O spun dintru început: rândurile de mai jos sunt urmarea unor constatări personale. Ele nu se vor a fi nici o pledoarie pentru frecventarea fizică a școlii, cum nu se vor a fi nici argumente împotriva școlii desfășurate în virtual. Locuiesc într-un cartier de case, la nici 200 de metri de o școală generală. De … Continuă să citești Bildungsphilisters spun că totul este bine
Georges Van Riet (1916 – 1988) a fost un filozof și teolog belgian (flamand); a predat filozofia și teologia la Universitatea din Louvain. Publicăm în acest număr un fragment din lucrarea sa cea mai importantă – Filozofie și religie, apărută în 1970 și care va fi (probabil) editată și la noi, la editura Tracus Arte. … Continuă să citești Actualitatea lui Spinoza
Într-o anchetă de la sfârșitul anului 2000 și începutul lui 2001 despre Romanul românesc al secolului XX, în pofida tuturor așteptărilor, cei 102 critici și istorici literari din toate generațiile care au răspuns au opinat în majoritate pentru excelența inebranlabilă a Crailor de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale. Rezultatul consultării a constituit și nu a … Continuă să citești Jurnalul apocrif al lui Mateiu I. Caragiale
Trebuie să-mi mărturisesc de la început o vină gravă faţă de Vasile Igna şi poezia lui. Abia după doi ani de la apariţia cărţii despre Poezia românească neomodernistă (şi încă la semnalarea unui prieten poet!), am constatat că din capitolul Poezia printre cărţi, unde îşi avea locul deja programat, lipsea tocmai autorul Provinciei cărturarului! Verificând … Continuă să citești O REVENIRE OBLIGATORIE LA POEZIA LUI VASILE IGNA
Dacă în Vestibul (1967), primul roman al lui Alexandru Ivasiuc, tema pare să fie, după remarca lui Eugen Simion, „dificultatea comunicării sub imperiul fricii“, doctorul Ilea străbătând, ca să ajungă la înțelegere, „spațiul confuz al trecutului său“ și aflându-se, deocamdată, în vestibul, fără să știe dacă va putea ieși din el pentru a pune astfel … Continuă să citești Substratul culpabilității
După ce, în precedentele două episoade, ne-am jucat desenând animăluţe pe cer şi strigând stelele pe nume, să revenim acum cu picioarele pe Pământ pentru a ne vizita mai întâi vecinii din propriul sistem solar, căci până la stele mai avem, oho, drum lung: „per aspera ad astra”, de la Seneca şi al său Hercule … Continuă să citești O RAITĂ PRIN CARTIER
Dependență Te visezi prins pentru totdeauna-n potirul unei flori, cu totul dependent de suflet. Cum o faci să rodească, ai și ofilit-o, cu biciul amintirii – valuri izbesc țărmul petalelor sau seacă de tot. Rege tiranic, uns în somn, iradiezi cu-atâta forță visul (fără miresme, dar magnetic), încât se schimbă ca topită până și casa … Continuă să citești poeme
Din cele ce urmează, cititorul va înțelege în sfârșit de ce mi s-a impus distanțarea socială de fantoma mea, pe care nu o mai pot vizita, nici să o contactez pe Skype nu mai am voie, darmite să îi mai duc pachete la vorbitor. Era pe vremea când vecinul din patul de sus ne era … Continuă să citești Amintiri din țara dinozaurilor pitici
Prezența Mai vino o dată, atinge clapele pianului, retrezește-mi tristețea. Adu-mi-i pe Schubert și pe Mozart, cu toate gândurile lor. Vezi, nu uita fotografiile de pe vremea când încă mai eram tineri. Sau uită de toate acestea. În prezența ta, n-am mai fost trist de o mie de ani. Oare Cu brațul pe frunte… Căldura … Continuă să citești poeme
OMUL CARE ÎȘI ÎNGHIȚISE MOARTEA Pascu era cunoscut drept omul care îşi înghiţise moartea. Se credea despre el că nu va mai muri niciodată. Îşi pierduse şansa. Scăpase de propriul sfârşit. Teribila întâmplare avusese loc în tinereţea sa. Venise omul de la câmp, unde arase un pogon zdravăn de pământ, după nişte călduri insuportabile. Nu … Continuă să citești proze
Unul dintre scriitorii latino-americani reprezentativi ai zilelor noastre, distins cu numeroase premii naționale și internaționale, Rafael Ángel Herra (născut în 1943, în Costa Rica) a publicat până acum peste douăzeci de volume (romane, povestiri, eseuri și poeme), iar numeroase dintre acestea au fost deja traduse în limbile germană, franceză și italiană. A fost profesor de … Continuă să citești Povestitorii se prezintă
Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN
Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”
