Fascinat de Mallarmé şi de poezia pură franceză, scriitorul argentinian Julio Cortázar (1914–1984) publică, în 1938, un volum de versuri, Presencia (Prezenţă) pe care îl semnează cu pseudonimul Julio Denis. Cartea, care cuprindea o serie de poeme cu formă fixă, demonstrând fascinaţia autorului pentru sonet, dar şi pentru disciplina formală şi de conţinut în general, … Continuă să citești Poeme de Julio Cortázar
O antologie de autor e ca vernisajul unei expoziţii retrospective: poţi urmări evoluţia artistului, obsesiile, laitmotivele, diversitatea formelor (solicitate de timpurile şi stilurile frecventate), jocurile şi experimentele („căutările”). Lui Arcadie Suceveanu, un poeta ludens, i-a plăcut dintotdeauna să se joace de-a poezia (şi să construiască jocuri poetice). Dar el e şi un poeta doctus, etalându-şi … Continuă să citești O RETROSPECTIVĂ SUCEVEANU
În cronicile d-sale literare, Sorin Lavric e mai curînd eseist decît critic în sensul curent al termenului, recurgînd la idee pentru a fi mai constrîngător în demersul d-sale temperamental. Fondul moral pe care-l exhibă e cel al unui inconformist, al unui ins cu o sensibilitate aspră, mai mereu nesatisfăcut de ordinea lucrurilor cu care ajunge … Continuă să citești Un inconformist
Împrumut titlul cărţii lui Saramago (în varianta românească) fiindcă noua carte a lui Nicolae Stan, Agonia lui Constantin, este construită în seama unei morţi cu întreruperi şi prelungiri. Dacă luăm în seamă confesiunile prozatorului – „Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din … Continuă să citești Intermitenţele morţii
Un roman care să-i facă pe Nichifor Crainic, Silviu Brucan, Ulrike Meinhof (jumătatea omonimă a grupului terorist Baader-Meinhof, care a îngrozit Germania în anii ’70 ai secolului XX), o radicalizată care se autodetonează, în numele islamului, într-un mall bucureștean, crengi, e drept, îndepărtate, ale aceluiași arbore genealogic, pare, la prima vedere, o idee un pic … Continuă să citești OMUL SUB VREMURI
Volumul Corabia nu poartă pe nimeni al Minervei Chira, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2017, confirmă un drum poetic și o vocație. Poezia Minervei Chira (girată la debut de Ana Blandiana, care scrie prefaţa volumului Manual de târâre, 1992, și care o girează în continuare, afirmând într-o cronică la cartea , publicată în Apostrof, 2016, că este … Continuă să citești Călătoriile interioare ale Minervei Chira
Oricât de ciudat sună o astfel de frază în anul 2018, putem spune fără teama de a greşi că, prin romanul Zeghea (Bistriţa, Ed. Charmides, 2017), Vasile Dragomir este cea mai recentă revelaţie a Generaţiei ʼ80. Nu se poate vorbi despre un debut întârziat sau despre recuperarea unui „autor rătăcitor”, neglijent cu propria-i creaţie, cât … Continuă să citești VASILE DRAGOMIR, O REVELAȚIE OPTZECISTĂ
Considerat de Harold Bloom unul dintre cei patru mari romancieri americani ai prezentului, alături de Thomas Pynchon, Philip Roth şi Cormac McCarthy, dar fiind privit cel mai adesea drept un reprezentant mai puţin canonic al postmodernismului, Don DeLillo se individualizează, pe de o parte, prin faptul că, spre deosebire de alţi scriitori etichetaţi ca „italo-americani”, … Continuă să citești Sfârșitul lumii așa cum știam
Capodopera unui filosof a fost uneori, în istorie, însăși moartea lui. Scrisul a devenit un act secund pentru cei care au ales să moară în numele unei idei. Moartea ca operă filosofică, așadar, sau desăvârșire a operei filosofice. Moartea-performance, sacrificiu suprem pe scena vieții. Moartea ce torturează trupul întru triumful spiritului. Moartea filosofului-martir. Într-o lume … Continuă să citești MOARTEA CA PERFORMANCE
Despre Moldova, aflaţi că cronicart-ul s-a deplasat la una dintre feţele locului şi a constatat un fapt îngrijorător. Umbra lui Ştefan s-a mai retras din spotul de lumină, bătrân, bolnav, el s-a reîntors între filele de istorie, lăsându-i pe urmaşii urmaşilor lui, descendenţi ai sutelor – pretind legendele mai fără perdea – de Oane şi … Continuă să citești TZARA LUI DADA ŞI BACOVIA
Nu sunt puține filmele care au avut drept eroi pe făuritorii literaturii naționale și universale. La noi, Eminescu și Creangă, Coșbuc sau Caragiale, Bălcescu sau chiar Romulus Vulpescu au devenit personaje de film, după cum în filmul universal Oscar Wilde sau Shakespeare, Cervantes sau Hemingway, Cocteau sau Virginia Woolf sunt cunoscute exemple de personaje din … Continuă să citești Scriitor pe ecran – Dovlatov
O utilă și bine alcătuită bibliografie Veronica Micle publică Laura Goia, documentaristă la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița (Veronica Micle, Bibliografie. Alcătuită de Laura Goia, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018). De altminteri, în urmă cu câțiva ani, Laura Goia a publicat o amplă, cvasi-exhaustivă bibliografie Ion Pop Reteganul. Ca și precedenta, și aceasta este … Continuă să citești O bibliografie Veronica Micle*
Melania Cincea (pe care fostul ei profesor, Marcel Tolcea, nu scapă nicio ocazie s-o alinte pe studenta lui preferată, numind-o „La Cinquième”!) este unul dintre cei mai verticali şi mai serioşi jurnalişti din Timişoara şi de aiurea. Deci, cu totul şi cu totul remarcabilă, fiindcă preţuieşte valoarea, modestia şi experienţa. În plus, dispune de trei … Continuă să citești Două cărţi de băgat la cap
Un telefon din București — actrița Silvia Codreanu și regizorul Petru Ionescu: vino să vezi la Brașov ultima reprezentație a piesei noastre de teatru, la Sala Reduta, în 25 iunie 2018. Am mulțumit pentru invitație și m-am uitat pe internet, pe hartă, n-auzisem de Sala Reduta (aveam să fiu uimit; e o sală de teatru … Continuă să citești Un spectacol impresionant
Deși a publicat până acum patru volume de versuri (Miere de viespi, 1988, Spirit de haită, 2000, Salutator universal, 2008, Poeme din altă carte, 2010), deși despre el s-au pronunțat laudativ unii din cei mai importanți critici de azi, Dumitru Păcuraru este cunoscut mai degrabă ca un excelent manager cultural și om de presă, arhitectul, … Continuă să citești Stranietate ludică
Respectabila revistă literară pariziană pare a fi încă în căutarea unei identități menite să o apropie de gusturile tot mai incerte ale publicului contemporan. După o primă fază în care s-a încercat schimbarea formatului tradițional al revistei, direcția i-a fost atribuită lui Pierre Assouline, care a schimbat numele publicației Magazine Littéraire adăugându-i un articol hotărât, … Continuă să citești Români în „Le Nouveau Magazine Littéraire”
De multă vreme, Muzeul de Artă din Ploieşti este înfrăţit (adică e fratele mai mare!) cu GALERIA EKA & MOOR din Madrid. De-a lungul anilor, un adevărat trafic de sentimente şi emoţii s-a desfăşurat cu regularitate între cele două instituţii de artă, sau, altfel spus, între Ploieşti şi Madrid, două oraşe aflate la doar 3.323,6 … Continuă să citești El Sentimiento español la Ploieşti
Este, de Florin Caragiu, Editura Platytera, București, 2018, 144 p. Poeziile din Este sunt la singular, chiar dacă tinderea este către altceva. Și designul copertei, realizat de Ovidiu Bădescu, Galleria 28 Timișoara, ne vorbește, în primul rând, despre un punct. Unul singur. Mișcător, în cadrul unui caroiaj, între niște limite. În mijloc, cinci puncte formează … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 33 / 2018 Din 20 iulie. La Ochiul magic scrie G. C. (Gabriel Chifu): Cum s-ar comporta, auctorial vorbind, Caragiale, dacă ar trăi astăzi, cum ar descrie el lumea noastră? Putem bănui că toată defilarea asta deșănțată de prostie fudulă, moravurile pervertite, mahalaua cățărată, hăt sus, în locul elitelor, atâția analfabeți funcționali puși … Continuă să citești revista revistelor
robi dezmembrărilor ne împropriam aderarea oscior la oscior fascie la fascie îi făceam cu mâna lui CALM_LION_BRIGHT și altora asemenea cu el Bingo! Arigato! pe când ne zoream cu gratitudinea nesmintită (recunoștința lucrătoare era și ea o alternativă) articulările prinseseră curaj oscior la oscior fascie la fascie parcurgeam drumul îndărăt cauterizând întunecimi (ce se repetă … Continuă să citești Arigato!
Nu credeam, nu să-nvăț ci să constat, că românii, dragii mei concetățeni, nu știu, sau nu vor să știe, limba română. Am mai semnalat de multe ori aproximațiile care bântuie această biată limbă în spațiul public al patriei sale. Campioanele sunt, desigur, televiziunile de știri, pentru că astea împrăștie asupra noastră cele mai multe cuvinte, … Continuă să citești Ravagiile ignoranței
Începem cu anunțul: o selecție de peste 140 de stampe japoneze din secolele XVIII și XIX, reprezentând actori celebri ai teatrului kabuki și care provin din colecția privată George Șerban, a fost prezentată pentru prima oară publicului românesc, la Teatrul Național din București, timp de două luni. Expoziția de stampe japoneze Actori și scene de … Continuă să citești Kabuki-Show
II. În același timp, corpul este un străin. Corpul este cel ce vine, cel ce se prezintă, (prezentul), cel care spune: iată-mă! Aleph este imuabilul, absența, proiecția în absolut. Starea fundamentală a poeziei: această mirare de a avea un trup. Dacă și Cuvântul a căpătat trup… dar Trupul este Rana și, finalmente, Moartea. Trupul este … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA LUI A
Oaia dogmatică De când a fost publicată de Alecsandri în gazeta Bucovina a fraților Hurmuzachi din Cernăuți, la 18 februarie 1850, balada Miorița circulă prin lume drept cel mai ilustrativ tezaur al sufletului românesc. Din păcate, discursuri patriotarde au redus-o la un bagaj lirico-dramatic numai bun de a ilustra lipsa de profunzime a naționalismului nostru … Continuă să citești La umbra frunzei de salcâm