ROMÂNIA LITERARĂ 14 / 2020 Din 3 aprilie. Mircea Mihăieș, „Teroarea prin statistici”: Știți câți locuitori are planeta Pământ? Ei bine, acum, în după-amiaza zilei de 28 martie 2020, suntem 7.773.938.050 de suflete. Ultimele trei cifre le-am notat cu greu, ceea ce înseamnă că ritmul nașterilor e accelerat. Poate vreți să știți câți oameni s-au … Continuă să citești revista revistelor
Locurile de veci erau chiar de veci altădată; mă rog, nu chiar de veci, că nimeni nu a văzut multe cimitire de acum șase sau șapte sute de ani când, probabil, ca și azi, morții erau îngropați în locuri de veci. Prin urmare vecia nu a fost niciodată ce voia să pară, nici chiar vecia … Continuă să citești Eternitățile scurte
Două cărți recente ale lui Gabriel Andreescu,1 foarte utile pentru cercetarea fenomenului MISA, au aruncat și o privire generală asupra a ceea ce s-a întâmplat în anii dinaintea „afacerii” Meditației Transcendentale (MT). Un volum dedicat acesteia din urmă, sub coordonarea Doinei Jela,2 a provocat unele reacții polemice în studiile lui Andreescu, de care cercetarea nu … Continuă să citești De la circ la transcendentali. Yoga sub comunism
„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
Ceea ce constituie specificul cărții confesive a lui Livius Ciocârlie (Clopotul scufundat) este nu atât conținutul memorialistic, cât relatarea construirii acestei cărți. Intitulată – de către editor, probabil, după cum remarca Nicolae Manolescu – „romanˮ, ea se dovedește mai curând romanul unui roman, în care portretul autorului scriindu-și memoriile se dovedește mult mai captivant decât … Continuă să citești LIVIUS CIOCÂRLIE, UN FALS ÎNVINS
Câteodată, însă foarte rar, artistul ajuns la senectutea apreciabilă a vârstei și spiritului – iată, personajul s-a instalat cu augustă nonșalanță în jilțul celor 85 de ani – prezintă o fractură creatoare halucinantă și face un gest neașteptat, absolut surprinzător, ce ne lasă pe toți cu gura căscată. E ca și cum, la un spectacol … Continuă să citești ȘETRAN. POVESTE DE IUBIRE
Limbajul este, probabil, cel mai important ingredient în orice construcție a unei identități publice. Vorbesc despre limbaj în sensul cel mai larg al termenului, care merge dincolo de vorbirea articulată și coboară către zonele mai mult sau mai puțin subtile ale nonverbalului și paraverbalului. Suntem pentru ceilalți ceea ce spunem că suntem sau ceea ce … Continuă să citești Limitele rațiunii
Mimetismul este baza supraviețuirii. Dar dacă rămâi la mimetism, rămâi și pe jumătate om. „Spre ce ne-ndreptăm, doamnă?”, mă întreabă, mai mult retoric dar vizibil îngrijorată, mama unei adolescente care a solicitat o terapie, cu speranța că ar putea fi de folos dezorientării cu care fiica se luptă de ceva vreme. Fata, în clasa a … Continuă să citești SALVAȚI COPIII! DOAR EI NE MAI POT SALVA
Printre temele existenței umane care s-au bucurat de atenție și au fost studiate de Martin Heidegger, s-a numărat și creația poetică. Analizând esența poeziei, ilustrul filosof german a dedus că „poezia ar fi, în primul rând, nevinovăție, joc, exercițiu”. (C. Noica, Gânduri despre esența poeziei, în Convorbiri literare, an LXXVI, nr. 1 / ian. 1943, … Continuă să citești NICHITA ȘI PRISMA HEIDEGGER
A rămas astăzi verosimilă în România poezia religioasă? Așa cum s-a practicat ea până în secolul al XVIII-lea și cum a supraviețuit în romantism sau la începutul secolului XX? Răspunsul e greu de dat. Ateismul violent și militant care a stăpânit țara noastră și Estul Europei aproape jumătate de secol a avut efecte contradictorii: pe … Continuă să citești O religiozitate subtilă
1. În 2016, într-un format cu totul special, la editura Humanitas a fost lansată seria de autor „Matei Călinescu”, pariul editurii fiind acela de a publica integrala operei marelui eseist până în 2022. Cadența cu care au fost publicate până acum cărțile din această serie de autor este impresionantă și lăudabilă. Până la începutul acestui … Continuă să citești MATEI CĂLINESCU, SCRISORI DIN EXIL
INIŢIAL lumea din a fi se regăsea în germenii ierbii de sub zăpezi, pe lama dulce a focului şi azima cea de toate zilele era cuvântul întruchipat în curcubeu unduit de cântul păsărilor pe limba lor. nu știa ce-i teama de ziua de mâine. grifonii turnaţi din bronzuri de prislop la intrare n-aveau nimic comun … Continuă să citești poeme
Așadar se dau: A. un curs universitar devenit ulterior carte: Aurel Codoban, Amurgul iubirii. De la iubirea-pasiune la comunicarea corporală, Ideea Design&Print, Cluj, 2004; B. Un roman al aceluiași, – Jurnalul Amurgului iubirii, ed. Școala Ardeleană, 2018 – de citit neapărat în continuarea cărții de mai sus, și compus din: B1 – un proiect de … Continuă să citești ROMANUL FENOMENOLOGIC AL IUBIRII
