„Un pictor trebuie să-şi înceapă fiecare pânză cu o mână de negru, pentru că toate lucrurile din natură sunt întunecate, cu excepţia celor expuse la lumină.” Leonardo da Vinci Câteva precizări Lumina vizibilă, acest flux de fotoni invizibili, pe care oamenii de știință o definesc ca radiația electromagnetică din porțiunea spectrului electromagnetic ce poate … Continuă să citești METAMORFOZE FOTONICE LA IOAN IACOB
Autor: Viața Românească
REȚEAUA SFÂRȘITULUI LUMII
Candidat cu șanse considerabile la titlul de cel mai bun film românesc cu premiera în 2024, Anul Nou care n-a fost, primul lungmetraj regizat de Bogdan Mureșanu (totodată scenarist și producător principal), este și unul dintre cele mai curajoase și mature debuturi ale cinematografiei autohtone postsocialiste, alături de È pericoloso sporgersi, de Nae Caranfil (1993), … Continuă să citești REȚEAUA SFÂRȘITULUI LUMII
TOAMNA LA TEATRU
Lexiconul amar Un titlu atrăgător pentru cine știe ce-i aia un lexicon, dar și un spectacol care promitea, când aflai ce echipă a pus în scenă scenariul (sic) semnat de Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi, după un basm nu mai puțin celebru, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Echipa: Silviu Purcărete, regie – … Continuă să citești TOAMNA LA TEATRU
Literatura-pisi
În condiții grafice de excepție (format album: 22×16,5 cm, hârtie lucioasă, coperți din carton catifelat…hmmm! la atingere; mai rămânea să fie și parfumat!), a apărut al doilea volum al antologiei de proză scurtă, Retroversiuni-Blocaje, scoasă la Editura Paralela 45, având editori pe aceiași Cristina Ispas și Victor Cobuz. Particularitatea volumului constă în conținutul său, și … Continuă să citești Literatura-pisi
Breviar editorial
Zilele unui timp infernal de Gellu Dorian, Editura Tracus Arte, București, 2024, 85 p. De ce ar fi timpul oare infernal? Volumul, ca o posibilă explicație, este scris de Gellu Dorian cândva în primii ani ai deceniului în curs (penultimul poem, Fereastra: iunie 2021 – decembrie 2022). Un factor ar fi poate multiplicarea ipostazelor eului … Continuă să citești Breviar editorial
Revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 41 / 2024 Din 3 octombrie. La Cronica literară, Răzvan Voncu – „Memoria ca formă de justiție”: Arestat în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1989, în timp ce pregătea tipărirea ziarului independent „România“, și condamnat printr-un proces trucat pentru o culpă de drept comun inventată, Petre Mihai Băcanu a fost eliberat de … Continuă să citești Revista revistelor
In memoriam Gabriela Melinescu
Scriitoarea Gabriela Melinescu s-a stins la 15 octombrie în Suedia, după ce câțiva ani a suferit de o boală necruțătoare. Încercând să afli ce se spune despre Gabriela Melinescu pe internet descoperi că a fost „o eseistă, poetă, scriitoare și traducătoare română, respectiv suedeză, originară din România, stabilită din 1975 în Suedia prin căsătoria sa … Continuă să citești In memoriam Gabriela Melinescu
SUFLETE MOARTE
Un articol din acest număr al revistei noastre îmi re-aduce aminte de capodopera lui Gogol, cu titlul ei profetic. Nu numai pentru că multe dintre situațiile din roman pot fi descoperite în zilele noastre, ci mai ales pentru că sufletul este cam ceea ce moare pe măsură ce își arată dinții lăcomia: de bani, de … Continuă să citești SUFLETE MOARTE
CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (II)
