La Premiile Gopo, marele actor care este Horațiu Mălăele, interpretul principal din Moromeții 2, film semnat, la peste trei decenii de Moromeții 1 de Stere Gulea, a fost ocolit de recunoașterea calității jocului său greu de uitat. În schimb, premiile Uniunii Cineaștilor l-au avut printre câștigători pe interpretul lui Ilie Moromete, ecranizarea regizorului Stere Gulea … Continuă să citești Premiile Uniunii Cineaștilor, „Moromeții” din nou în frunte
Autor: Viața Românească
AVENTURA TEATRULUI
Grea meserie și asta, de spectator! Grea pentru că scopurile sale coincid rareori cu acelea ale realizatorilor spectacolelor la care acesta, spectatorul vreau să spun, asistă. Dar, mai întâi, câte feluri de spectatori există? Sigur, în principiu, câți prezenți în sală atâtea tipuri de spectator. Dar, procedând mai cu atenție, putem selecta câteva serii de … Continuă să citești AVENTURA TEATRULUI
poeme de Victor Pambuccian
noi amîndoi și dacă tăcerea noastră în doi se desfășoară în timp într-o zi vom fi absorbiți de înaintarea unei mișcări necruțătoare circulare al cărei vîrtej ne împinge sub apă o încercare de a opri ecoul acelei liniști care crește-n amîndoi în cutia de rezonanță ce e coșul pieptului nostru eviscerat pretindem că nu bănuim … Continuă să citești poeme de Victor Pambuccian
„Viața Românească”, premiată la Sibiu
În zilele de 24 și 25 mai 2019 a avut loc la Sibiu cea de-a XVII-a ediție a simpozionului național Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu. Manifestarea din acest an l-a avut în centrul atenției pe Cornel Regman, de la a cărui naștere se împlinesc 100 de ani (28 noiembrie), dar și de la a … Continuă să citești „Viața Românească”, premiată la Sibiu
Sindromaticul Stavroghin
Deşi nicio frază nu trebuie să debuteze cu o concesivă, căci, din punct de vedere stilistic, perfecţiunea – aia la care aspiră şi pentru care transpiră toţi scriitorii – cade într-un peş (şi atunci, se întoarce la reflecţia mea adâncă privind perfecţiunea lucrului nefăcut!), eu am să încep şirul acestor succinte observaţii cu conjuncţia concesivă … Continuă să citești Sindromaticul Stavroghin
Doi „antimoderni” faţă către faţă
Pentru prima dată, anul acesta a fost adus la lumina tiparului un eşantion reprezentativ al celor peste 400 de scrisori schimbate de prinţul român Vladimir Ghika şi cărturarul francez Jacques Maritain între anii 1920 şi 1945. Iniţiativa aparţine Centrului „Biserica şi istoria” din Bucureşti, care în numărul special dublu al revistei Pro memoria (15/2016-16/2017)1 prezintă … Continuă să citești Doi „antimoderni” faţă către faţă
Privirea Poppins
Mirobolant, elegant, flamboaiant și, totodată, epatant. Exploziv, exclusiv, aluziv, dar nu mai puțin coroziv… ori cum vreți dvs. să numiți, ca de fiecare dată, semnul de pe frunte (cu reverberații intracraniene indimenticabile!), pe care-l lasă orice întâlnire cu omul, cu femeia, cu criticul de artă Aurelia Mocanu. În public, în media, în casa ei, „cabinet … Continuă să citești Privirea Poppins
breviar editorial
Cartea nimicului, de Mariana Criș, Editura Tracus Arte, 2018, 44 pagini Dacă prezentul este tern și fără perspectivă – sau nimicul e singura perspectivă – poetul (poeta în cazul acesta) știe să vadă și să alchimizeze tot ceea ce vede: „cel ce purifică viaţa de zi cu zi, prin simplul miracol de a-şi păstra, în … Continuă să citești breviar editorial
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 23 Din 31 mai 2019. Ioan-Aurel Pop, la Comentarii critice: Autor al cărții recent apărute – „1848-1989: de la Primul la Noul ʼ48” –, Adrian Niculescu propune o comparație a celor două revoluții, situate la aproape un secol și jumătate una de alta, iar primul numitor comun remarcat este setea de libertate a … Continuă să citești revista revistelor
In memoriam Micaela Ghiţescu
S-a stins o flacără. O dăruită slujitoare a artei literare româneşti pe tărâmul traducerii. A fost una dintre cele mai luminoase prezenţe în lumea noastră scriitoricească. O fiinţă total inocentă, funciar incapabilă de resentimente şi de porniri spre răzbunare, în pofida nedreptăţii şi suferinţelor detenţiei politice de care a avut parte. Nu a dorit să-i … Continuă să citești In memoriam Micaela Ghiţescu
UNDE SE DUC LUCRURILE…?
