Am ajuns la bazinul de înot acoperit nu pentru că aş fi mare fan al acestui sport. Sigur, când eram copil mergeam la ştrand, împreună cu colegi şi prieteni de vârsta mea. O făceam însă pentru că pe atunci asta era principala distracţie şi un mod plăcut (şi sănătos, aş adăuga acum) de a ne … Continuă să citești SIRENA DIN BAZINUL DE ÎNOT
vezi prima parte Există o competiție tăcută între noi, abia perceptibilă, în care fiecare își apără povestea ca pe un teritoriu. Nu o spunem direct, nu o declarăm ca pe o victorie, însă o trăim în fiecare alegere, în fiecare justificare, în fiecare fel în care ne explicăm viața. Povestea mea este mai bună ca … Continuă să citești POVESTEA MEA E MAI BUNĂ DECÂT A TA
(partea a doua)
Cu câțiva ani în urmă, am făcut cunoștință cu un copil a cărui mamă era convinsă că e bolnav. O mamă care îl trata ca pe un obiect asupra căruia are putere absolută. Doar că reprezentarea copilului visat era atât de departe de realitatea întruchipată de copilul real, încât, în doar câțiva ani, ajunsese la … Continuă să citești OMUL DIGITAL, NOUL „OM NOU”
(stil de viață în noii ani nebuni) Trăim înThe (new) Roaring Twenties, desigur fără sclipirile lumii lui Gatsby, dar în mod sigur cu clocotul și tunetele conflictelor care izbucnesc ca focurile pe câmpuri uscate. Însă ar fi nedrept să nu sesizăm și faptul că trăim totuși în cele mai bune timpuri, în primul rând, pentru … Continuă să citești ZÂMBIȚI, VĂ ROG!
Răspunzând la solicitarea unei reviste de a comenta fenomenul stângii, azi, Vasile Ernu declara că va sfida teoriile, deoarece „eu sunt scriitor, nu teoretician.” Identitatea literară a „scriitorului” o găsim în relativ recenta Generația canibală, o continuare a volumelor Născut în URSS (premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România) și Sălbaticii copii Dingo. Laitmotivul … Continuă să citești IDIOSINCRASIILE UNUI „SCRIITOR” AL TRANZIȚIEI
În noua carte a Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, poate fi regăsită o trăsătură psihologică despre care scriitoarea a vorbit în mai multe rânduri, dând unora impresia că se „răsfață”. E vorba despre o neîncredere în propriul scris, cu asimetria dintre receptarea entuziastă a primilor cititori ai manuscriselor sale și părerea despre sine a autoarei, … Continuă să citești DESTIN DE FEMEIE
În versurile oferite de Carmen Secere, întâlnim un real ruinat, ordinea trece în dezordine, aceasta provoacă stări obsesive proiectându-se într-un simulacru al delirului. Punctul de plecare îl constituie o raționalitate răsturnată, lăsând o vagă nostalgie care pune în expresivă atenție impaciența irepresibilă a imaginilor ce se succed rapid. Nimic nu pare a mai fi cu … Continuă să citești O VITALITATE CRITICĂ
Poezia lui Marian Drăghici din ultimii ani nu mai e una a căutării și invocării luminii, din volumele anterioare, ci mărturia celui trecut prin apele întunecate ale vieții, care supraviețuiește în proximitatea morții, prin trezire spirituală. Bătrânul ego în dimineața de după moarte (Limes, 2026) este o mărturisire de credință și o carte despre condiția … Continuă să citești MARIAN DRĂGHICI: O MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ
Într-un oraș îndepărtat, trăiește Niu Cuilan, o văduvă în vârstă de treizeci și cinci de ani, care-și împarte timpul între locul de muncă (e magazioneră la o fabrică de instrumente de măsură) și centrul spa unde îi place să se relaxeze și să înoate – dar care găzduiește și un bordel, frecventat, între alții, de … Continuă să citești DESPRE DRAGOSTE ȘI ALTE SECRETE
Cartea Homo Creator. Încercare de explicare a omului cu ajutorul ideii de creație, publicată de Vasile Boari la Editura Eikon în 2026, este reprezentativă pentru reflecțiile de o viață ale profesorului clujean. Cred că este potrivit ca prezentarea unei cărți despre om și condiția sa să pomenească, măcar în treacăt, despre autor, cu profilul său intelectual … Continuă să citești CONDIȚIA UMANĂ DIN PERSPECTIVA UNEI FILOSOFII A COMPLEXITĂȚII
Cu acest volum, al treilea, doamna Rodica Lăzărescu încheie publicarea selecției din corespondența lui Niculae Gheran (14 octombrie 1929 – 4 aprilie 2023), care i-a fost încredințată spre păstrare și valorificare. Volumul cuprinde două părți: partea întâi, Portret în oglindă și a doua, Autoportret în oglindă. În încheiere sunt câteva pagini intitulate „Epilog”. Partea întâi … Continuă să citești NICULAE GHERAN: PORTRET ȘI AUTOPORTRET ÎN CORESPONDENȚĂ
Pentru un debut, romanul Sus e numele meu, Ila! al Andreei Ionescu-Berechet surprinde printr-o maturitate a construcției și a frazei care nu lasă să se întrevadă ezitările începătorului. Scriitura este bine strunită, sigură pe mijloacele ei, cu o coerență care sugerează un autor deja exersat. Prezența pe coperta a patra a unor nume precum Stejărel … Continuă să citești NUMELE DE SUS ȘI RĂNILE DE DEDESUBT
