Câtă umilință, îi e rușine… Era o vreme ideală de iarnă, se auzea în cartierul liniștit din Brașov doar un zgomot, acela din interiorul lui: mintea îi săpa groapa. Nu mai știa cum să-și distragă atenția. Aflat în această stare de boală binevenită: câtă umilință… Tocmai când ajunsese la o ușă bogat colorată, la o … Continuă să citești E un eveniment
L A U D A T I O Sunt onorat şi bucuros că pot elogia astăzi, într-un moment festiv, opera poetului Liviu Ioan Stoiciu, figură proeminentă a ceea ce s-a numit, de ani buni, “generaţia ‘80”. Am vorbit şi scris în mai multe rânduri despre cărţile sale, care au atras atenţia prin notele frapante de … Continuă să citești LIVIU IOAN STOICIU – PREMIUL NAȚIONAL „MIHAI EMINESCU”
În cea mai mare parte a istoriei omenirii, analfabeții au fost net majoritari. A ști să scrii și să citești era, până nu demult, un privilegiu. Ca orice privilegiu, el a fost acordat subiectiv, în baza unor merite de ordin genealogic sau financiar. A fi analfabet într-un univers în care analfabeții constituie majoritatea confortabilă nu … Continuă să citești Analfabetul funcțional
„Cred că, atunci când asistaţi la o catastrofă – o explozie, să zicem –, există doar trei opţiuni principale. Prima: să o luaţi la goană cât vă ţin picioarele, iar cei care nu pot fugi n-au decât să ardă. A doua: să-i trimiteţi o scrisoare foarte indignată editorului ziarului dumneavoastră, cerând ca vinovaţii să fie … Continuă să citești Amos Oz. Poveste despre fanatism, deşert şi dragoste
În cazul lui I.L.Caragiale, se poate afirma nu doar că timpul a avut răbdare cu proza sa scurtă, ci și că a lucrat în favoarea Momentelor, privite cu destulă neîncredere la momentul publicării lor. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu se arăta de-a dreptul îngrijorat că autorul și-ar putea pierde reputația de scriitor: „Caragiale … Continuă să citești Momente și… monumente
Poemul zidit Dacă meşterul Manole i-ar fi lăsat Anei atunci când a zidit-o – un horn mic, o galerie de vizitare… Atunci Ana ar fi putut să se zbată mai cu folos între ziduri ca o Negresă la galere, la galera mânăstirii trăgând la rame printre abside şi sfinţi… Şi Ana, Negresa, s-ar fi zbătut până … Continuă să citești poeme
Când constatam că Nichita Stănescu scrisese, dictase, dedicase câte 7-8-9 poeme pe zi (bineînțeles, unele dintre ele nefiind decât texte de aproximații lirico-sentimental-ludice), mă cam miram. Astăzi, însă, după ce am descoperit unele date „noi”, trebuie să remarc că pe linia sa de productivitate literară cvasi-slavă sau semi-slavă, Nichita Stănescu nu pare decât un copilaș … Continuă să citești Ceva despre aritmetica… poeziei
În iunie 20**, Leopold nu își arăta încă vârsta. Își păstrase înălțimea, nu era nici mai frumos, nici mai urât, nici mai slab și nici mai gras ca altădată, cu puțină atenție, se ținea drept pe picioare și călca apăsat și grăbit, se bărbierea bine, își tundea la timp părul care începuse să albească, purta … Continuă să citești O VIZITĂ
Notă: Autorul acestui text este fiul poetului Miron Radu Paraschivescu. Domnia sa ne-a trimis, din Franța, unde trăiește, mai multe texte despre marele critic literar care a fost Lucian Raicu, cel care și-a trăit și el ultimele decenii de viață la Paris, fiind intrat, azi, într-un nedrept con de umbră în țara unde s-a afirmat … Continuă să citești Lucian Raicu sau religia artei
nesomn de vară ne vine să sfâșiem ziarul vechi al acestei lumi de nesomn când suntem, fără s-o știm, într-o țară cu numele nostru când, dedesubtul capitalei acesteia, trece pierdut plutind, printre visurile noastre, un copil dormind de milenii care curge printr-un labirint nesfârșit de nefapte și ghețuri: noi, cu graba noastră căutându-l, nu facem … Continuă să citești poeme
Ivan Stankov e născut la 30 noiembrie 1956 în satul Gomotarți, regiunea Vidin. Este, din 1985, universitar și, actualmente, predă la Universitatea din Veliko-Tîrnovo, unde ține cursuri de literatură bulgară. Este autorul unor lucrări de critică literară și de eseistică. De asemenea, este un reputat prozator. Primul volum al trilogiei sale (Amintiri despre apă) – … Continuă să citești „Apa este personajul principal al operei mele literare”
– solilocvii – „Dâmbovița noastră nu este nici superioară, nici inferioară altor cursuri de apă celebre, spune Max. Orice ierarhizare este o prostie. Nu le-am văzut pe acelea, presărate în lume, și, până la un punct, este absurd să fac comparații. Nu încerc nici să mi le imaginez. La ce mi-ar folosi ?… Mă veți … Continuă să citești MĂȘTI, UMBRE, DIFERITE CHIPURI