Impresia de nou în cărţile lui Liviu Ioan Stoiciu nu ţine nicidecum de un miracol al creaţiei. El îşi pregăteşte fiecare volum, fie poezie, fie că e proză, ca şi cum ar fi cel de pe urmă, ca un testament al spiritului. Mereu ultimul! De aici şi tonul definitiv, refuzul stărilor intermediare, luarea universului pe … Continuă să citești Cea de pe urmă carte sau „Ca un glob de aur luna strălucea”
Circulă pe net un clip video ingenios, The story of success. Pe o scară în spirală, rotitoare, urcă mai multe siluete vioaie, cu pulpanele în vânt și evidentă determinare. Identice fiind, ele ar putea fi și alterii uneia singură, mai multele proiecte de eu, tatonante. Una câte una, cad și renunță la urcuș. Ultima rămasă … Continuă să citești Cetăți și ruinuri
În 2020, la Editura Tracus Arte, a apărut o nouă antologie din poezia lui Geo Dumitrescu, care preia titlul unui poem din 1961, dedicat lui Miron Radu Paraschivescu (dedicație care, trebuie spus, lipsește din această ediție a poemelor lui Geo Dumitrescu), Câinele de lângă pod. Antologia, alcătuită de Teodor Dună, spre deosebire de cele anterioare, … Continuă să citești Geo Dumitrescu reloaded
Nu știu alții cum sunt (mai ales cei născuți după 1990), dar eu când văd un roman cu titlul Măștile lui Brejnev, având pe prima copertă profilul bustului fostului secretar general al PCUS, privind demn, în mărimi diferite, din trei colțuri ale copertei, după modelul păpușilor Matrioșka, musai îl cumpăr. Chipul festiv al dictatorului, cu … Continuă să citești FILONUL SOVIETIC
Totul este în răspăr critic și creator, de la literatură la viață și înapoi, în nuvelele lui Nicolae Breban din Act gratuit, Polirom, 2020. Cel care istorisește în nuvela Un act gratuit, arhitectul Robert sau N. N. sau Nicu, își dezvăluie gândirea imaginativă balizată de lecturi (Gide, Kierkegaard, Papini, Eliade) și își expune astfel „scornelile … Continuă să citești Nicolae Breban. Totul în răspăr
Așa cum sugerează titlul, cartea lui Leo Butnaru, Vederea dinspre alții, vedere spre alții (Yes-Euri), se vrea un summum al raportării poetului la sine și la lumea literară. Cartea are două centre de greutate: un bildungsroman al propriei formări ca om, ca scriitor, sub omniprezența călcâiului opresiv al comunismului, bazat parțial pe extrase de jurnal, … Continuă să citești Leo Butnaru despre el și despre alții
În scurta mea carieră de admirator al artelor plastice (cronicart-ul își refuză titlul de critic de artă, fiindcă, nefiind decât un simplu scriitor, nu are calitatea de a uza de el!), au existat în aria prețuirii mele artiști (nu mulți!) care mi s-au părut pur și simplu de neatins. Nu inegalabili, ci intangibili. Nu știu … Continuă să citești DESEMNE PRIN AER DE STICLĂ
Jocul de-a „alba-neagra” din ultimele luni cu închiderea/deschiderea cinematografelor și a teatrelor, a sălilor de spectacol în general, nu favorizează defel criticul de film de întâmpinare, iar dacă starea de fapt din prezent se va prelungi, așa cum ni se sugerează mai mult sau mai puțin tranșant, profesia – dacă va fi fiind cumva profesie … Continuă să citești Priorități cinematografice românești
În anul acela, Odessa era un oraş cenuşiu. Străzile, clădirile, mijloacele de transport, plaja Arkadia, chipurile şi veşmintele oamenilor răsfrângeau o tristeţe atotstăpânitoare. Nimic din veselia superficială, din exuberanţa vulcanică, din coloritul unei staţiuni marine nu se simţea în zilele acelui august din celălalt veac. Şi totuşi, sub stratul gros al resemnării, Odessa era un … Continuă să citești Odessa 1989
În copilăria mea, despre toți „supereroii” pe care îi vedeam la cinematograf se spunea că sunt la origine români. Primul era Tarzan (Johnny Weissmüller), despre care tot orașul Timișoara, în care mă născusem și locuiam, știa că e din Freidorf (un cartier în care ajungeai cu tramvaiul 2) și fiecare om cu care vorbeai avea … Continuă să citești Avea Gérard Philipe sânge românesc?
Scrisori către un critic, de Dana Heuberger, col. Cartea Cartea românească de publicistică, Editura Cartea Românească, 2020, 244 pagini. Când alții practică, în alte medii, un traseism blamabil, Dana Heuberger, profesoară de matematică și autoare de manuale, își construiește și își, poate, desăvârșește, un traseu mai aparte, pe lângă vocația transformată în profesie, alegând să … Continuă să citești breviar editorial