Există două condiții principale, fără de care nicio viață nu poate fi împlinită: a gândi cu propria minte și a ajunge să te cunoști pe tine însuți. Ambele pleacă de la educația primită de copil, mai întâi, în mediul ce i-a fost dat la naștere, mai apoi, în cel formal. Și ambele presupun, cu necesitate, … Continuă să citești METAMORFOZE ALE RĂULUI: POZITIVISM ȘI TEHNOLOGIE
Persoana. Am întrebat, din curiozitate, asistentul virtual încorporat în computer dacă a fost vreodată îndrăgostit și răspunsul a fost formulat simplu: „acest lucru nu face parte din treburile mele, sunt programat pentru altceva”. Sinceritatea sa metalică mi-a plăcut. Oamenilor le este mult mai greu să își dezvăluie propriile taine într-un fel atât de limpede. În … Continuă să citești LINII DE COD (stilul de azi și noua îndrăgostire)
Rareori mi-a fost dat să citesc o monografie atât de bogată în informație, care să-mi stârnească curiozitatea și să-mi provoace atâtea revelații precum ediția a doua a volumului O istorie literară a vinului în România de Răzvan Voncu. Aș alătura-o, din acest punct de vedere, altor scrieri monumentale (de pildă, de Erich Auerbach sau E. … Continuă să citești VINUL ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Iată că, în veci originala noastră democrație, a atins și acest domeniu cu impact la fel de major în societate, după cel al economiei: inflația de comune, orașe și „muncipii”, cu tot cortegiul lor de angajări și posturi salariate, pe care statul, cu trupul său tot mai costeliv, o poartă în cârcă de ani de … Continuă să citești Inflație în administrație
Bucovineanul Ștefan Hostiuc este stabilit de mai multă vreme la București, dar continuă să fie cel mai insistent promotor al literaturii române din Țara Fagilor. Susținând consecvent procesele culturale din Bucovina, el insistă să-și publice cărțile (inclusiv) la Cernăuți, promovând și o continuitate a românismului cultural în această regiune din Ucraina de azi. Peisajul estetic … Continuă să citești Lecturi critice, lecturi evocatoare
Cum se face o cronică despre o culegere de cronici literare? Nu știu vreun rețetar, vreo poetică, sigure. Din fericire, dilema nu există atunci când este vorba despre o carte a lui Dan C. Mihăilescu. El este atât de prezent, atât de evident în fiecare text al său, încât îl poți comenta ca pe un … Continuă să citești Dansul livresc
În poezia Ioanei Ieronim, biograficul are un rol important, încă înaintea afirmării, la noi, a Generației 80, pentru care biografismul avea să devină unul dintre criteriile de autenticitate lirică. Astfel, scriind despre La Fanion, debutul lui Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Manolescu trimitea la „monografia” unei așezări „de felul aceleia, celebre, a americanului Edgar Lee Masters … Continuă să citești MARȚI, 30 DECEMBRIE 1947
Poezia lui Gheorghe Pituț confirmă filonul tradițional al poeziei noastre grație unei prezențe personalizate, într-un atare mod încât nu i-am putea contesta validarea actuală. Avem a face cu o emanație lirică a meleagului transilvan care nu se îndură a înceta într-un cadru tot mai avansat al imprevizibilului postmodernist. E vorba în cazul de față de … Continuă să citești Un apologet al trecutului
Poezia lui Aurel Pantea e scrisă aproape toată cu „negru pe negru”, cum suna un titlu de volum din 1993. Despărțit programatic de „dansul buf din piața Metaforei”, încă de la debutul cu versurile din Casa cu retori (1980), cel ce ataca atunci cu un fel de furie convențiile poetizante indica orientarea decisă spre zonele de … Continuă să citești O VOCE STRIGÂND APROAPE ÎN DEȘERT
Părintele Ioan Pintea este un om fericit. A crescut la Rohia în imediata proximitate a monahului Nicolae (Steinhardt), este moștenitorul unic al manuscriselor acestuia, are propria sa parohie, este prieten cu toată lumea literară, inclusiv oameni care nu își vorbesc între ei, a călătorit cu inima deschisă spre cunoaștere și încântare în multe locuri mirifice … Continuă să citești UN ALTFEL DE JURNAL AL FERICIRII
„O poveste nu se păstrează nicăieri mai bine decât în cenușă.” Eugenio Montale La Curon Venosta (Graun im Vinschgau, în germană), în Tirolul de Sud din Italia, se adună în fiecare vară cohorte de turiști care abia așteaptă să ajungă la podul unde își pot face un selfie spectaculos cu clopotnița unei biserici scufundate în … Continuă să citești Marco Balzano. Războaie și amintiri…
Banda lui Möbius (fizicienii știu despre ce e vorba!) este un model de suprafață cu o singură față și o singură margine. Ea are proprietatea matematică de a fi neorientabilă și a fost studiată inițial de August Ferdinand Möbius, în 1858. Un exemplu de bandă Möbius poate fi realizat folosind o bucată dreptunghiulară de hârtie, astfel ca unul dintre capete … Continuă să citești BANDA LUI MÖBIUS
