Părea greu să mai înfățișezi lumea Scrisorii pierdute…, după atâtea reprezentări memorabile într-un fel sau altul. Alexandru Dabija îndrăznește și – de ce să n-o spun? – reușește. Aceasta nu e o judecată de valoare. Cum numărul de acte ale vechilor texte dramatice nu mai sunt respectate, și acest alt fel de Scrisoare pierdută, desigur … Continuă să citești Teatrul ACT: O scrisoare pierdută altfel
TNB: despre Oameni, doctori și rinoceri Interesant ce ecouri (întârziate) are un dramaturg ca Arthur Schnitzler (1862-1931) pentru scenele românești. După spectacolul cu Doctorul de Robert Icke, o actualizare a piesei dramaturgului austriac, Professor Bernhardi, la Nottara, în regia lui Andrei Șerban, mai avem, la naționalul bucureștean un spectacol, de data asta intitulat Despre oameni, … Continuă să citești TNB: despre Oameni, doctori și rinoceri
Există cărți care te apasă și cărți care te eliberează. Safari de Mihai Măniuțiu nu produce atât o stare de alertă, cât una de alunecare. Lecturând-o, nu cobori într-un infern clar conturat, ci într-un spațiu în care reperele se desfac lent, până când nu mai știi exact ce anume s-a pierdut: sensul sau capacitatea ta … Continuă să citești LUMEA CA UN SAFARI: FRAGILITATEA REALULUI
Editura Charmides din Bistrița a publicat o carte frumoasă la propriu și la figurat despre cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, Paștile. Intitulată Povești de Paști, ea a fost „gândită” de Menuț Maximinian, tânăr scriitor, harnic și alcătuitor de antologii literare. Povești de Paști cuprinde poezii și scurte eseuri, toate sub semnul amintirii nostalgice a … Continuă să citești Paștele în amintirea nostalgică a copilăriei
9 din 10 să plouă de Adrian Bodnaru, col. Cartea Românească de Poezie, Editura Cartea Românească, București, 2025, 81 p. Incitante mai sunt titlurile în care apar și cifre – și încă două! Cum să fie un titlu de volum doar o înșiruire plată de litere?! Adrian Bodnaru are spirit ludic cât pentru 9 din … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ Nr. 13 / 2026 Din 27 martie. Mihai Zamfir la rubrica sa, Întoarcerea la cărți: Literatura română a fost și rămâne o literatură a poeziei. De la origini și până astăzi, arta versurilor a însemnat emblema literaturii. Toate limbile Europei și-au început literatura prin poezie, toate au devenit celebre mai ales datorită poeților, … Continuă să citești Revista revistelor
Uniunea Scriitorilor din România și Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu adâncă tristețe încetarea din viață a scriitorului Mihai Cantuniari, distins poet, romancier și traducător. Mihai Cantuniari s-a născut la 14 februarie 1945, la Bucureşti, a făcut studii de hispanistică la Universitatea Bucureşti (promoţia 1967), apoi a fost redactor de carte şi … Continuă să citești In Memoriam Mihai Cantuniari
Zilele care să celebreze câte ceva – una mai internațională decât alta – au început să fie inventate demult, încă din secolul – acum – trecut. Nu știu dacă ziua femeii a fost prima astfel de (falsă) sărbătoare, dar îmi amintesc vag că inventatoarea sa a fost Clara Zetkin, despre care de asemenea îmi amintesc, … Continuă să citești Ziua poeziei
„Intermezzo”: 1966/ 2026 Două – de fapt – „intermezzo”-uri în această „revizitare” în foileton a operei lui Nicolae Manolescu. Primul – aici, provocat de o anumită recuperare documentară. Al doilea – data viitoare. Pe 23 ianuarie 2026 s-a dat la Ploiești, faimoasa urbe revoluționară, o adevărată „lovitură de presă culturală”. După cum se știe, doar … Continuă să citești Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XIV)
Figură proeminentă a liricii românești postbelice, Marin Sorescu s-a născut la 19 februarie 1936 în comuna Bulzești din județul Dolj și s-a stins din viață la 9 decembrie 1996, la București. A debutat publicistic, cu versuri, în 1959, în revista Viața studențească. Debutul editorial a avut loc în 1964 cu volumul de parodii Singur printre … Continuă să citești Marin Sorescu 90: POEZIA CA DESCÂNTEC
Calendarul zice că tânărul Gheorghe Grigurcu, pe care eu am avut norocul să-l cunosc în urmă cu peste șase decenii, a ajuns la o vârstă a patriarhilor. Nu e un eveniment oarecare, el iese din comun și prin lumina spirituală în care cel omagiat acum continuă să scrie, cu o energie nescăzută, ca și cum … Continuă să citești GHEORGHE GRIGURCU LA O ORĂ FESTIVĂ
lumina vândută la kilogram pe lângă atâtea stații de autobuz trec oameni care nu merg nicăieri urmăresc o cifră două cifre literele sunt un ideal destinația e o pungă de cartofi în șanțuri îngână exclușii cântecul șobolanilor cu dinții înălbiți în fiecare lună versurile lor prind viață când se ciocnesc de un pantof cu tocurile … Continuă să citești Poeme de IRINA BELMEGA