Unde se duc lucrurile pe care le pierdem, cruciuliţe sau monede, bilete pe care ne-am notat vreun citat salvator, sau vreun vis luminos? Unde se adună cele pierdute prin gări, aeroporturi sau porturi? Alcătuiesc ele un munte de zăpadă, un refugiu incredibil de pur, printre mormane de nea murdare de viteza secolului, pe marginea autostrăzii? … Continuă să citești UNDE SE DUC LUCRURILE…?
Primii oameni, ultimii oameni
Un poet de altădată, așa cum șade bine, în era noastră, poeților, povestea cum încercase mama lui să se debaraseze de el încă de pe când îl purta în propria-i burtă. A sărit și de pe dulap, după ce încercase leacurile de la țară, că de-acolo se trăgea poetul; „dar eu, al dracului, nu m-am … Continuă să citești Primii oameni, ultimii oameni
Recitind „Luceafărul”
„O, eşti frumos cum numa-n vis/ Un demon se arată” Adâncind motivul demonic dincolo de reducția daimonică operată de Tudor Vianu1, dăm în opera eminesciană de biografia romantică a rebelului perpetuu, a demonului frumos ca un arhanghel și martir ca Prometeu, singurul care s-a ridicat împotriva tiraniei unui Dumnezeu nedrept și uzurpator. De la Paradise … Continuă să citești Recitind „Luceafărul”
Aspecte ale comunicării în „Conu Leonida față cu reacțiunea”
Despre Caragiale, clasicul a cărui actualitate își alimentează prospețimea din lumea-circ, trăită și în cotidian, s-au pronunțat mai mulți critici, seria fiind deschisă de Titu Maiorescu, pentru ca, în timp, să fie ilustrată și de alte mari personalități ale culturii române, de la G. Ibrăileanu la Ș. Cioculescu, de la I. Constantinescu la Șt. Cazimir, … Continuă să citești Aspecte ale comunicării în „Conu Leonida față cu reacțiunea”
Arta de a dobândi miedul poeziei
În spiritul tradiționalei receptivități la alteritate a culturii noastre, sunt întreprinse adesea cercetări remarcabile ce merită să fie cunoscute și de un public mai larg decât cel strict specializat. Este cazul unui volum despre metaforizarea tipică universului poetic al Nordului scandinav medieval, apărut sub semnătura poetei și prozatoarei clujene Flavia Teoc, captivată de acest fenomen … Continuă să citești Arta de a dobândi miedul poeziei
În jurul Amintirilor inedite ale lui Alexandru Ciorănescu
Sunt probabil printre puţinii oameni în viaţă, în anturajul cărora excepţionalul cărturar şi om de litere Alexandru Ciorănescu, în 1992, într-un ceas de tihnă, în casa unui prieten de şcoală din Moroienii natali, a vorbit în treacăt despre amănuntul destul de straniu al întoarcerii clandestine în ţară, împreună cu profesorul Aurelio Răuţă, după aproape patru … Continuă să citești În jurul Amintirilor inedite ale lui Alexandru Ciorănescu
Despre ipocrizia unei imaginații tulburate
Aplecată deasupra lui halatul cu un nasture desfăcut și pielea fină între falezele albe și scobite cu miros de fier de călcat flori ofilite și ceară tămâioasă care se topește deasupra lui în ambulanța care gonește spre interminabile albe coridoare unde un fir roșu străbate vertiginos tavanul odată cu vocile agitate care strigă nedeslușit și … Continuă să citești Despre ipocrizia unei imaginații tulburate
