Poezia lui Ioan Moldovan: un spectacol de contraste în surdină. Niciun factor nu prevalează deși ar putea fi oricare dintre cei intrați în joc, nici unul nu dispare deși s-ar dori o soluție, totul rămânând într-o tensiune difuză, comunicată de-a lungul întregului discurs. Se află aici un dramatism formal stăpânit, o crispare stilizată spre a … Continuă să citești MELANCOLIA CONTRASTELOR
„O ediție panoramică”, așa cum sunt numite de către editor cele peste 1000 de pagini din opera lui Leonid Dimov, editată de Ion Bogdan Lefter, exprimă câteva importante reconfigurări ale istoriei poeziei noastre din ultimul veac. În Recapitularea modernității (2000), Ion Bogdan Lefter propunea o secvențiere ce începea cu simbolismul (sfârșitul secolului XIX), continua cu … Continuă să citești O ÎNTÂLNIRE PE MALUL LACULUI SILVAPLANA
Un număr de şaptesprezece „bilete de favoare” oferă, sub emblema editurii Charmides (1923), Alexandru Cistelecan, pentru loji şi chiar fotolii de orchestră ale poeziei româneşti actuale, în culegerea sa de studii tipărite mai întâi ca introduceri critice la antologii ale unor confraţi mai vârstnici şi, mai ales, ale unor congeneri. Nu sunt deloc texte de … Continuă să citești „BILETE DE FAVOARE” DIN PARTEA LUI AL. CISTELECAN
„…culori diferite, perfecte în aceeași măsură, care vor apărea excelente dacă sunt privite în îmbinarea cu propria culoare complementară…” (Leonardo da Vinci) Pentru Mio, nu există pur și simplu negru, portocaliu sau verde. Ci tonalitatea adâncă a întunericului de la miezul nopții, strălucirea ostenită a soarelui de la șase după-amiaza, nuanța vie și proaspătă … Continuă să citești LAURA IMAI MESSINA. CULORILE SENTIMENTELOR
Daniela Petroșel, autoarea unor importante volume de teorie literară – Retorica parodiei (2006), Era mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în literatură (2014), Ficțiunea metodelor critice (2021) – ne propune o nouă incursiune critică, prin care urmărește reconfigurarea teoretică și practică a kitschului. Numit sugestiv Kitschul. Funcții literare, disfuncții culturale, studiul analizează evoluția acestui fenomen, … Continuă să citești DANIELA PETROȘEL. KITSCHUL, UN CONTINENT ÎN EXPANSIUNE
A privi în sus (a se deschide către cer) înseamnă de cele mai multe ori o aspirație, dar și o implorare fierbinte întru dezpătimire ori o consolare a singurătății prin adorație. Amândouă, însă, trebuie așezate într-un plan de echilibru total, într-o cumpănire magică a sacrului. Doi artiști îmi par (printre atâția alții, firește) că înduplecă, … Continuă să citești DOUĂ DESCHIDERI ÎN SUS
Luna trecută a avut loc la Teatrul Național din București o premieră despre care am auzit apoi că ar fi divizat spectatorii: Hedda Gabler de Henrik Ibsen, în regia lui Thomas Ostermeier. Ibsen se joacă destul de puțin în ultimele decenii în teatrele noastre. Și de câte ori un regizor, de obicei dintre cei cunoscuți … Continuă să citești ÎNTRE IBSEN ȘI OSTERMEIER
Pascal Bruckner este cunoscut nu doar în Franța, ci și în întreaga lume pentru calitățile sale de romancier – dacă ar fi să amintim doar câteva titluri, de la Lune de fiel (1981), Les voleurs de beauté (1997), L’Amour du prochain (2005) sau Un an et un jour (2018) – dar, mai ales, pentru eseurile … Continuă să citești Un tratat de victimologie
Setea penumbrei de Ioana Sandu, col. Cantos, Editura Junimea, Iași, 2023. O sută și una de poezii (2006-2022), o antologie de autor pe care poeta a alcătuit-o, cu precizie și rafinament, din 15 volume, începând cu Leagănul de nisip și ajungând la Mătăsuri. Indiferent de titlu sau de anul apariției, în toată lirica Ioanei Sandu … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 19-20 / 2024 Din 3 mai. La ancheta „Despre cronica literară, encore et toujours” (realizată de Cristian Pătrășconiu) răspund 46 de scriitori, între ei: 1) Gabriel Chifu: Se afirmă că în evaluarea critică doar valoarea unei cărți contează, sentimentele, de simpatie sau, dimpotrivă, de antipatie, de ostilitate ale criticului față de autor nu … Continuă să citești Revista revistelor
Îmi aduc aminte că în prima copilărie, a mea și-a altora probabil, exista un fel de joc bazat pe atenție, al cărui laitmotiv era: „zboară, zboară, zboară…” Zborul acesta se transforma, în același timp, de pe-atunci, în ceva cu mult mai puțin vesel și cu mult mai periculos decât o simplă neatenție. Trecuse pe deasupra … Continuă să citești OARE CUM SE TRADUCE ENOLA GAY PE RUSEȘTE?
