Printr-o coincidență, sugestia de a diserta asupra balansului „Tehnologie versus Natura Umană” în creația de Science-Fiction s-a înfiripat în primăvara lui 2016, când două reviste pe care le urmăresc sistematic – CHIP România și research*eu – au publicat o serie de articole dedicate acelui nod al evoluției societății umane când se presupune că va avea … Continuă să citești Filon omenesc în creațiile SF
Până mai ieri, aveam prejudecata că marea majoritate a emigranților noștri e formată mai ales din zidari, lucrători agricoli („căpșunari”), asistente medicale, femei care oblojesc bătrânețile unor oameni bogați, chelnerițe cu jumătate de normă sau pur și simplu fete obligate să practice cea mai veche meserie din lume. Realitatea de azi mă obligă să-mi schimb … Continuă să citești „A transforma un poem în eșarfă”
Volumul Icoana din apă are o structură a cărei axă este indicată de titlu. Sintagma din titlu se află în 18 din cele 71 poezii ale cărții, iar elementele ei componente, icoana și apa, luate separat, sunt invocate în alte 42 poezii. Receptarea rațională a versurilor impune, așadar, pătrunderea sensului titlului în formularea sa integrală, … Continuă să citești Chipul ermetismului postmodern
Între Beckley și București: Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu citiți la Barcelona de un critic american, de D. Sam Abrams, Editura Meronia, 2018, 124 p. Un critic literar originar din West Virginia, american get-beget, ajunge să studieze și să predea în Barcelona, deținând o vreme, ca public intellectual, și funcția de secretar al Centrului … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 39 Din 31 august 2018. Gabriel Chifu, „Cum suntem după o sută de ani”: Suntem conduși de oameni precari intelectual (pentru care exprimarea în limba română e un supliciu, e o probă mai grea decât mersul pe sârmă la mare înălțime!), de oameni incompetenți, care schimbă agenda publică, prioritățile legislative, în folosul lor … Continuă să citești revista revistelor
Între 4 și 9 septembrie, Uniunea Scriitorilor din România a organizat cea de-a opta ediție a Turnirului de Poezie. Orașul gazdă a fost orașul grecesc Alexandroupoli, aflat pe malul Mării Egee. Au concurat: Horia Gârbea, Eugen Suciu, Bogdan Ghiu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Prelipceanu și Ioan Es. Pop din partea filialei de București; Mircea Bârsilă, … Continuă să citești Poezie română în Grecia
Unde-i – mă întreb – lumea de altădată: o lume în care femeile aveau o mai mare predispoziție, în comparație cu bărbații, pentru cele divine. Unde-s bărbații ce se credeau niște zei și, în consecință, nu-i mai interesa nici o dorință pământească: Orfeu, Eumolpizii de la Eleusis și nemuritorul Pitagora, filosoful identificat cu Apollo prin … Continuă să citești SAECULUM
Ignoranța face ravagii în multe feluri, dar în primul rând lăsând deschisă calea manipulării celor supuși ei cu tot felul de informații false și știri alarmiste. Așa de pildă a fost cazul acelei doamne care scrie romane și și le vinde cutreierând țara cu un fel de microbuz amenajat ca locuință și, care, oprită undeva … Continuă să citești SELFIE CU OASELE LUI EMINESCU ȘI BRÂNCUȘI
Două comentarii despre volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă asupra literaturii române de Mihai Zamfir (vezi și FLORIN TOMA: STIL ŞI BUNĂ PURTARE CU LITERATURA) Volumul al doilea al Scurtei istorii. Panorama alternativă a literaturii române îndreptățește pe deplin așteptarea și interesul cititorilor care au parcurs prima parte a tratatului. În fond, rezultatul dificilei întreprinderi de a da o … Continuă să citești Mihai Zamfir: panorama istorică și amprenta stilistică a literaturii
Două comentarii despre volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă asupra literaturii române de Mihai Zamfir (vezi și LĂCRĂMIOARA PETRESCU – MIHAI ZAMFIR: PANORAMA ISTORICĂ ȘI AMPRENTA STILISTICĂ A LITERATURII) Precizare: Aceasta nu este o cronică literară, ci un şir de (con)sideraţii pe marginea unui preţios manual de îndrumător. Profesorul Mihai Zamfir – al cărui student m-am întâmplat a-i … Continuă să citești STIL ŞI BUNĂ PURTARE CU LITERATURA
Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori (nu recent, e adevărat) să văd pe cineva izbucnind în râs, în timp ce parcurgea paginile vreunei cărți. O dată eram într-un tren, a doua oară nu-mi mai amintesc cu exactitate unde. Se întâmpla în mileniul trecut. Cumva, mi se pare greu de crezut că scene de genul … Continuă să citești Despre umor, numai de bine
Yves di Manno în conversație cu Sebastian Reichmann Yves di Manno: Când am descoperit – plecând de la Pound în special – această poezie americană care ne pare astăzi atât de apropiată, ceea ce m-a uimit imediat a fost diferența profundă față de tot ce puteai găsi în peisajul francez, mai ales în contextul de atunci. … Continuă să citești Un prim pas spre o poezie obiectivă