Dincolo de recenzistica lui Nicolae Manolescu, personalitatea sa e de urmărit – bineînțeles – în succesiunea cărților, dar și privind către alte exersări publicistice, către ciclul Temelor și către articleria „postcronicărească”, în celelalte trei decenii și-un pic de gazetărie culturală, în paginile României literare postcomuniste. Debutează în volum în 1966, la 26 de ani … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (II)
GESTUL SCRISULUI ȘI VALOAREA TEXTELOR
Înainte să mă preocupe conținutul unui text, mă întreb ce este textul în sine, ca formă pură rezultată din asocierile într-un fel misterioase de litere, semne grafice, și totodată ce înseamnă activitatea celui care produce aceste șiruri de semne. Pentru un analfabet, cineva care se ocupă cu scrisul seamănă cu un vrăjitor, desfășoară o activitate … Continuă să citești GESTUL SCRISULUI ȘI VALOAREA TEXTELOR
MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (II)
Despre relația lui Păunescu cu Eliade, despre interviu și despre reacțiile provocate de publicarea lui s-a vorbit poate prea mult, în orice caz mai mult decât despre alte subiecte cu adevărat importante care îl privesc pe savantul de la Chicago. S-a dat și cu părerea și cu ciomagul, s-a fabulat și confabulat, s-au făcut comentarii … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (II)
VASILE VOICULESCU 170
Omul Voiculescu a luminat, prin structura sa morală și prin forța intelectuală, lumea prin care a trecut. Ca printr-o sticlă afumată, îi privim astăzi chipul, așa cum l-au văzut contemporanii, încât ne putem întreba dacă a existat cu adevărat sau este produsul imaginației noastre. Camil Baltazar își amintea, în Cafenelele literare de altădată (1974), că … Continuă să citești VASILE VOICULESCU 170
ANDREI ȘERBAN SAU NOBILA MÂNDRIE A ÎNVINGĂTORULUI
Încă din anii studenției, la clasa profesorului Radu Penciulescu, Andrei Șerban a fost respectat, admirat și aplaudat pentru prospețimea, inventivitatea și noutatea creativității sale regizorale. Explorarea textelor dramatice în studiul său se finaliza în viziuni profunde, seducătoare și originale. Opțiunile tânărului regizor erau explozive construcții conceptuale, imaginative și polemice, surprinzătoare prin gândire și exprimarea reformatoare, … Continuă să citești ANDREI ȘERBAN SAU NOBILA MÂNDRIE A ÎNVINGĂTORULUI
DE NATURA RERUM
I s-a spus poem științific și oarecum didactic dar azi percepem și un substrat melancolic la Lucrețiu cum se raporta el (cu suflet material!) la acea natură misterioasă imposibil totuși să o desfaci până-n ultimele elemente ce declină permanent sub unghi oblic de perisabilitate când viața-i transmite morții ștafeta iar sufletul și trupul ajung să … Continuă să citești DE NATURA RERUM
ETERNA IMPOSTURĂ
Marii scriitori ai lumii au știut să surprindă în operele lor, cu o veridicitate de multe ori crudă, dar și cu umorul necesar unei bune digestii a lecturii, tarele societății în care și-au petrecut viața. Fără a avea pretenția de a pune diagnostice definitive, ei au scos la lumină, din țesutul malformat al societății, pentru … Continuă să citești ETERNA IMPOSTURĂ
100 DE ANI DE LA PUBLICAREA DE CĂTRE ANDRÉ BRETON A PRIMULUI „MANIFEST AL SUPRAREALISMULUI”