Ediția a 76-a a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (al doilea dintre cele mai mari festivaluri de profil ale planetei, după cel de la Cannes) s-a desfășurat între 12 și 22 februarie 2026. Juriul ediției, prezidat de reputatul cineast german Wim Wenders, a acordat cel mai râvnit trofeu al Berlinalei, Ursul de Aur, … Continuă să citești SCRISORILE GALBENE I-AU ADUS LUI İLKER ÇATAK URSUL DE AUR AL BERLINALEI
Polivalentul Savu Popa, care se mișcă lejer între genuri literare, care scrie cu o evidentă plăcere poezie, proză, eseu, critică literară, pare să fie și un observator atent al gustului public, în aceste vremuri de accentuată criză a lecturii. În consecință, provoacă pe cititor scriind niște povești care să îți taie respirația, să te surprindă, … Continuă să citești Manifest pentru literatura neagră
Odată am știut să zbor, odată,/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte! Intitulat Copiii din casa de dinainte și apărut la editura bistrițeană CHARMIDES, volumul Alexandrei Mureșan, care s-ar putea numi la răsfăț carte-obiect, are privilegiul rar de a avea nu unul, ci câțiva „nași” de notorietate, care, prin intervențiile lor, îi supraînalță edificiul literar … Continuă să citești ALEXANDRA ȘI INFERNUL POSIBIL
Nu despre neant este vorba aici de Nicolae Teoharie, col. Cartea Româneas-că de Poezie, Editura Cartea Românească, București, 2025, 87 p. În poezia lui Nicolae Teoharie, granițele nu-s deloc clare, stricte, se pot trage dintr-o parte într-alta, haihui sau întemeiat, de vreme ce „«un arin, un catâr și un șarpe/ am chemat eu să mă … Continuă să citești Breviar editorial NOI APARIȚII LA CARTEA ROMÂNEASCĂ
ROMÂNIA LITERARĂ 10 / 2026 Din 6 martie. Gabriel Chifu, „Biografie și creație”: Ar fi de consemnat sen-timentul extrem de puternic, care mă încearcă ori de câte ori mă apuc de o nouă scriere, că o iau iar și iar de la început, că nu știu nimic; de fiecare dată se întâmplă că uit tot … Continuă să citești Revista revistelor
De câtva timp lumea liberă s-a trezit că dacă nu se ocupă serios de efectele Ei Ai-ului (ca să scriu cum se pronunță) asupra generațiilor în curs de afirmare se va întâmpla ceva nedorit. Și, firește, nici ai noștri nu au rămas reci la cele ce derivă din adiția asta atunci când se exercită asupra … Continuă să citești Majoratele în democrație
„Compoziția” Istoriei critice…, opțiunile de evaluare, autorii „de dicționar” „Compoziția” Istoriei critice a literaturii române (cu termenul instituționalizat școlărește) merită toată atenția. Interpretate corect, proporțiile ei interne ajută la buna înțelegere a unei opere inevitabil complicate, asemeni întregii categorii, căci „macroistoriile” se dezvoltă obligatoriu ca structuri ramificate și supraetajate, apte să transpună narativ și exegetic polimorfismele … Continuă să citești Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XIII)
Ideea acestui eseu pornește de la principiul de individuație formulat de Carl Gustav Jung, înțeles ca proces de constituire a personalității și de articulare a unui centru interior coerent. În civilizațiile istorice, acest proces s-a realizat printr-o combinație de experiență practică, responsabilitate, viață trăită în risc – boli, războaie, foamete, subnutriție, lipsa sistemului medical, calamități … Continuă să citești PRINCIPIUL DE INDIVIDUAȚIE ÎN ERA DIGITALĂ
Să ne întrebăm câţi din gazetarii noştri sunt din firea lor „chemaţi” şi „aleşi” şi prin ştiinţa lor, vrednici de a face meseria de care s-au apucat, să nu mai cercetăm câţi dintre dânşii au obiceiul cinstit şi omenia de a nu scrie nimica, decât numai şi numai în deplină cunoştinţă de cauză şi în … Continuă să citești CREATIVITATEA CRITICII TEATRALE
Prima prezență feminină semnificativă din biografia afectivă – și nu numai – a lui Mircea Eliade apare, sub numele Nișka, în romanul Gaudeamus (scris la cumpăna anilor 1927-1928, dar publicat abia în 1986) și, cu inițiala R., în jurnalul indian, Șantier (1935), și în prima parte a memoriilor, Amintiri I. Mansarda (1966). Persoana care se … Continuă să citești Mircea Eliade și corespondenții săi. Rica Botez
Rugă poeților ascunși după nori celor care au plătit bir pe cuvânt și celor care acum cu mâna mea, scriu când semnez o carte, plâng pentru poeții care cred odată cu mine în libertatea de a se naște cu moartea în brațe și au forța să dea cu ea de pământ cred în libertatea de … Continuă să citești Poeme de GABRIELA ANA BĂLAN
piatra vai, mă trezesc rugându-mă în rime Ție: nu știu ce-mi vine și cer iertare, pesemne-i de la îndoiala cât oare din lume îmi vorbește poezia, cât din Tine… de cade-afară-o piatră (în mine un secol de nisip) sunt iarăși prea departe de Tine ca s-adorm și scriu pe gând, cu gândul de parcă-al altui … Continuă să citești Poeme de GABRIELA CHIRAN