Un generic de rubrică: Viața literaturii. Nu doar despre autori și despre cărțile lor. Și nu doar despre „viața literară”, a „lumii” scriitoricești, cea în care subiectele principale sunt relațiile din branșă, amicițiile și dușmăniile dintre literatori, raporturile sentimentale și conflictele personale, grupurile și „găștile” sau „bisericuțele”, polemicile, cabalele, ciocnirile crâncene și marile împăcări, uneori … Continuă să citești …DE-ACUM FĂRĂ, DAR MEREU CU NICOLAE MANOLESCU…
Trăim într-o cultură a comunicării globale. Dezvoltarea la un nivel fără precedent și într-un ritm extrem de rapid a tehnologiilor comunicării și informării reclamă un nou tip de cultură, în care toate aceste performanțe să fie incluse într-o manieră armonioasă. Construcția culturală în era digitală revendică necesitatea de a se începe cu edificarea unei noi … Continuă să citești FIINȚA UMANĂ SUB PRESIUNEA COMUNICĂRII ȘI CULTURII DIGITALE
Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, …apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de consum, profilul artei teatrului se revendică … Continuă să citești SPECTACOLUL DIN GÂNDURI
E un lucru relativ bine cunoscut că, începând din anul 1945, când sosește la Paris, Eliade a încercat să fie tot mai puțin „politic”, în sensul propriu al acestui termen.[1] Vedea angajarea politică în primul rând pe plan cultural (și spiritual, cum îi plăcea să spună pe vremuri). După anul 1956, la Chicago, și această … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. MIRON CONSTANTINESCU (I)
Noul volum ce publică o parte (mai exact, 161) dintre miile de scrisori semnate de-a lungul vieții de Cioran este o antologie selectivă semnată de Nicolas Cavaillès și cuprinde corespondența dintre anii 1930 și 1991. Prima scrisoare Cioran a redactat-o la vârsta de 19 ani, iar ultima, la 79 de ani; așadar, un ecart de … Continuă să citești CIORAN, AUTOPORTRET ÎN CORESPONDENȚĂ
Născut în Bobota Sălajului, satul în care s-a crezut o vreme că și-a încheiat existența pământească Gheorghe Șincai, Corneliu Coposu (n. 1914), după școala primară în satul natal, este adus în 1923, de către tatăl său, protopopul greco-catolic Valentin Coposu la liceul din Blaj, lucru care îl nedumerește la această vârstă: „Am pășit nedumerit – … Continuă să citești CORNELIU COPOSU DESPRE ȘCOLILE ȘI OAMENII BLAJULUI
Am avut, de curând, privilegiul parcurgerii unui album de documente intitulat Din patrimoniul Arhivelor Naționale; o lucrare ce se prezintă într-o ținută grafică elegantă, editată de Arhivele Naționale din România, cu un argument de prof. univ. dr. Corneliu-Mihai Lungu și cu o introducere de prof. univ. dr. Marcel-Dumitru Ciucă, prin care cei doi universitari ne … Continuă să citești TEZAURUL ARHIVELOR
SÂNGE CALD ȘI FOTONI Acum nu-i mai pot face niciun rău, dar îi făcuseră tot ce se poate face și oamenii și demonii, cu schimbul. Cu mare durere, prietene, îți scriu, L-au coborât. Era greu. E jos, zace. Din mormântul nou, săpat în stâncă, (și acesta darul unui discipol discret) s-a trezit însă spre dimineață … Continuă să citești poeme
Sunt amintiri care îți vin fără să vrei, ca un vânticel de seară ce răstoarnă franjurii norilor alburii și-nvârtejește crenguțele din vârful copacilor. Semne făcute pe-un cer de tăgadă, ceva între a fi și a nu fi, un regret ascuns într-un clopot stricat sau o moară de apă cu șipote stinse și-mprăștiate ca un fum … Continuă să citești MENGHINA
Șantropel avea niște iarbă în fața casei. Vecinul meu Șantropel. Cizmar de meserie, dar făcea de toate. Se pricepea la tot ce alții uitaseră. Cum să bați un cui și să-ți agăți de el haina. Ura casele pline de cuiere inutile. Cum să meșterești un capac de WC dintr-o bucată de placaj găsită în magazie. … Continuă să citești UN GEAMANTAN CU IARBĂ
Într-o limbă uitată Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare la un spectacol în care spectatorii și actorii par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă, pe care, în destul de multe momente, o neglijează mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața rămân pe dinafară, … Continuă să citești poeme
Toma se trezi buimăcit când alarma de la mobil intonă tema filmului Psycho. Inima îi galopă ca un cal nărăvaș, dar reveni la normal înainte să cadă în hăul de unde nu mai exista cale de întoarcere. Scoase o mână dintre așternuturi și opri alarma. „Hotărât lucru, va trebui să schimb melodia”, gândi el. Privirea … Continuă să citești TIGAIA ROȘIE
Aţipisem în fotoliu imediat după urările de Anul Nou pe care şeful statului le adresase naţiunii nu la miezul nopţii, cum îndeobşte se obişnuieşte, ci undeva pe la ora 22. Cu duioşie aproape îmi adusesem aminte de preşedintele anterior care, pe cai mari aflându-se încă, de pe o scenă în faţa a mii de petrecăreţi … Continuă să citești APROAPE DUPLEX