În volumul Elegia timpului: un an de poezie (9 decembrie 2016-8 decembrie 2017) (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, concepție grafică și ilustrații de Mihaela Șchiopu), Gabriel Chifu pătrunde în mistica trecerii, încercând o tatonare a polimorfismului acesteia, o exorcizare a ei. Dar moartea nu e decât (re)naștere, renovare a omului, transformare din crisalidă opacă în … Continuă să citești Eheu, fugaces, Postume, Postume, labuntur anni
„Viguroasă, de-o vitalitate nedezminţită/ de neegalat (în primele două volume), poezia lui conţine mai multă hemoglobină decât toată (leşinata!) poezie sovietică moldovenească luată la un loc, dar şi sămânţa unei noi literaturi (postmoderne, ziceţi-i cum vă vine pe limbă) pe care a salutat-o cu o generozitate de care doar marii creatori sunt în stare.” Sunt … Continuă să citești CEL MAI TRIST POET DIN EUROPA
Autoare a peste zece cărți, (poeme, eseuri, un studiu monografic excelent despre poetul actor Darie Magheru, – un scriitor de redescoperit canonic – un excelent roman, Fatimata, reeditat în 2017), Mihaela Malea Stroe ne oferă la sfârșitul lui 2018 un nou roman: Seara nucilor verzi, ed. Eikon, 2018. Tematica romanelor sale este asumat feminină (nu … Continuă să citești TOAMNA NUCILOR VERZI
„Dacă atîtea bătrîneți sunt goale, afirma Malraux, este pentru că atîția oameni sunt bătrîni și nu recunosc”. În ce-l privește pe Eugène Ionesco, acesta face excepție aplicîndu-se frecvent pe tema senectuții, oferindu-ne o cazuistică morală a vîrstei. Și-o asumă detaliat, insistent. E un „bătrîn” ce se recunoaște ca atare, cu o anume superbie în care … Continuă să citești Eugène Ionesco la senectute
Autor a numeroase cărți de poezie, proză, teatru, eseistică și critică literară, Horia Gârbea este o prezență dinamică în viața literară a ultimelor decenii. Implicat profesional în foarte multe proiecte, scriitorul traduce (de remarcat traducerile din Shakespeare, fiind mai recente), scrie constant în publicațiile literare și participă la evenimentele culturale ale momentului. În tot acest … Continuă să citești Chemarea îngerului
Cred că locuirea cu stil, titlul albumului meu dedicat odinioară Clujului, descrie foarte bine cărțile despre/cu locuri și locuiri ale Andreei Răsuceanu. Debutul cu Cele două Mântulese (2009) delimitase deja, cu stil şi farmec, geografia literară ca zonă de interes, dar, observam, sensurile pe care le dă acestei sintagme în Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente … Continuă să citești Andreea Răsuceanu și locuirea cu stil
Nicio altă carte nu mi-a produs vreodată o inhibiție în a scrie despre ea precum volumul de versuri al Anei Blandiana, Variațiuni pe o temă dată. L-am citit și recitit, dar am tot amânat să mă apuc de scris. Nu găseam în mintea mea tonul just pentru a comenta niște texte atât de intime. Delicatețea … Continuă să citești LUMINA SINGURĂTĂȚII
O emoționantă mărturie autobiografică a unei existențe tumultuoase, corsi e ricorsi, este cartea lui Adrian Pârvu, Sângele apă nu se face, apărută recent la Editura Hiperliteratura. Tumultuoasă fiindcă autorul a fost, printre altele, desenator la Fabrica de pâine Titan, încărcător-descărcător și șef depozit la Electroaparaj, student la ASE, pietrar (la Ierusalim!) și, nu în ultimul … Continuă să citești O SAGA A SUDULUI ROMÂNIEI
„Nu a trebuit să inventez nimic, am scris doar despre acele lucruri pe care le cunoșteam, despre acelea pe care le simțeam profund legate de trecutul familiei mele”, mărturisea Guzel Iahina, autoarea unui extraordinar roman, Zuleiha deschide ochii (2015), care, imediat după apariție, a făcut senzație nu numai în Rusia, ci și peste hotare, consacrând-o … Continuă să citești Guzel Iahina. Drumuri și călătorii
Clasicul acceptă lesne să fie partener de dialog atunci când confruntarea adevărată a omului se petrece cu sine însuși și are nevoie de un acoperiș. Clasicul este un interlocutor autentic, profund, superior, cum nu prea mai găsești în realitate. El face față și oscilațiilor de gând și temperaturilor diverse ale simțirii din ființa celui care-l … Continuă să citești O căutare de sine în ne-singurătate
În ultimul său număr din anul trecut, revista Viaţa Românească a publicat o anchetă culturală privind soarta artistului, în general și destinul operei sale, în special. Ce se întâmplă cu o lucrare, imediat după terminarea ei? – era întrebarea la care au răspuns reputați critici de artă, galeriști, curatori și, bineînțeles, artiști. Și toți s-au … Continuă să citești INTRUSA DE FERICIRE
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău a venit să desfășoare pe scena sălii Studio a naționalului de la București un carnaval frenetic. O creație a lui Alexa Visarion, vechi interpret avizat al operei lui Caragiale. De data asta, Alexa Visarion aglutinează în cadrul mare al piesei D’ale carnavalului și alte texte, tinzând cu toatele să … Continuă să citești Carnavalul și tristețea