Curtea
Astăzi este o zi de miercuri. Vine după o zi de marţi, în care eu am ţinut un post negru, postul sfântului Anton. Se zice că celor care ţin douăsprezece marţe consecutive acest post, sfântul le îndeplineşte orice dorinţă. Afară, e o vreme mohorâtă, dar în sufletul meu e sărbătoare. Eu sunt la cea de-a … Continuă să citești Curtea
poeme
Hamboc, pădurea dealuri, dealuri croite de iepuri uriaşi ieri aveam o limbă uscată de vânt azi batem cuiele de fier în dricul căruţei, spălăm curtea şi strângem căruţele roată, roată lângă roată, spate în spate cu pomul ales ca o rugăciune în doi inima căruţei, precum catargul apelor, este lemn din pădurea bunicului Gavril el … Continuă să citești poeme
poeme
singurătate sporește-mi singurătatea înger ascuns în mărul putred întunecă-mă sorbindu-mi toată seva plăcerii să par ecoul lemnului din cruce izbit de ceasul-rozariu fructe amar-crepusculare cerșesc în amurgul-sirenă strigătul cald al frunzelor stinse pribeag mă trezesc în interiorul cuvântului zeului de hârtie și visul nu îmi este vis de data aceasta e doar un tremurat al … Continuă să citești poeme
Era aniversarea lui B.P. Hasdeu pe Lista CC?
Era? Eu cred că nu. Deşi, n-am văzut niciodată acea listă. Dar, cine ştie. La sfârşitul lui decembrie 1987 şi începutul lui ianuarie 1988, am intrat pentru prima dată în Cernăuţi şi în Chişinău. Pe rând. În Cernăuţi am vrut să văd – şi n-am văzut-o – Casa lui Aron Pumnul. Ghidul nostru, un localnic … Continuă să citești Era aniversarea lui B.P. Hasdeu pe Lista CC?
Leo Butnaru, „modernul”
În peisajul „literaturii sovietice moldoveneşti”, Leo Butnaru se impunea de la început cu un stil mai altfel. În memoria criticii impresioniste, a intrat această poezie din 1971, intitulată Peisaj: „Purpuriu e tractorul/ trecând peste câmp – enorm/ mac sunător/ ce-şi afânează solul din/ jurul propriei sale tulpini.// Hei, hei!/ Cum e/ trac-to-ris-tu-le/ ziua întreagă să … Continuă să citești Leo Butnaru, „modernul”
„TEMA VIEȚII” LA HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
Să-ţi găseşti „tema vieţii” şi s-o dezvolţi într-un eseu la vârsta maturităţii depline e un privilegiu rar. Iar Horia-Roman Patapievici, acest intelectual erudit, împătimit de cunoaştere (vezi Zbor în bătaia săgeţii) este un privilegiat în acest sens. Am putea spune că prin el paradisul şi-a găsit hermeneutul, precum vioara interpretul ideal, ceea ce explică încântarea … Continuă să citești „TEMA VIEȚII” LA HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
În culisele literaturii
Există autori care se afirmă cu dificultate pentru că activitatea lor a început cu întîrziere ori pentru că au o condiție domiciliară ingrată, ori din ambele pricini. Un caz: Ștefan Ion Ghilimescu (născut în 1947). D-sa este unul din puținii autori ai epocii noastre în scrisul cărora se pare că n-a descins nici o umbră … Continuă să citești În culisele literaturii