În orice limbă s-ar scrie titlul nostru, el ar rămâne aceeași chinuită parafrază, dar, totodată, și o aluzie politicoasă la faimoasa povestire a lui Jorge Luis Borges, scrisă în 1941, Grădina potecilor ce se bifurcă (El jardín de senderos que se bifurcan) și republicată în 1944, sub titlul Ficțiuni (Ficciones). N-o să facem rezumatul povestirii … Continuă să citești GRĂDINA GÂNDURILOR CE NU SE PIERD
Ajuns la ediția a XXIII-a (28 aprilie – 3 mai 2026), festivalul de film „Crossing Europe” de la Linz oferă publicului său șansa de a descoperi noi regizori talentați și a explora noi direcții semnificative ale cinematografului european contemporan. În fiecare an, curatorii festivalului, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate filmului din Austria, stabilesc … Continuă să citești CINEMATOGRAFUL EUROPEAN DE AZI, VĂZUT DIN AUSTRIA
În ziua de 5 mai, a avut loc la sediul din București al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, acordarea Premiului „Romulus Rusan” pe anul 2025, pentru cartea de literatură a memoriei. Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, instituit în 2022 de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino” celebrează … Continuă să citești Premiul „Romulus Rusan” pe 2025, atribuit doamnei Smaranda Vultur
Un eveniment ce a scuturat castanii de pe Bulevardul faimos, dar, peste care, din păcate, de atunci, din 1928, s-a așezat praful uitării (au trecut, totuși, aproape 100 de ani!). A fost momentul rarisim din calendarul cultural al orașului și, totodată, unul de răsfăț al publicului ploieștean acel spectacol organizat în chiar stagiunea inaugurării teatrului … Continuă să citești Joséphine Baker la Ploiești
Medeleni sau Arca regăsită. Eseu despre imaginarul lui Ionel Teodoreanu de Michel Wattremez, Editura Coresi.net, București, 2025, 186 p. În Tabla de materii regăsim următoarele: Despre ediţia princeps a trilogiei La Medeleni, Cuvântul editorului: Opera lui Ionel Teodoreanu – o cheie de înţelegere a sufletului românesc (de Vasile Poenaru), Prefaţă, I – Introducere, II – … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 18 / 2026 Din 1 mai. Gabriel Chifu, „O lume fără reguli”: Literatura, viața literară au ajuns să fie, la noi, o lume fără reguli. Adică o lume în care enormități oricât de mari sunt lansate cu seninătate în spațiul public, încercându-se impunerea lor drept adevăruri. Ne uităm la cărțile care sunt propuse … Continuă să citești Revista revistelor
A făcut o strălucită carieră în publicistica, literară sau nu, încă dinainte de revoluția română un citat dintr-o poezie a lui Nicolae Labiș, poet care n-a apucat denumirea anglo-saxonă de icon, deși, într-un fel, asta a fost el, pentru deceniile acelea. Poetul a scris destule poezii arzător revoluționare din punctul de vedere al partidului de-atunci, … Continuă să citești ÎNCĂ „UN EV APRINS”
„Intermezzo”: 1965 Decembrie 1966: proiectul avortat al Revistei Noi de la Ploiești, blocate prin decizie politică după ce câteva exemplare din primul număr fuseseră imprimate pe hârtie pentru ultima aprobare a responsabililor culturali din epocă. N-a fost acordată. Tirajul propriu-zis nu s-a mai tras, revista murind înainte de a apărea pe piață. Nicolae Manolescu … Continuă să citești Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XV)
Ce este aforismul? – O floare în stare de grație. Aleasă să conceapă Logosul și să-l nască. Lucian Blaga nu are de la început opțiunea stilistică a aforismelor. Atunci când, în 1919, a debutat cu poezie în volumul Poemele luminii, el a adunat în placheta, cu titlu premonitoriu, Pietre pentru templul meu, meditații și reflecții … Continuă să citești Aforișii. Lucian Blaga și figura gândirii poetice
Nu suntem niciodată atenţi la viaţa din jurul nostru; visăm incontinuu şi, paralel cu scenariul concret al vieţii, filmăm un alt univers: al nostru, pe care ne credem stăpâni. Mai mult, dacă se întâmplă să fim atenţi în acele ceasuri, nu ne mai amintim nimic, pe urmă. Atenţia nu are memorie. Observaţi că foarte mulţi … Continuă să citești Vocația imaginației
Introducere. O observație foarte corectă asupra specificului recent al civilizației noastre a făcut filosoful german Peter Sloterdijk în Eurotaoism: prin tehnologiile noastre am indus vieții pe care o trăim un ritm pe care nu-l mai putem controla și o viteză a schimbărilor care antrenează efecte nebănuite. Suntem decalați în ce privește posibilitatea de înțelegere și … Continuă să citești ÎNTRE EXTREME: O FENOMENOLOGIE A NUANȚEI
„Când intra în redacție toată atmosfera se schimba. Ibrăileanu îl privea cu atâta interes și simpatie, de parcă Mironescu ar fi fost un urmaș direct al lui Creangă. Și într-adevăr, în vorbire, în povestirile grăite, Mironescu avea farmecul savuros al lui Creangă, care consta nu numai în coloritul vocabularului, dar în naturalețea de exprimare, în … Continuă să citești I.I. Mironescu și Viața Românească