Literatura (dar mai ales poezia) este, la urma urmelor, o formă de confesiune semnificativă, marcată prin stil. Autorii (chiar când, în proză, narează despre alte persoane/ personaje) scriu, de fapt, despre ei. Omul, în general, greu se poate desprinde de sine, raza sa de înțelegere fiind condiționată de eu, nu în sens antropocentric, ci într-unul … Continuă să citești ȘTIINȚA DE A TRĂI
Există un testament oficial, din 30 august 2023, cu doar o lună înainte ca scriitorul să închidă ochii pentru totdeauna. Reținem din el că scriitorul, deși creștin ortodox activ, manifestă un soi de erezie canonică, rugând să fie înmormântat în mijlocul naturii, lângă „Lumânarea Recunoștinței”, bizarul monument păgân construit de el, la umbra copacilor și … Continuă să citești TESTAMENTUL LITERAR AL LUI ION DRUȚĂ
Motto: „Eșecul poate fi o asemenea unealtă…” „Eșecul este o experiență care ne deschide ochii precum puține alte lucruri o fac”. De la această premisă pleacă eseul lui Costică Brădățan, provocator, în măsura în care sfidează o întreagă mitologie modernă și postmodernă a succesului ca valoare supremă, mitologie care vede viața ca o … Continuă să citești DESCHIDE OCHII!
În versurile sale Dumitru Augustin Doman efectuează plimbări degajate de la tematica vieții la cea a morții și viceversa. Fără anxietăți ori angoase, mai curând cu o bonomie nelipsită de tentații ludice, cu secvențele unui umor crispat, reflectând o certitudine de sine cu posibilă sorginte rurală. Cu toate că Bacovia e menționat în câteva rânduri, … Continuă să citești UN DEBUT NEOBIȘNUIT
La un an de la moartea lui Niculae Gheran (1929-2023), reputatul editor al celor douăzeci şi trei de volume de Opere ale lui Liviu Rebreanu, al corespondenţei şi însemnărilor sale diaristice, autor şi al unor studii de referinţă despre viaţa şi creaţia scriitorului, dar nu în ultimul rând al excelentei tetralogii memorialistice Arta de a … Continuă să citești NICULAE GHERAN ÎN OGLINDA CORESPONDENŢEI
Una dintre cele mai potrivite numiri din politica românească postdecembristă a fost cea a profesorului și gânditorului politic american originar din România, Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei prezidențiale care a analizat dictatura comunistă din România. Nu știu dacă ideea i-a aparținut fostului președinte Traian Băsescu sau unor oameni cu influență din jurul său, dar ea … Continuă să citești ERUDIȚIE ȘI SUBTILITATE ANALITICĂ
„Scriitorul cel mai subtil și mai elegant al timpului său. Și, probabil, ceva rar: un om bun.” (Mario Vargas Llosa, Casa jucăriilor) Când a apărut, în 1982, excelentul volum editat de Willis Barnstone, intitulat Borges at Eighty (Indiana University Press, ediția în limba română numindu-se Borges despre Borges, Editura Dacia, 1990), care includea o serie … Continuă să citești BORGES DESPRE BORGES. VARGAS LLOSA DESPRE BORGES
„Regele a murit! Trăiască regele!” – un paradox al eternității regelui supus și el, până la urmă, morții fizice. Dar este Regele cu adevărat Unsul lui Dumnezeu, părtaș întru eternitate cu El, dacă nu își îndeplinește misiunea politică și spirituală? Aceasta este marea întrebare adresată de Adrian Papahagi în noul volum din seria „Shakespeare interpretat … Continuă să citești SHAKESPEARE, UN ISTORIC AL PARADOXULUI
Aflat la un moment de bilanț, Nicolae Panaite ne propune o antologie extrem de selectivă a operei sale poetice care cuprinde șapte volume, începând cu Norul de marmură (1981), la care adaugă un consistent ciclu de inedite, toate adunate sub titlul de Mîna scriitoare (Editura Junimea, 2024, 378 p.). În prefața pe care o semnează … Continuă să citești BILANȚ POETIC
A trecut mai bine de un an de la apariția romanului Trei femei, cu mine, patru (Editura Cartea Românească, 2023) de Hanna Bota și, în intervalul scurs, au apărut multe comentarii admirative. Două nominalizări la premii importante din partea juriului mare al Uniunii Scriitorilor și cel al revistei România literară, plus două prestigioase premii acordate … Continuă să citești REALITATE ȘI FICȚIUNE ÎN ROMANUL „TREI FEMEI, CU MINE, PATRU”
Ne întrebam cât va mai dura până când – urmând scenariul contemporan al noilor linii progresiste ale wokismului sau ale la fel de periculoasei filozofii cancel culture – și privirea asupra operei de artă să fie afectată și să suporte, la rândul ei, tot felul de malformații abracadabrante, de mutilări, deformări și de interpretări furioase. … Continuă să citești RĂTĂCIRI FABULATORII PRINTRE ÎNGERI
Deși filmografia sa numără deocamdată doar două lungmetraje, Ladj Ly, cineast francez originar din Mali (fostă colonie a Hexagonului din Africa Occidentală), este deja un nume de rezonanță în circuitul festivalier mondial. Regizorul s-a afirmat în 2019 cu Mizerabilii (Les Misérables, dezvoltare a scurtmetrajului său cu același titlu din 2017), care a reușit trei performanțe … Continuă să citești NU E LOC PENTRU EROI ÎN LUMEA LUI LADJ LY
