Regina și Frontul. The Queen and the Front, editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 200 p. Războiul cel Mare nu ar fi avut poate același deznodământ, din mai multe puncte de vedere, fără aportul Reginei Maria a României, un personaj fără precedent în istoria noastră și cum puține sunt înregistrate în istoria lumii. Însuși Ionel Brătianu … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 19 Din 27 aprilie 2018. Editorial Nicolae Manolescu, „Despre climatul literar”: Climatul literar actual de la noi este cu siguranță cel mai anost din întreaga istorie modernă a literaturii… Interesul intelectual al disputelor a scăzut până la zero. Lumea literară s-a spart în bucăți, bătăliile au devenit strict personale, limbajul s-a degradat, nicio … Continuă să citești revista revistelor
„Cei care citesc sunt mai puțin tâmpiți.” spune Bernard Pivot într-o carte recentă, scrisă împreună cu fiica sa, și ea o cititoare pasionată. Personaj emblematic al mediului literar francez, în prezent președinte al Academiei Goncourt, Bernard Pivot se dezvinovățește, cu candoarea-i cunoscută de cei care au avut privilegiul de a-i urmări măcar două sau trei … Continuă să citești A CITI, CITIRE
Originile incerte (dar care origini nu sunt?) ale curiosului fenomen poetic pe care îmi propun să-l discut aici coboară până în vremea manierismului petrarchizant al Renașterii târzii, deși precedentele acestuia pot fi depistate și mai devreme (între alții chiar la Petrarca). Mă refer la moda care cerea poeților să-și „portretizeze” muzele în chip de peisaje. … Continuă să citești DE LA PORTRETUL-PEISAJ LA PEISAJUL-PORTRET
Omul Vitruvian al lui da Vinci este, probabil, cea mai puternică imagine a Renașterii ce populează mentalul colectiv al omului modern. E imposibil ca o persoană cât de cât educată să nu fi văzut, cel puțin o dată în viață, desenul lui da Vinci, realizat în ultimul deceniu al veacului al XV-lea. E drept că, … Continuă să citești Inadecvarea
MIRCEA V. CIOBANU în dialog cu TUDOREL URIAN Mircea V. Ciobanu, în România perioadei comuniste, nu se vorbea mai nimic despre literatura din Basarabia. Cu excepția câtorva nume auzite pe la Europa liberă, mai nimeni nu știa cine sunt autorii importanți de dincolo de Prut și care sunt direcțiile de evoluție a literaturii. Care era … Continuă să citești LITERATURA ROMÂNĂ ÎN RSS MOLDOVENEASCĂ
La începutul lui februarie, poetul Ioan Flora a fost evocat, cu viața și opera, cu personalitatea sa debordantă, la Muzeul Național al Literaturii Române, într-o ambianță intens marcată de nostalgie, cu momente, unele, de un patetism al nodurilor în gât (despre mine vorbesc). Moderate – momentele, nu nodurile –, slavă Domnului, cu discreție de doamna … Continuă să citești IOAN FLORA (1950-2005)
Trebuie să spun, întâi de toate, că acest text trebuia să apară în revista noastră, acum o lună. În aprilie, când s-au făcut 10 ani de când un dascăl, Dascălul, a dispărut. Dar, din fericire, apare acum, în luna mai, când el ar fi împlinit 87 de ani. O cincidență respectuoasă. În satul nostru global, … Continuă să citești DASCĂLUL: DAN GRIGORESCU (1931-2008)
Gabriel Chifu se numără printre poeții care au trăit bucuria unei spectaculoase intrări în agora literară. Primele sale volume de poezii, Sălaș în inimă (Editura Eminescu, 1976) și Realul eruptiv (Editura Eminescu, 1979), au impresionat, la vremea lor, prin prospețimea transfigurării realului într-un discurs lipsit de zorzoane și, respectiv, de inutile complicații textualiste; un discurs … Continuă să citești POEZIA LUI GABRIEL CHIFU
Geta urcă, hotărâtă și îngrijorată, treptele care despart etajul patru, unde locuiește ea cu Grigore, de etajul nouă, unde locuiește domnul inginer Împovăreanu, din cauză că liftul este înțepenit la parter. În mâna stângă strânge captura ultimei zile, o foaie împăturită în patru, care cuprinde cel mai misterios cuvânt citit de ea vreodată. Cuvânt scris … Continuă să citești APĂ
Trecătoarea de pe strada Gobelins Femeia aia, care trecea pe strada mea într-o seară ploioasă de octombrie al anului 2004, pe trotuarul de vizavi, mi-a aruncat un „bună seara” puțin cam prea familiar, tocmai când intram la mine, și cam semăna cu A. L. Din cauza asta eu îi aruncasem o privire înainte ca ea … Continuă să citești Două proze
pact o poezie s-a-nceput pe sine eu i-am blocat accesul – n-a plecat! musai voia-n rochița cu buline din perioada ei de bal mascat o poezie s-a stropșit la mine mi-a pus căluș la gură, m-a legat pistol la tîmplă: vreau cinci foi veline! țineam la viața mea – deci i le-am dat prevenţia e … Continuă să citești poeme
Atunci cînd creierul va avea forma piramidei De cum treci de prima jumătate a ciclului lui Uran abia dacă îţi mai rămîne timp să te convingi dacă stolurile de paseri călătoare s-au împuţinat faţă de cele plecate toamna precedentă și cîţi șoimi au rămas cu aripile nearse încă. Ucigașul pasional de Estetică revine pe căi … Continuă să citești poeme
I Până la ziuă să văruiești cel mai frumos păr castaniu să decupezi cei mai frumoși sâni naturali culcat pe patul puștii să nu-mi spui că mă iubești L’important c’est la (p)rose II La căderea serii mă împac cu mine scutur șervetul și fierb la foc mic lăstarii dimineții nestorși de beznă nu mai pot … Continuă să citești Poem
Aproape fără să băgăm de seamă, literatura noastră se îmbogățește cu noi „teritorii” (Mircea Zaciu avea un jurnal cu acest titlu). Literatura scrisă de basarabeni sau de bucovineni este deja un capitol. Iar un altul se construiește sub ochii noștri din cărți scrise chiar de emigranții plecați la muncă în țările vestice. S-au expatriat, firește, … Continuă să citești EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE
Ultima scriere a lui Matei Călinescu este un jurnal al despărțirii de viață asumate. Cu un background patetic prin dubla-i orientare, spre viitorul prescurtat și spre trecutul ce se dilată compensator în amintiri, dar circumscris prezentului stringent al bolii și al tratamentelor. Cancerul pulmonar care i-a curmat viața a fost descoperit cu cel puțin doi … Continuă să citești Ultimul jurnal al lui Matei Călinescu
Interesul pentru literatura populară, veche, aceasta, cât limba română, s-a ivit, cum știm, încă de la cronicari, pentru a atinge o culme efervescentă în secolul al XIX-lea, când folclorul e considerat „oglindă a sufletului poporului” și, grație lui Vasile Alecsandri (pentru care românul, născut poet, e „înzestrat de natură cu o închipuire strălucită și cu … Continuă să citești Literatură tradițională din Nord
Într-o vreme în care scriitorii născuți și școliți dincolo de Prut au declanșat o goană frenetică de sincronizare cu literatura română și de adaptare la presupuse cerințe ale postmodernismului literar, inclusiv prin utilizarea semnelor sale exterioare – un tip de mizerabilism tematic și o tot mai dezinvoltă utilizare a limbii romglish în poezie și proză … Continuă să citești MÂNTUIREA PRIN POVESTE
Ultima lucrare de cuprinzătoare sinteză a lui Alexandru Niculescu, Creștinismul românesc (Editura Spandugino, București 2017), reunește studiile istorico-filologice (revizuite și adăugite, firește) pe care reputatul profesor de lingvistică romanică de la Universitatea din București le-a consacrat de-a lungul câtorva decenii individualității limbii române printre limbile romanice. Perspectiva din care sunt privite faptele de limbă ale … Continuă să citești Orizontul creștin al limbii române
Timișoreanul Lucian-Vasile Szabo și-a asumat în ultimii ani nobila sarcină de a investiga și a aduce în actualitate opera lui Ioan Slavici. De la demersurile aprofundate ale lui D.Vatamaniuc, cel care ne-a oferit o amplă exegeză asupra operei lui Slavici, dublată și de o Biobibliografie cuprinzătoare și de munca stăruitoare de reeditare a operei acestuia, … Continuă să citești Ioan Slavici – publicistul și omul politic
În anul 1869, un cetățean de vârstă mijlocie, folosind un pașaport fals, sosește de la Dresda la Sankt Petersburg, în încercarea de a elucida circumstanțele cu totul neclare în care se produsese moartea fiului său vitreg, Pavel Isaev. Îndurerat și plin de vinovății pe care chiar și el ezită să le exprime până la capăt, … Continuă să citești Ficțiunea și adevărul literaturii
Nimic despre călătoria efectuată de cronicart la Paris și despre sejurul de 10 zile acolo, cu ploi, frig și vânt. Nimic despre o primăvară sofisticată și prezumțioasă ca o prezentare de modă în alb-negru și o cale ferată cu traverse de lemn, în chip de catwalk. Nimic despre greve bulversante, care nu-l priveau pe el … Continuă să citești DESPRE CUM GERNIKA A DEVENIT GUERNICA
Premiul juriului a mers anul trecut la Festivalul internațional al filmului de la Cannes către filmul Neliubov, semnat de unul dintre cei mai importanți cineaști ruși contemporani, Alexander Zviaghințev. Văzusem cu un an înainte sub semnătura sa o necruțătoare analiză a corupției de stat din Rusia contemporană, sub titlul Leviathan, film greu de uitat, mai … Continuă să citești Stop-cadru pe viața rusească de azi. „Neliubov” de Alexander Zviaghințev
În martie, marele pianist Dan Grigore a concertat la Ateneul Român, marcând cei 60 de ani de prezență pe scenă. (În fapt, ne-a mărturisit artistul, a cântat prima oară pe scenă în 1957, deci cu 61 de ani în urmă.) Aceasta nu este o cronică muzicală, ci notarea unor impresii de spectator. Sala Ateneului gemea … Continuă să citești DAN GRIGORE, 60 (de fapt 61) de ani la pian, pe scenă