miscellanea
Eugenia Ţarălungă
Articol publicat în ediția
11-12 / 2016
Antiparadisul lui Mihai Eminescu. Eseuri hermeneutice, de Radu Cernătescu, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016, 210 p. Dacă Paradisul este rezervat celor săraci cu duhul (depinde cum înţelegem această sintagmă!), Antiparadisul este al celor care au ca valoare supremă Cunoaşterea, luciferică prin natura ei intrinsecă. „Filosofia este aşezarea fiinţei lumii în noţiuni” – scria Eminescu, pentru … Continuă să citești Breviar editorial
miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Articol publicat în ediția
11-12 / 2016
ROMÂNIA LITERARĂ 43 / 2016 Din 7 octombrie 2016. Mihai Zamfir: Urmașii lui Constantin Noica au filosofie de aparențe lejere, aerisite: pseudo-jurnale, micro-biografii, însemnări cotidiene, scenete. S-ar zice că, după volumele lui Noica, soarta filozofiei românești ar fi aceea de a se lipsi de filosofare și de sistematic. Apropo de filosofare: scrie Matei Călinescu în … Continuă să citești revista revistelor
editorial
NICOLAE PRELIPCEANU
Articol publicat în ediția
11-12 / 2016
Pe când frecventam mai asiduu mediile filologice (Facultatea de Litere se chema, atunci, de Filologie), am auzit pe cineva afirmând că lui Caragiale (Ion Luca) i s-ar fi spus Moș Virgulă. Prin redacțiile (literare, că la ziare era altceva, erau altfel de oameni) pe unde mi-am dus viața, exista mai întotdeauna câte cineva vigilent cu … Continuă să citești ELOGIU VIRGULEI
poemul invitat
LEO BUTNARU
Articol publicat în ediția
11-12 / 2016
În timp ce se stingea omul stătea cu braţele ridicate cu unul ce ar ţine parcă o dulie cu celălalt parcă răsucind în ea un bec. Era un om simplu şi nu rosti nicio vorbă memorabilă cum i se întâmplase lui Victor Hugo care exclamase „Văd lumină neagră!” sau lui Goethe care-n ultimul zvâcnet de … Continuă să citești Moartea unui om simplu
poemul invitat
ION TUDOR IOVIAN
Articol publicat în ediția
10 / 2016
m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor şi era în asfinţit şi o frunză neagră s-a aşezat pe frunte pe nepregătite- aşa vine da da-zice- ştiu că eşti pe moarte omule dar nu muri până duminică – mai am de făcut nişte cumpărături de plătit chiria pe viaţa asta de aruncat pe … Continuă să citești frunza neagră
editorial
NICOLAE PRELIPCEANU
Articol publicat în ediția
10 / 2016
Nu încetez să mă mir de pasiunea unor oameni care par maturi, cel puțin după înfățișare și pesemne după acte, pentru filmele care până demult erau nu doar considerate ci chiar preferate de copii și, maximum, de adolescenți ceva mai rămași în urmă. Toate Star Trek-urile astea, așa zisele epopei spațiale, SF-uri fără haz și … Continuă să citești REGRESII
centenar
Articol publicat în ediția
10 / 2016
La 7 noiembrie, Mihai Șora împlinește o sută de ani, un veac. Cu această ocazie am ales câteva, puține, fragmente din cartea sa Du dialogue intérieur, cu care a debutat în Franța, la editura Gallimard, acum 69 de ani. Bineînțeles, textele fac parte din varianta română, realizată de Mona Antohi și Sorin Antohi și apărută … Continuă să citești Tânărul Mihai Șora
centenar
Nicoleta Dabija
Articol publicat în ediția
10 / 201610 / 2016
În urmă cu şapte ani, îmi apărea primul articol sub genericul Cronica ideilor la revista Viaţa Românească. Era un text despre cartea de dialoguri Mihai Şora-Leonid Dragomir(1). Peste doi ani, după lectura volumului Clipa şi Timpul(2), am revenit la Mihai Şora, cu un eseu ceva mai consistent. Şi totuşi, nu vă puteţi închipui câte emoţii … Continuă să citești Mai Ştiutorul şi BUCURIA de a fi
exerciții de luciditate
OVIDIU IVANCU
Articol publicat în ediția
10 / 2016
În ediția definitivă, din 1832, a romanului său Notre-Dame de Paris, Victor Hugo introduce trei capitole pe care, spune el, le-ar fi regăsit după publicarea textului, în edițiile sale anterioare. Unul dintre ele vorbește despre mutația fundamentală care are loc în secolul XV, odată cu introducerea și răspândirea tiparului. Hugo pare a crede că, vreme … Continuă să citești Câte ceva despre Hugo, autostrăzi și mall-uri
eseu
Ilina Gregori
Articol publicat în ediția
10 / 2016
O „simfonie” în Muzeul Rechinilor* Ziua a patra De naţionalitate română, Matila C. Ghica [sic] este totodată francez prin trebuinţa ce o simte de a-şi ordona arhitectonic gândirea, englez prin umor, austriac prin pasiune aristocratică pentru titluri şi tradiţie, german prin metodă; prodigioasa lui curiozitate este aceea a unui american, gustul pentru streinătate e slav, … Continuă să citești Din atenţie s-a născut uimirea. Recitindu-l pe Matila Ghyka