În tot ce întâlnim pe unde trecem există ceva care vine de mult mai departe decât omul și care duce de asemenea mult mai departe. André Breton, Arcane 17, New York, 1944 Încerc un răspuns la întrebarea provocatoare „Epoca noastră mai e suprarealistă?”, din numărul special al cunoscutei reviste pariziene NRF (Nouvelle Revue Française) … Continuă să citești 100 DE ANI DE LA PUBLICAREA DE CĂTRE ANDRÉ BRETON A PRIMULUI „MANIFEST AL SUPRAREALISMULUI”
poeme
HOMER, UN PAPARAZZO Nu am crezut niciodată că am să vă spun hai să ne amintim cu mândrie că a existat cândva un ins numit ulise pe care tot ceea ce-l ținea viu era convingerea că drumul către penelopa duce spre casă o nesăbuință plătită scump chiar cu pierderea vederii de perversul homer un paparazzo … Continuă să citești poeme
poeme
LOC DE VIAȚĂ Ce mă fac cu dorința de moarte Cu sărăcia din priviri Cu nimicul de pe marginea patului Cu frica de a crede Cu refuzul de a crea Cu idea că e ceva bun în mine Cu golul din mine Cu vinul din mine Cu vin-ele-la mine din mine Cu oasele care dor … Continuă să citești poeme
ÎNTÂLNIREA CU ROQUET
– Îmi plac mult tablourile expuse, auzi Sophiana o voce bărbătească în spatele ei, vorbind în franceză, limba bunicii sale. Întoarse capul și zări un bărbat necunoscut privind picturile lui Maleas. – Claude Roquet, critic de artă. – Sophiana Gysis, curatorul expoziției. – Mă bucur să vă cunosc și să pot vorbi în limba mea. … Continuă să citești ÎNTÂLNIREA CU ROQUET
DESPRE DOLIU (NU ȘI DESPRE MELANCOLIE)
Mi-a atras atenția, zilele trecute, o observație a lui Mircea Mihăieș pe marginea temei doliului, pe care am auzit-o rostită într-o emisiune, alături de intervievatorul său, Cristian Pătrășconiu. Spunea Mircea Mihăieș că i se pare că, în ziua de azi, nici doliul nu mai e ce-a fost, în sensul că „s-a scurtat, s-a tehnologizat, nu … Continuă să citești DESPRE DOLIU (NU ȘI DESPRE MELANCOLIE)
VALORI ȘI NORME
Diferența dintre valori și norme, se știe, constă în aceea că valorile sunt abstracte, respectiv, niște concepte generale, în timp ce normele sunt reguli de comportare sau linii de conduită, destinate oamenilor aflați în situații particulare. Valorile concepute de o societate influențează conținutul normelor ei; în principiu, toate normele pot fi legate de o valoare … Continuă să citești VALORI ȘI NORME
LUMINA CARE VEDE
Să privim picturile lui Georges de La Tour, pictor francez din secolul al XVII-lea, un maestru al clar-obscurului, al eclerajului misterios. În operele sale în care apar Maria Magdalena, Sf. Ieronim, Sf. Iosif, putem observa cum lumina creează contraste puternice cu întunericul, căruia îi smulge personajele. Sursa este flacăra unei lumânări. O posibilă interpretare ar … Continuă să citești LUMINA CARE VEDE
DESPRE „LUMEA FINITĂ ȘI PERCEPȚIA EI INFINITĂ”
Coperta cărții noii cărți a lui Varujan Vosganian, reproducând un fragment din Amanții lui Magritte, ne-ar putea trimite în zona oniricului sau poate a subconștientului suprarealist, dar ar fi o pistă falsă. E mai curând (dincolo de simbolistica izolării de lume, dar și cu trimitere la vălul mortuar) o imagine cu jocuri și nuanțări ale … Continuă să citești DESPRE „LUMEA FINITĂ ȘI PERCEPȚIA EI INFINITĂ”
O DOAMNĂ ÎN POEZIE
O exultanță a feminității constituie tema aproape fără deviere a poeziei pe care ne-o înfățișează Indira Spătaru. Primejdia acesteia vădită din capul locului ar reprezenta-o căderea în poncif, depersonalizarea la adăpostul unei confesiuni de un sentimentalism ducând la o expresie standardizată. Autoarea posedă însă dexteritatea de-a o evita, ceea ce reprezintă am zice în cazul … Continuă să citești O DOAMNĂ ÎN POEZIE