Grav și interogativ, acut și urgent, emergent, duhul eminescian, convergent, în creștere și descreștere cantemiriană, ne trezește din uitare. Una din cele șapte taine eminesciene e destăinuirea, dezvăluirea, arătarea pe față a primejdiei și denunțarea unei stări de stagnare, fatală, cea a compromisului comod, a vicleniei venale, ca izvoare primejdioase pentru un popor, aflat în … Continuă să citești Eminescu: statornicie și neatîrnare
Autor: Viața Românească
poeme
* * * Fericit aerul acelei odăi în care au respirat laolaltă Van Gogh și Gauguin și Toulouse Lautrec și Seurat mi-e somn după acel Paris în care Lumière își fulgura pe pînză primul can-can… fantome albe noaptea volanele ridicate ca o buză înspumată de cal și nechezatul acela al femeilor pătrunzînd în creier * … Continuă să citești poeme
Liviu Rebreanu, printre „mistică” și „prostie”
Nuvela lui Liviu Rebreanu, Proștii*)1, rezistentă (în sensul ex- celenței artistice persistente) la proba lecturii, este (prea) diferit evaluată, ca atare și citită, de istoricii noștri literari. Ei schimbă cerneala „simpatică” a criticului literar într-una nu doar vizibilă, dar și neîntinată ori pe deplin fixată în cuvânt a istoricului. Cât de laxă, de subiectivă, mai … Continuă să citești Liviu Rebreanu, printre „mistică” și „prostie”
PĂMÂNTUL DE LITERE
recitindu-l pe nichita Ca orice poet autentic (să amintim doar articolele lui Eminescu ori tabletele lui Arghezi), Nichita Stănescu a fost și el atras de mirajul publicisticii, care continua, firesc, „muncile” sale orfice. Astfel, între anii 1970-1973, autorul Necuvintelor deținea în revista Argeș rubrica Amintiri din prezent, semnând – aici – multe din re-lecturile unui … Continuă să citești PĂMÂNTUL DE LITERE
NICHITA STĂNESCU. INDIVIDUALIZAREA
recitindu-l pe nichita Mulți dintre istoricii și criticii literari, atunci când tratează problemele creației literare în perioada dinaintea anului 1989/dintre 1948-1989, privesc regimul politic al perioadei și creația literară aferentă, drept o singularitate, o excepție, ruptă de trecut/etapa anterioară și fără legătură cu etapa următoare. Examinarea obiectivă, neinfluențată de afecte și interese personale, ori de … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU. INDIVIDUALIZAREA
Hoapa
lui ioan buduca dacă unui ins oarecare i-ai luat păhăruțul din glandă în fața ta nu rămâne nimic. dacă stai la masă față în față cu el și dintr-un ordin obscur i-ai luat păhăruțul din glandă gafa e uriașă – în fața ta, instant pe locul lui o șapcă sau pălărie. dacă stai la masă … Continuă să citești Hoapa
VEŞNICA AMINTIRE
Când plecă să se amestece printre stele, vestea se răspândi cu rapiditate în tot orașul. Și, pe măsură ce se răspândea, se împăna cu detalii, unele adevărate, altele nu. Unii spuneau că îl părăsiseră ideile pe care le mai avea, și cuvintele, și pornise în căutarea lor, prea departe ca să se mai poată întoarce. … Continuă să citești VEŞNICA AMINTIRE
SEXUALITATE ÎN SOCIETATE
Un ipotetic cititor curios care ar deschide Wikipedia și s-ar uita, fie și în treacăt, pe o listă a titlurilor volumelor semnate de Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo. Zoosophia, Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, Mythos & Logos, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, Imaginea evreului în cultura română, … Continuă să citești SEXUALITATE ÎN SOCIETATE
SILVIA CALOIANU: „ÎNVĂȚASEM SĂ RESPIR CUVINTE…”
Silvia Caloianu îşi editează a treia carte la Editura Vinea. Prima era intitulată, provocator, narcotango: „doamne uneori am impresia că în loc de sânge / îmi curge prin vene suc de rodii / şi ţie doamne îţi plac rodiile // te urmăream aseară prin biblii / pasionată / cu sufletul / dar tu ai văzut … Continuă să citești SILVIA CALOIANU: „ÎNVĂȚASEM SĂ RESPIR CUVINTE…”
CĂRȚILE SAU VIAȚA!?
