A reciti o carte, a revedea un film, a reasculta o melodie, a revizita un muzeu ș.a.m.d. sunt, toate, acțiuni de validare a unui produs cultural. Mai mult, ele sunt indiciul unei anume vitalități personale, o dovadă a atributului nostru de ființe vii, în continuă transformare. Dacă, în ceea ce ține de funcționarea noastră ca … Continuă să citești A reciti o carte…
Sunt multe pagini din proza – specială dar nu specioasă – a lui D. Ţepeneag (n. 14.02.1937), pe care nu le-am pus sub lupă hermeneutică în cele două cărţi pe care i le-am dedicat, în 1998 şi 2013. Cam jumătate din Proza scurtă (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014), aflată în secţiunea Din periodice, variante. M-am … Continuă să citești Geneza unei lumi ficţionale (1958)
S-a observat deja că poezia lui Eugen Dorcescu (n. 1942), care e şi critic literar, nu s-a bucurat de receptarea meritată. O anume discreţie l-a ţinut relativ departe de scena adesea agitată a vieţii literare, iar felul său de a scrie, pe un făgaş clasicizant în care s-a situat de la primele versuri publicate, n-a … Continuă să citești Poezia lui Eugen Dorcescu
În 1930, la apariția volumului Joc Secund, evoluția tehnicii poetice a lui Ion Barbu, începută în 1918, atinge punctul maxim, apare ca deplin conturată, după care staționează (rămâne pe același nivel). În studierea fenomenelor culturale, care intră în atenția publică și a cercetătorilor, de obicei când sunt pe deplin conturate (sau într-un moment de puternică … Continuă să citești ION BARBU, PROTOERMETISM, ERMETISM NATURAL, ERMETISM FABRICAT
(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI
Zmeii de apă În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian dezacordat, risipesc timp. Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele au mările lumii. Cal sticlos, inima mea verde-nesfârșit zboară cu aripi de aer. Se … Continuă să citești Poeme
Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești Poeme
Hibernare s-ar putea să apară oricând cineva care să ne înghită pe toți așa cum înghițeau aburii locomotivele din celălalt veac M-am hotărât să pornesc din acest garaj plin de fum înainte să descopăr în varful bocancului un clopot transparent (ca de ceară) Cred că au observat toți cum că am umerii obrajilor sparți și … Continuă să citești Poeme
Un cineast atipic pentru generația ’70, regizorul Radu Gabrea a studiat mai întâi la Institutul de Construcții a cărui Facultate de Instalații Industriale a absolvit-o cu brio în 1960. După o ucenicie pe teren, dar și asumarea unor proiecte ambițioase, cum ar fi o hidrocentrală din Transilvania, culmea, care funcționează și astăzi, Radu Gabrea eșuează … Continuă să citești RADU GABREA
PAMELA MORDECAI (Canada) Bill Belfast şi Lizzie Bell (în parte, un poem găsit) Proprietarul de sclavi este sâsâit. În contrast, sclavul Bill Belfast vorbeşte elegant şi corect. Şcăpat joi şeara, pe data de optşpe precis un şervitor negru, proprietatea lui Michael Wallace, şubşemnatul de dedeşubt, acolo, pe nume Belfast deşi toată lumea-l ştie de Bill. … Continuă să citești Poeme din literatura afro-canadiană