Aflăm, cu uimire moderată pentru că ne-am dat seama după prețuri, că inflația în luna septembrie a fost circa 10 %. Mai precis, 9,88 %. Cât despre promisiuni pentru tot mai bine și mai bine, astea nu costă nimic, așa că, în cazul lor, inflația e zero. Dar să nu ne iluzionăm că inflația se … Continuă să citești INFLAȚIILE
Prostul-gust e o particularitate relativ modernă, izvorîtă, în mare parte, din însăși progresele nevoii de frumos. Cine cade în prost-gust dovedește că îl căuta pe celălalt; și numai într’o societate ca cea de astăzi, unde frumosul e cu atîta frenezie căutat, – numai acolo urîtul poate fi atîta de ușor găsit. Căci asupra conștiinților contemporane, … Continuă să citești CONSIDERAȚII ASUPRA PROSTULUI-GUST
Istoria critică a literaturii române – majoră și imperfectă… În precedentul episod al acestui „serial” am reconstituit lansarea și întâmpinarea Istoriei critice a literaturii române. Pasul următor: prezentarea conținutului efectiv al cărții. E-adevărat că abundența comentariilor din presa culturală și, în ce-l privește pe autorul „serialului”, nu doar cele spuse în dezbaterea „avanpremierei” de la … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (XI)
Ion Stratan este cel mai apropiat poet de Nichita Stănescu din generația optzecistă, prin ermetismul și permanentul pariu pe imagism, observate în mai multe rânduri de critică; în plus, referentul ploieștean, locul lor natal, poate că a jucat un rol. Începând să îl frecventeze din 1979, când Nichita Stănescu îi desenează un portret, cu adagiul … Continuă să citești ION STRATAN DINSPRE NICHITA STĂNESCU
CE DE COLUMBI! Ce de Columbi în mine! Am descoperit, cred, în dimineaţa asta, încă un soare nou. Din atâtea mări de odinioară mi-a mai rămas într-un colţ de pleoapă doar o foarte sărată, anacronică lacrimă. Progresistă cândva, acum tot mai reacţionară. E bine, totuşi. La altă oră, îmi va fi mai uşor, poate, să … Continuă să citești poeme
N-o să încep cu mirarea că tânărul Dorin Tudoran s-a transformat pe nebănuite în octogenarul Dorin Tudoran. Au mai pățit-o și alții. Și apoi ar fi prea simplu și prea banal. Pentru că nimic din ceea ce are legătură cu Dorin Tudoran, tânăr sau adult, nu e simplu și nu e banal. Și, de fapt, … Continuă să citești 80
DORIN TUDORAN, NU NUMAI O ANIVERSARE
Personaje: Bătrânul actor Sufleorul Acest scenariu reunește Cântecul Lebedei, teme din Trei surori, Unchiul Vanea, Livada de vișini, Pescărușul și fragmente din scrisorile lui A.P. Cehov, cu momente shakespeariene din Hamlet, Macbeth, Regele Lear, Richard al II-lea, Richard al III-lea și Furtuna. Am regizat două versiuni scenice ale scenariului la Teatrul Național „Radu Stanca” … Continuă să citești NOAPTEA BUFONILOR
„Creierul electronic va fi exact. Cel viu, adevărat.” Constantin Noica Tot mai mult, Noica pare să devină pentru noi o figură a trecutului. S-a scris mult în anii ᷾90 despre el. Cu o cadență tot mai rară, s-a scris și după aceea în toți acești ani. Prietenii mei de la Timișoara și Arad, ca și … Continuă să citești CE GÂNDEA NOICA DESPRE INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ?
Dialog realizat de Cristian Pătrășconiu. Cartea de la care pleacă și dialogul de mai jos: Biografia Lui Iisus. După Evangelii de Gianfranco Ravasi (n. 18 octombrie 1942), unul dintre numele importante ale gândirii teologice apusene actuale. Și mai mult decât atât: teolog, arheolog, reputat specialist în studiul Bibliei și al limbii și culturii ebraice, cardinal … Continuă să citești GIANFRANCO RAVASI – PUNȚI CU SCRIPTURA, PUNȚI DINSPRE LUMEA NOASTRĂ, SPRE CUVÂNTUL REVELAT
Simt de multă vreme nevoia de a scrie despre Erri de Luca (născut la Napoli, în 1950), un prozator și poet (care și-a câștigat relativ târziu, în 1989, accidental, după propriile spuse, statutul de scriitor, prin publicarea unei prime cărți autobiografice, Nu aici, nu acum). Mi se pare, pe de o parte, o sarcină de … Continuă să citești ERRI DE LUCA ÎNTRE „LOTTA CONTINUA” ȘI „BIBLIE”
„IA nu are un daimon” Nu m-ar mira dacă la un moment dat, pe lângă altele, multe sarcini preluate de Inteligența Artificială, ar fi și aceea de „a face” filosofie. Am pus ghilimele verbului pentru că nu m-am convins încă până acum că sensul filosofiei ar putea fi rezumat în ceva care ține de facere, … Continuă să citești CUM AR FI SĂ FACĂ INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ FILOSOFIE
Comunismul ne-a izolat pe mai multe planuri… Nu mai aparţineam lumii libere – cum zicea Free Europe, – eram claustraţi, imobilizaţi, ignorând multe lucruri şi făcându-ne iluzii în legătură cu altele. Eram victimele imobilismului şi ale îndepărtării. Sub Ceauşescu priveam Europa de departe, de foarte departe, de parcă am fi fost exilaţi pe planeta Marte … Continuă să citești EUROPA! EUROPA!