Grație seriozității, independenței de gândire, neafilierii doctrinare și evaluării cât mai exacte, apropiate de adevăr, atuuri inoxidabile, nu de ieri-de azi, ci „antice”, de câteva decenii, Dan Cristea și-a făurit o aură de critic integru, impersonal, nepreocupat de onoruri, funcții, chit că avea ca suport științific un doctorat în SUA și o carieră fără glisări, … Continuă să citești O lecție despre cronica literară
Lüdinghausen este un oraș în landul Renania de Nord-Westfalia la sud-vest de Münster, în Kreis Coesfeld. Este situat la canalul Dortmund-Ems-Kanal și râul Stever. Sfântul Ierarh Ludger (sau Ludgerus) e primul episcop de Münster și Apostolul Saxoniei (născut: 742, Zuilen, Utrecht, Olanda – mort: 26 martie 809, Billerbeck, Germania). Este Sfântul Ocrotitor al Regiunilor Saxonia (din Germania) și Frisia de … Continuă să citești În Numele Tatălui…
ROMÂNIA LITERARĂ 31 / 2024 Din 26 iulie. La Eseu, Irina Petraș, „Lumea limbii române”: Limba pe care o vorbim, în care creștem (limba maternă) influențează viziunea asupra lumii, că diferențele dintre diferitele limbi se oglindesc în felul în care e înțeleasă lumea. Limba setează mintea și felul în care percepe aceasta lumea și legăturile … Continuă să citești Revista revistelor
Verile în care se desfășoară de obicei turneele finale ale unor campionate, ba european, ba mondial, trimit cu gândul la situațiile semnificative ale anilor trecuți. În anii de început ai regimului Ceaușescu, televiziunea română avea și ea program ca și televiziunile din țările vecine, iar turneele finale ale campionatelor europene sau mondiale puteau fi urmărite … Continuă să citești O ȘCOALĂ A TOLERANȚEI
„Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!” Mihai Eminescu Scena a rămas singură în adâncul tăcerii… Ultimele rânduri din Furtuna, poate ultimele versuri scrise vreodată de Shakespeare, cuvinte ce închid o experiență, magia și destinul creatorului. „And my ending is despair, Unless I be reliev’d prayer Witch pierces so that it assaults Mercy … Continuă să citești ȘTEFAN IORDACHE – INSOMNIA ÎNTREBĂRILOR
Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii întredeschise Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soarele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate Ace mărunte … Continuă să citești UN INCIDENT ÎN FAMILIE/ SURSE
Curtea interioară a unui cvartal de blocuri, într-un oraș de provincie. Pubele de gunoi, răsturnate de-a valma. Hârtii care zboară sub adierea vântului acestuia furios, de primăvară. Doi câini, care răscolesc cu botul maldărele de resturi multicolore. Câțiva copii – slabi și gălbejiți – urlă, alergând după o minge minusculă. E ceasul prânzului, e ceasul … Continuă să citești LIFTUL NU URCĂ DECÂT PÂNĂ LA ETAJUL I
În impresionanta lui operă literară alcătuită din treizeci de ample compuneri narative cărora António Lobo Antunes ezită să le spună „romane”, Fado Alexandrino este cea de a cincea carte publicată de acest mare autor portughez, probabil cea mai ambițioasă, într-o carieră literară care a continuat permanent să se diversifice și să se impună în întreaga … Continuă să citești UN FADO CA O SPOVEDANIE
Solidaritate fără invidie, emulație fără epigonat Invidia e universală, iar artiștii nu fac excepție, căci – nu-i așa?! – oameni sunt și ei. Însă există și orgoliul auctorial, de obicei ținut sub (auto)control, mai bine ori mai inabil mascat, perfect onorabil, alteori strident, chiar agresiv, cu manifestări dezagreabile spre repugnante. De fapt firesc și … Continuă să citești TREI TEME
Veneam de la bunica Nona, era într-o joi seara, deși aprilie, ploua torențial, ca vara, dar era frig, bătea un vânt tăios. Aș fi rămas să dorm la ea, dar n-aveam chef să mă scol devreme a doua zi ca s-ajung la școală, mai ales că mama lucra de noapte. Mi-am lăsat bicicleta la Nona; … Continuă să citești ALEX, PENULTIMUL AN DE LICEU
Când vine toamna nu ai vreme nici să mori, dacă ți-ai pus cumva în gând să faci asta, cum tot așa, și în celelalte două anotimpuri de dinainte, timpul nu te lasă nici măcar să-ți tragi sufletul, abia la iarnă ce mai poți sta câteodată lungit pe pat în plină zi, să te gândești la … Continuă să citești DATORIA
Veneam ca în fiecare zi cu Leni de la școală, țin foarte bine minte că era deja a treia oară când o conduceam eu spre casă, după ce mă condusese ea de două ori până aproape de poarta casei noastre. Nu se terminase povestea din vis pe care o tot lungeam în episoade, ca să … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA ATENEI