Mă gândisem să dau ca titlu acestor note imposibilul Viețile sfinților la modă (expresie tot din carte, ca și cel de mai sus). În măsura în care Valeriu Gherghel face parte, ca reprezentant de seamă al „școlii ironice ieșene”, dintre cei care nu lasă nicio idee să vină și să plece de la sine, le … Continuă să citești CĂRȚILE SAU VIAȚA!?
Barbu Cioculescu, poetul
Versurile lui Barbu Cioculescu se află la hotarul dintre emoția ființei și așa-zicînd emoția verbului. „Poezie de critic” le-ar putea aprecia cineva cu o formulă standardizată, dacă n-ar fi vorba de căutarea (și revelarea) poeziei chiar în cadrul acesteia, încă o dovadă a faptului că arta, aidoma Duhului Sfînt, suflă unde vrea. Exersîndu-se pe sine, … Continuă să citești Barbu Cioculescu, poetul
Caragiale – scriitor tragic
Orice studiu despre I. L. Caragiale presupune astăzi un anume grad de dificultate. O primă cauză ar fi că despre opera scriitorului s-au pronunțat toți marii critici, așa încât s-ar părea că ar fi foarte greu să fie emise alte judecăți noi, originale. Apoi, semnificatul și semnificantul textelor caragialiene, în ciuda aparențelor, sunt capabile de … Continuă să citești Caragiale – scriitor tragic
Răsfirări polifonice
Vorbeam altădată despre răsfirarea polifonică din scrisul lui Ovidiu Pecican, despre capacitatea uimitoare și, uneori, derutantă de a frecventa, cu egală dezinvoltură, registre dintre cele mai variate. Am înregistrat rând pe rând stufoase ambiguități, parabole în registru comic sau grav (cu precizarea că adesea cel comic are gravitatea drept fundal, iar cel grav stă gata … Continuă să citești Răsfirări polifonice
IUBIRE ÎN STIL AMERICAN
Sunt rare cazurile în care foști înalți demnitari ai statului scriu cărți de ficțiune. În general, bibliografia lor este alcătuită din memorii (cazul cel mai frecvent), volume de convorbiri sau analize geopolitice, ori legate de domeniul lor de maximă competență. De obicei, postum, la un număr considerabil de ani de la dispariția lor, sunt publicate … Continuă să citești IUBIRE ÎN STIL AMERICAN
Ismail Kadare, Turnul Babel și dictatura
Privind literatura secolului XX ca pe un nou Babel și analizând-o din această perspectivă, Roger Caillois evidenția (și, „retoric”, reușea chiar să demonstreze) „orgoliul, confuzia și distrugerea” acesteia, termenii citați fiind chiar incluși în titlul cărții sale, Babel: orgueil, confusion et ruine de la littérature. De altfel, Turnul Babel a reprezentat o temă predilectă pentru … Continuă să citești Ismail Kadare, Turnul Babel și dictatura
Îndrăgostitul cu o sută de chipuri
Dintre toate discursurile pe care le formulăm într-o viață, cel pe care îndrăgostitul și-l adresează lui însuși este cel mai năvalnic, mai exaltat, mănos în vorbe, contradictoriu, iar din aceste motive, fărâmicios și discontinuu. Așa rezultă din Discursul îndrăgostit al lui Roland Barthes, volum alcătuit din notele seminariilor pe care autorul francez le-a ținut între … Continuă să citești Îndrăgostitul cu o sută de chipuri
FABULA RASA
Zice Johann Huizinga, pe care cronicart-ul îl supranumește „Stăpânul serios al Jocului universal”, așadar, în „biblia” lui, Homo ludens, apărută hăt! în 1938, scrie cele ce urmează. Jocul este o acțiune spontană, liberă, dezinteresată, autistă (adică închisă), limitată (temporal și spațial) și ordonată. Jocul creează ordine. Este ordine. Apoi, jocul înseamnă specificitate. Are treabă cu … Continuă să citești FABULA RASA