atunci știți când e vorba de poezie sunt mic ca atunci când eram la bunici la țară în Lăstun ei împingeau iar eu ajungeam la volan dar nu și la pedale și ce fericit eram despre autostrăzile cititului și-am citit și-am citit cuvintele au răsărit asemeni soarelui au încălzit chipuri inimile au stat cu fruntea … Continuă să citești poeme de GABRIEL NICOLAE MIHĂILĂ
Martorii de pe rafturi Cu siguranță ai cunoscut și tu O mulțime de femei frumoase Și la fel ca mine, observai cum Femeile rămâneau o vreme, nu prea mult, lângă tine, Iar frumusețea mergea mai departe. Trecea de la o femeie la alta, De la unul ca mine, la altul ca tine, Dacă aveam norocul … Continuă să citești poeme de LIVIU MIRCEA
* * * prizonieri pe o corabie în largul mării el cântă la ghitară ea dansează mişcările ei ard ochii ca sarea mateloţii râd aplaudă se închină la buricul femeii cum la Steaua Polară curge romul poate şi sângele cui îi pasă se joacă barbut zarurile sar mai sus decât peştii marea îşi împinge ecoul … Continuă să citești poeme de COSTEL STANCU
La redeschiderea stagiunii teatrale, un spectacol încântător ne-a oferit Odeonul, teatrul de lângă Capșa. Sigur, Macbeth de Shakespeare nu produce o încântare datorită crimei înfiorătoare; regicidul comis de erou îi îndepărtează pe spectatorii atenți la subiect de vreo posibilă plăcere. Dar spectacolul de la Odeon a fost, totuși, o excepție. Dacă m-aș număra printre acei … Continuă să citești MACBETH, DE LA COMEDIA FRANCEZĂ (PARIS) LA ODEON (BUCUREȘTI)
Preambul În comunicarea anterioară privitoare la poietica hermetică, am menționat o problemă cu care se confruntă post-modernismul fundamentalist,[1] anume folosirea unui limbaj cât mai comun, „limbajul străzii” – de altfel, nu doar limbajul este „coborât în stradă”, ci și tematica, viziunea și, așa cum arăt în altă parte,[2] exemplaritatea și pedagogismul operei literare. Desigur, curentele … Continuă să citești DESPRE POIETICA HERMETICĂ (II)
Cine n-ar fi vrut să fie prietenă cu Draga? În pauze, fetele i se grămădeau împrejur, ca albinuțele în jurul reginei-mamă. Trântorii, băieții adică, dădeau și ei târcoale, prefăcându-se dezinteresați. Câteodată reușeau, mai ales în zilele când Draga aducea la școală, spre a fi pipăite și râvnite, lucruri de-ale fetelor: păpuși care dădeau ochii peste … Continuă să citești DRAGA
Când porniseră la drum, sta să plouă în oricare clipă. Cerul e încărcat ca un uger de vacă, remarcase hâtru Pietro, poetul, la plecare – dar ele nu se răzgândiră. Fie ce-o fi. Ajunseră mai repede decât se așteptau, poate pentru că de-a lungul drumului, care nu durase nici o oră, atenția le-o absorbise pădurea. … Continuă să citești ȘI, IARĂȘI, ȘUVOAIE
Pentru cei care au prins măcar 10 ani din regimul totalitar de dinainte de 1989, popularea orașelor cu atât de multe chipuri publicitare poate să fie derutantă, ea, ca și statutul acestor persoane apărute în spațiul public. Fotbaliști și mafioți din fotbal, pariori și jucători de cazinouri, cântărețe de muzică populară, chirurgi plasticieni și tinere … Continuă să citești FEȚELE ORAȘULUI, NOILE FEȚE
Prozator, eseist şi teoretician al literaturii, Alonso Cueto (n. 1954, Lima) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi scriitori peruani ai prezentului și una dintre vocile de seamă ale literaturii latino-americane contemporane. După debutul literar, cu volumul de povestiri La batalla del pasado (Bătălia trecutului, 1983), extrem de bine primit de critică şi de … Continuă să citești PARADISUL NARATIV ȘI LITERATURA VIOLENȚEI
Doamna care stătea acum în fața mea, pe fotoliul destinat pacientului, îmi telefonase pentru o programare, într-o seară caldă în care picăturile de ploaie băteau darabana liniștitor pe pervaz și prima mireasmă a toamnei pătrundea în casa plină de liniște. M-a întâmpinat o voce sobră, elegantă, cu vorbire îngrijită, căreia i-aș fi dat în jur … Continuă să citești IUBIREA ABSOLUTĂ – MIT SAU ADEVĂR?
S-a făcut destul de multă vâlvă în jurul cărții lui TJ Power, Efectul DOSE[1], astfel că eram pregătită să o parcurg. Recunosc că prima reacție a fost de dezamăgire, adică volumul era plin de tabele, scheme, casete cu informații hașurate și desene cam puerile: așa le-am văzut la prima răsfoire (omuleți care aleargă, fac focul … Continuă să citești DOPAMINIADA
(elogiul bunei măsuri și alte condimentemaipicante) Plouă. Gri. Mult. Uneori mai puțin. Se apropie iar Sărbătorile. Cerurile își cântăresc puterile și îi încearcă pe pământenii pe care destinul i-a așezat în țara noastră. Dacă e soare, e prea cald, dacă plouă sau ninge, orașul se aglomerează, sleit, peste puterile lui de a mai înghiți traficul … Continuă să citești UN CARTOF ȘI MAI MULȚI PRIETENI