Există destule societăți și epoci – cum e și a noastră – în care ordinea juridică funcționează, instituțiile își fac treaba, legile sunt respectate în linii mari, însă ceva esențial se degradează pe nesimțite. Mașinăria socială funcționează mulțumitor, rezonabil, dacă nu suntem foarte pretențioși, și totuși simțim prea multă poluare. Nu știm ce, dar sigur … Continuă să citești INSOMNIA CA STARE ETICĂ
Opinii în dialog Citind profeţia lui Cramner asupra copilei Elisabeth, în Henric VIII, unul dintre cei mai renumiţi comentatori shakespearieni, criticul G. Wilson Knight, a reuşit să afle acolo o precizare amănunţită, şi o justificare totală a politicii doamnei Thatcher, în cazul Falkland. Intervievat în legătură cu vederile sale asupra Forţei de şoc din timpul … Continuă să citești IMPERIUL SHAKESPEARE
Greutatea de a scrie despre Alexandru Sincu e că în mod fatal emițătorul mesajului ajunge să scrie despre sine. Personalitatea lui s-a reflectat în oglinzile studenților lui ad-hoc, după înțelegerea și sensibilitatea fiecăruia. Am făcut mulți kilometri împreună prin București, fără să punem la socoteală cei parcurși stând în jurul mesei de la etajul patru … Continuă să citești SELFIES CU SANDU SINCU
„Aforismul e cultivat numai de cei care au cunoscut frica în mijlocul cuvintelor, frica de a se nărui împreună cu toate cuvintele.” În cartea recent tradusă la noi, Trebuie să îți schimbi viața, Peter Sloterdijk îi dedică un capitol lui Cioran, așezându-l alături de Rilke, Nietzsche și Kafka. Filosoful german – unul dintre cei mai … Continuă să citești Logica aforismului cioranian
Ți-ai pus vreodată problema cum de te-ai ivit tu pe lume? De ce eu stau de vorbă cu tine și nu cu mine însumi? Sau cu el? De ce te oripilez pe tine cu gândurile mele, făcându-te fără voia ta părtaș la ele, uneori luându-te chiar în balon? Și nu le mărunțesc în solitudinea mea … Continuă să citești HORIA AL. CĂBUȚI: Invențiuni (fragmente)
Seara se lăsa încet. Acoperișurile blocurilor înghițeau o parte din soarele aproape topit în pasta umedă a apusului. Departe, după faleză, acoperișuri neregulate își profilau umbrele grele pe pământ. Vladimir și David stau în picioare în spatele magazinului de la capătul falezei, aproape de ieșirea în strada principală. Este magazinul de bărci al tatălui Taniei. … Continuă să citești Proză de LAURA ILINCA: TANIA
Bantu Privirea unui vânător bantu pândindu-și prada trece ecuatorul Și mă lovește în ceafă. Clipesc încet împotriva soarelui, ceea ce vreau să spun este foarte puţin. Visele mele sunt despre apă curată și despre carnea războinicului adulmecată de lei, strigătul lui victorios e la doar o oră distanţă de studiile despre poezia africană Mi-am petrecut … Continuă să citești Poeme de FLAVIA TEOC
Liturghia absenței E târziu, tot mai frig, în mine înflorește o peliculă de ger, o mucegăire blândă a gândului. Îmi tremură venele sub piele, ca niște râme scoase la lumină, cu bățul, de către un copil. Curge sânge prin ele sau o apă acidă care îmi spală organele de memorie? În parcuri, copacii par gata … Continuă să citești Poeme de MARCEL VIȘA
În ultimele două decenii, epigenetica a devenit un cuvânt-cheie în discursul public despre știință și sănătate fizică/mentală. Dincolo de laboratoarele de biologie moleculară, termenul a migrat în spațiul cultural, unde a început să fie invocat ca argument pentru libertatea interioară, pentru puterea gândurilor și a credințelor și pentru posibilitatea unei reconfigurări profunde a vieții umane. … Continuă să citești BIOLOGIA GÂNDURILOR (epigenetica între destin și alegere)
Există două condiții principale, fără de care nicio viață nu poate fi împlinită: a gândi cu propria minte și a ajunge să te cunoști pe tine însuți. Ambele pleacă de la educația primită de copil, mai întâi, în mediul ce i-a fost dat la naștere, mai apoi, în cel formal. Și ambele presupun, cu necesitate, … Continuă să citești METAMORFOZE ALE RĂULUI: POZITIVISM ȘI TEHNOLOGIE
Persoana. Am întrebat, din curiozitate, asistentul virtual încorporat în computer dacă a fost vreodată îndrăgostit și răspunsul a fost formulat simplu: „acest lucru nu face parte din treburile mele, sunt programat pentru altceva”. Sinceritatea sa metalică mi-a plăcut. Oamenilor le este mult mai greu să își dezvăluie propriile taine într-un fel atât de limpede. În … Continuă să citești LINII DE COD (stilul de azi și noua îndrăgostire)
Rareori mi-a fost dat să citesc o monografie atât de bogată în informație, care să-mi stârnească curiozitatea și să-mi provoace atâtea revelații precum ediția a doua a volumului O istorie literară a vinului în România de Răzvan Voncu. Aș alătura-o, din acest punct de vedere, altor scrieri monumentale (de pildă, de Erich Auerbach sau E. … Continuă să citești VINUL ȘI LITERATURA ROMÂNĂ