2018, câteva premii pentru filmul românesc și un remarcabil Palme d’Or – O afacere de familie de Hirokazu Kore-eda
Anul care a trecut a adus câteva, nu multe, premii importante pentru filmul românesc. În primul rând, Ursul de Aur de la Berlinală a revenit, cam neașteptat, debutantei Adina Pintilie pentru filmul eseu Nu mă atinge-mă, o cercetare personală despre intimitate, un model de film-research, cu importante accente distribuite pe emoție, dialog sau experiment. A … Continuă să citești 2018, câteva premii pentru filmul românesc și un remarcabil Palme d’Or – O afacere de familie de Hirokazu Kore-eda
INFRACTORII VECHI ȘI NOI
Piesa scriitoarei israeliene Edna Mazya, recent pusă în scenă la Teatrul Național din București de chiar directorul general al acestei instituții, el însuși o instituție, Ion Caramitru, poate fi calificată drept bulevardieră, dar poate că e mai exact spus: populară. O construcție comică pe rețete de succes, cu dialoguri vioaie și întâmplări pline de haz … Continuă să citești INFRACTORII VECHI ȘI NOI
Pelmuș-70
Încet-încet, cel alintat de prieteni și cunoscut în cercurile inițiaților drept Pepe a ajuns la borna 70 a vieții. Acest personaj falstaffian – cu voce de stentor și cu o deplasare stângace în orice magazin de bibelouri(!) – trăiește, dar, mai ales, lucrează într-un regim de compensație nebună. Căci Ștefan Pelmuș pictează tablouri stranii, cu … Continuă să citești Pelmuș-70
Celesta în culorile speranței
Un adevărat love story cu final fericit, romanul Celesta al doamnei Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu (Editura Mirton, Timișoara, 2018) reunește rațiunea și sentimentul, o calitate rară pentru o poveste de dragoste, în care ne-am aștepta să primeze tonalitatea în game minore și limbajul jurnalului intim. Sunt pagini scrise cu pasiune și luciditate totodată, supervizate intelectual, cu eleganță … Continuă să citești Celesta în culorile speranței
O monografie memorialistică a revistei Tribuna
De la Tribuna lui Slavici din 1884, își trag numele și în parte programul alte patru periodice, ultima fiind revista clujeană cu acest nume, apărută în perioada postbelică, într-o „serie nouă” în 1957. La Cluj apăreau în acea perioadă două reviste maghiare: Utunk și Korunk și o revistă românească lunară Steaua, născută din mai vechiul … Continuă să citești O monografie memorialistică a revistei Tribuna
Revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 9-10 / 2019 Din 1 martie. Mircea Anghelescu, citând din Dinu Giurescu (din volumul Mărturia unui istoric singuratic, apărut anul trecut): Tata mi-a spus că, atunci când te afli la strâmtoare, când ești necăjit, când nu mai știi încotro să te îndrepți, cel mai bun remediu este să te duci la birou și … Continuă să citești Revista revistelor
ÎN JURUL UNUI PREMIU NAȚIONAL
Premiul Național „Mihai Eminescu” de la Botoșani a stârnit de-a lungul ultimilor ani multe comentarii acide ale unor persoane din lumea literară, nemulțumite fie de deciziile juriului, fie de modul cum se iau acestea, fie, destul de des, de componența juriului, care nu se mai schimbă după cum ar dori autorii acelor comentarii. Firește că, … Continuă să citești ÎN JURUL UNUI PREMIU NAȚIONAL