Rocada În epoca faraonului ceauses I metroul se construia imediat de la un capăt la altul al turbatului buhensis ajungea și la păcii ca un crocodil zvăpăiat și uite cum curge crăciunul pe nil între oameni care cred că isa e doar fiul lui maryam trimis cu un papirus e-vanghelie uns de soare via regele … Continuă să citești poeme
Preocupată de tot ceea ce înseamnă cultura idiș în România, Camelia Crăciun a promovat literatura în această limbă prin intermediul diverselor proiecte alternative incluzând îngrijirea unei serii de traduceri canonice în colecția Biblioteca de literatură idiș a Editurii Hasefer, dar și prin spectacole-lectură adresate publicului larg din seria Cu cărțile deschise…, organizate la Teatrul Evreiesc … Continuă să citești TRADUCERI DIN IDIȘ ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Prolog Se deschide și se închide într-un cerc totul nașterea, viața, moartea, norocul, – și această carte – încoronată cu sfinți, beduini și Golgote de piatră. Scriu și scriu… Scriu litanii pe nisip. Unde-i cerul meu din chip, unde-mi este, Doamne, gura, unde-i viața și Scriptura? Și cuvintele iar latră, o ce lume idolatră! Scriu … Continuă să citești poeme
Perplexitatea nu mi-ar fi fost la fel de mare descoperind vreo cometă nouă pe cât mi-a fost când am dat peste un referat despre Tycho Brahe scris de trei eleve de clasa a X-a de la Colegiul Tehnic „Costin Neniţescu” din Bucureşti, în condiţiile în care avem astăzi pe la colegiile de acest fel elevi … Continuă să citești Gustul amar al berii
E un lucru comun să afirmi că Franţa a contribuit hotărâtor la crearea statului modern român şi la „şlefuirea” europeană a multor intelectuali (artişti, scriitori, diplomaţi) care au lăsat urme luminoase în cultura română. Dar în spatele denumirii oficiale a Republicii Franceze au fost întotdeauna oamenii, personalităţile care, la un moment dat al existenţei lor, … Continuă să citești Jean-Camille Blondel, mai mult decât un ambasador
Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 – 2019), chiar dacă majoritatea textelor sunt ceea ce am numi (fără o altă explicaţie decât sexul autoarelor) „poezie feminină”, este o întreprindere feministă (sic!) în intenţie şi doar asta îi explică apariţia. O poezie selectată doar pe criteriul diferenţelor sexuale ar fi … Continuă să citești POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ
Dan Alexe face parte din categoria scriitorilor despre care se poate spune că, înainte de a fi un autor, este un personaj. Și-a construit personalitatea profesând mai multe îndeletniciri, etalând mai multe abilități artistice și intelectuale. E preocupat de Logos, cum o declară el însuși, e un poliglot (știe între altele și farsi – persana) … Continuă să citești În goană nebună prin Rusia lui Dumas
Viorica Răduță: o excepțională poetă a imaginii. În textul d-sale imaginea crește cum o sămânță din sine însăși, urmând a sugera o lume lăuntrică, a o justifica emoțional, a-i acorda un nervos contur distinct. După care i se trasează ramificațiile, i se asortează culorile, i se cumpănesc intonațiile, nu fără ca ochiul să cadă mereu … Continuă să citești Pornind de la imagine
Am citit poemele Anei Blandiana aproape în timp real, fiind contemporană cu nașterea cărților una după cealaltă. Am și scris despre multe dintre ele. Acum, instalându-mă în fotoliul meu de străveche cititoare cu Integrala de la Humanitas în brațe, am adăstat o vreme admirându-i impecabila vestimentație (tipo)grafică. Am citit apoi un poem, încă unul. Lectura … Continuă să citești Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor
La începutul anilor 2000, poezia Anei Il (pseudonimul Corneliei Mocanu) a stârnit o adevărată rumoare în lumea scriitoricească brașoveană și nu numai. Nu era puțin lucru, având în vedere că poeta a avut la dispoziție puțin timp pentru a-și face auzit glasul. Cam patru ani – mai exact, din 2000 până în 2004, dacă luăm … Continuă să citești Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”
Primul paradox al cărților lui Daniel Bănulescu este că proza sa (mai mult decât poezia), s-a bucurat de succes încă din primii ani de după căderea regimului comunist, romanele sale au apărut în mai multe ediții, au fost traduse în limbi străine, au fost încununate cu premii importante (să amintesc doar Premiul Academiei Române), dar … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI