât de-ndepărtat de spirit la trezire, încât se va uita de nevoie la trupul său ca la un prieten. Curând omul va fi ostenit să se mai lupte cu natura sa animalică și îi va cere pur și simplu iertare. Sau nu-i va cere iertare, pentru că … Continuă să citești Omul non-uman sau dincolo de ființă
Nicolae Fleissig este un tip masiv. Şi nici nu poate fi altfel decât masiv, pentru că este sculptor. Iar un sculptor trebuie să fie întotdeauna similar unei apariţii herculeene puternice, musculoase, emanând împrejur forţă, tărie, vigoare, energie şi vitalitate. Piatra, bazaltul, andezitul, bronzul sau lemnul nu-i suportă defel pe sfrijiţi, pe slăbănogi sau pe anemici. … Continuă să citești SCULPTURA ÎN BAZALTFEL