Unul dintre cele mai așteptate momente ale verii era pentru mine cel în care Casa Albă făcea publice cărțile pe care fostul președinte Barack Obama le lua cu el în bagajul de vacanță. În general, erau în jur de 10 volume (cam mult). Despre unele vorbea cu diverse prilejuri, pe altele nu le-a mai amintit … Continuă să citești CĂRȚILE DIN BAGAJUL DE VACANȚĂ
Plecând de la o crestomaţie de texte franţuzeşti Am luat primele ore de limbǎ francezǎ – pe la 10 – 11 ani – cu misterioasa domnişoarǎ Renaté-Angela, o femeie în jur de 52 – 55 de ani care locuia împreunǎ cu mama sa într-un conac boieresc vechi dar cochet, situat la 10 minute distanţǎ de … Continuă să citești Memorie și literatură
Limba subţire şi lungă mişcă imperceptibil. Se alinie exact sub cifra 12, iar liniştea din cameră dispăru într-un ţiuit strident. Era un ceas mare, rotund, metalic, pe care îl avea din copilărie, cu geamul puţin ciobit, marginea rămasă complet fără vopsea, dar care funcţiona la secundă şi suna foarte puternic. Asta era cel mai important … Continuă să citești ŞTEFANA
1918. Limba română lua auspiciile Bucureștiule, văzut de viitorul rege prima oară, păreai o nouă Romă, latentă, somnoroasă, titan cu vag profil roman și trup de bivol înecat în ape. Dincolo de cei ce întreabă ori se-ndoiesc, de cei predați de bunăvoie timpului, locuitorii tăi, acei celeres pripiți și vijelioși, s-au arătat, neîndoielnic, mai bravi … Continuă să citești poeme
ALTEȚA SA REGALĂ privind depărtarea ca pe niște ecouri plecate de acasă câteva zdrențe în ruinele castelului străzile întortocheate ale zâmbetului tău pline de tăceri două umbre ale magnoliei din curtea casei șicanează răsăritul soarelui trupul meu fără umbră trupul tău fără umbră pe eșafod două umbre peste acoperiș ritualuri îmblânzite de frica iepurelui necunoscutul … Continuă să citești poeme
Fascinat de Mallarmé şi de poezia pură franceză, scriitorul argentinian Julio Cortázar (1914–1984) publică, în 1938, un volum de versuri, Presencia (Prezenţă) pe care îl semnează cu pseudonimul Julio Denis. Cartea, care cuprindea o serie de poeme cu formă fixă, demonstrând fascinaţia autorului pentru sonet, dar şi pentru disciplina formală şi de conţinut în general, … Continuă să citești Poeme de Julio Cortázar
O antologie de autor e ca vernisajul unei expoziţii retrospective: poţi urmări evoluţia artistului, obsesiile, laitmotivele, diversitatea formelor (solicitate de timpurile şi stilurile frecventate), jocurile şi experimentele („căutările”). Lui Arcadie Suceveanu, un poeta ludens, i-a plăcut dintotdeauna să se joace de-a poezia (şi să construiască jocuri poetice). Dar el e şi un poeta doctus, etalându-şi … Continuă să citești O RETROSPECTIVĂ SUCEVEANU
În cronicile d-sale literare, Sorin Lavric e mai curînd eseist decît critic în sensul curent al termenului, recurgînd la idee pentru a fi mai constrîngător în demersul d-sale temperamental. Fondul moral pe care-l exhibă e cel al unui inconformist, al unui ins cu o sensibilitate aspră, mai mereu nesatisfăcut de ordinea lucrurilor cu care ajunge … Continuă să citești Un inconformist
Împrumut titlul cărţii lui Saramago (în varianta românească) fiindcă noua carte a lui Nicolae Stan, Agonia lui Constantin, este construită în seama unei morţi cu întreruperi şi prelungiri. Dacă luăm în seamă confesiunile prozatorului – „Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din … Continuă să citești Intermitenţele morţii
Un roman care să-i facă pe Nichifor Crainic, Silviu Brucan, Ulrike Meinhof (jumătatea omonimă a grupului terorist Baader-Meinhof, care a îngrozit Germania în anii ’70 ai secolului XX), o radicalizată care se autodetonează, în numele islamului, într-un mall bucureștean, crengi, e drept, îndepărtate, ale aceluiași arbore genealogic, pare, la prima vedere, o idee un pic … Continuă să citești OMUL SUB VREMURI
Volumul Corabia nu poartă pe nimeni al Minervei Chira, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2017, confirmă un drum poetic și o vocație. Poezia Minervei Chira (girată la debut de Ana Blandiana, care scrie prefaţa volumului Manual de târâre, 1992, și care o girează în continuare, afirmând într-o cronică la cartea , publicată în Apostrof, 2016, că este … Continuă să citești Călătoriile interioare ale Minervei Chira
Oricât de ciudat sună o astfel de frază în anul 2018, putem spune fără teama de a greşi că, prin romanul Zeghea (Bistriţa, Ed. Charmides, 2017), Vasile Dragomir este cea mai recentă revelaţie a Generaţiei ʼ80. Nu se poate vorbi despre un debut întârziat sau despre recuperarea unui „autor rătăcitor”, neglijent cu propria-i creaţie, cât … Continuă să citești VASILE DRAGOMIR, O REVELAȚIE OPTZECISTĂ