Întrebarea fundamentală pentru oricine e implicat în mod real în procesul educației este aceasta: ce fel de om ar trebui să creeze sistemele noastre de educație? Cum arată omul bine alcătuit?! Teoretic, ne răspundem în fiecare zi. Mă tem, însă, că răspunsurile noastre sunt simple lozinci. Gândirea critică e fundamentală, vor spune unii. Inteligența trebuie … Continuă să citești Angoasele omului nou
Nu ştiam cât de plină de învăţăminte poate fi cercetarea unor documente, aparent banale, privind, să zicem, o modestă evidenţă a „registrului agricol” al gospodăriilor locuitorilor unui prăfuit târg de provincie din anii cinzeci ai secolului trecut, adică ai acelui „obsedant deceniu” evocat şi în literatură în câteva remarcabile romane. Sub această titulatură, aparent restrictivă … Continuă să citești Din… registre
S-o spunem cinstit: acest an școlar a fost completamente ratat (și) din pricina pandemiei. Probabil că un număr infim de profesori a reușit să-și păstreze consecvența de la clasă, urcându-și orele pe platformele școlare de întâlniri on-line și chiar ținându-le cu seriozitate. În rest, nepăsarea, incompetența, bătaia de joc, indolența – de ambele părți, profesor … Continuă să citești ADIO IDENTITATE, ADIO ALTERITATE, ADIO UMANITATE!
LAST TIME ore și zbor dezinvolt/ avionul metalizat/ îți amintești când ai lăsat aburul orașului să te îmbrățișeze și ai traversat pur și simplu prin față pe la Lido cu teancul de ziare în brațe// îți cerusem prăjituri cu cremă mascarpone aveam un regret teribil că nu pot să fiu dulce și setea aceea amară … Continuă să citești poeme
„Acolo unde e mult soare, e şi multă umbră”, zicea odinioară beduinul – iar Isaac Newton a fost o dovadă vie. Oricât ar părea de bizar, „Părintele raţiunii”, acela care a pus piatra de temelie a mecanicii clasice şi a calculului diferenţial şi integral revoluţionând fizica, optica şi matematica, şi-a dedicat totuşi cea mai mare … Continuă să citești Mărul lui Newton
Nu mi se pare deloc întâmplător faptul că un volum de eseuri se încheie cu două texte emblematice pentru condiția scriitoarei Marta Petreu. Este vorba de O zi din viața mea fără durere, care împrumută și titlul volumului, și Banchiza de gheață în care stă inima creatorului, ambele îndreptățind înțelegerea eseisticii (în primul rând) remarcabilei … Continuă să citești Durerea, labirintul și banchiza
Azi, când critica s-a reprofilat (sau, în limbajul timpului: s-a reformatat) în agenţie de publicitate, e reconfortant să descoperi (ori: să re-descoperi) câte un rar cititor calificat, eficient, profesionist, cu tonometrul necesar în dotare, capabil de a stabili tensiunile autentice ale scriiturii şi de a pune diagnoze. Revenirea lui Andrei Ţurcanu, unul dintre puţinii exegeţi … Continuă să citești ICOANELE BIZANTINE ALE LUI ANDREI ȚURCANU
Unul dintre cele mai frumoase și mai inteligente elogii ale poeziei pe care le-am citit în ultima vreme este eseul Mariei Pilchin, Poezie, Eros și Putere1. Scriitoarea basarabeană, ea însăși poetă perfect integrată în mișcarea poetică actuală de la noi, ne propune acum o meditație despre cum poezia poate salva lumea. Citatul pus ca motto … Continuă să citești TRIUNGHIUL POETIC
Cu înfiorată dignitate, Monica Pillat, în postură de poet, menționează „bucuriile și riscurile creației, aventura lecturii, revelațiile continuității în descendența poetică a familiei”. Descendență pe care ține a o confirma printr-o cultură concret-idealizatoare a existențialului deopotrivă trecut și prezent cum un tablou ce se lasă cu recurentă nostalgie proiectat în simbol: „Cînd îmi lipesc obrazul … Continuă să citești UN FASTUOS CREPUSCUL
Scriind despre Arta fricii, am dat drept titlu cronicii mele Lumea în scădere sau epica thanatica. Cartea de acum, un somn pe scaunul electric, îl poate accepta și ea, firește, dar îmi sugerează și o nouă, mai exactă, cred, descriere. Cele câteva remarcabile lucrări grafice semnate de Eugen Vuțescu îmi întăresc ideea. Imaginea poetului e … Continuă să citești Prins în lumea care (s)cade