Butterfly-effect Istoria personală câteodată precum vulcanii noroioși dorind să arunce totul la suprafată și seara ce își negociază intrarea și ieșirea din lume cu gesturi de negustor florentin și-n țesătura rărită a cămășii ziua se zbate cum odinioară în costumele unui roi soleil iar oțetarii din marginea grădinii ce te văd și îi vezi din … Continuă să citești Poeme
Încep prin a spune că este o mare onoare pentru mine să fiu alături de scriitori, de critici și istorici literari de un asemenea calibru, dar și împreună cu un public de elită, precum cel prezent astăzi în această sală. Rareori ai ocazia să stai alături de autori precum Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Nicolae … Continuă să citești Paradoxalul Creangă
* Singurătatea mă face să invit acasă persoane pe care înainte le dispreţuiam cât a trăit soţul meu mi-a plăcut să fumez să joc tabinet şi canastă cu câţiva prieteni apropiaţi să vorbesc mult şi să nu fiu întreruptă şi bietul meu soţ m-a ascultat răbdător o viaţă întreagă după ce am terminat facultatea de … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI
Scriiturile izbăvitoare Costumele de grâu ale poeţilor iluminează tramvaiele în care tălmacii zeilor încă pătrunşi de harul divin agenţi de transmisie. Cu structuri interioare care la rându-le structurează tot ceea ce spiritul produce le-atârnă pe piepturi o cruce. În clipa de sublim dilatată, certitudinea încremeneşte lângă vânzătoarele de geniu şi la debutul celui de-al treilea … Continuă să citești Poeme
Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA
T. Tihan ne-a dăruit recent prima biografie dedicată lui Perpessicius, prinţ al criticii, cronicar generos şi longeviv, cărturar, editor, personalitate excepţională a interbelicului (Viaţa lui Perpessicius, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2016). În conştiinţa selectivă a posterităţii, Perpessicius (1891-1971) nu rămâne atât prin poezie, prin proiectele lui epice, nici prin bogata sa foiletonistică critică, ci prin osârdia … Continuă să citești Perpessicius în monografie
Poezia lui Ion Cocora mi-a atras atenţia o dată cu cele două volume de versuri apărute după o lungă absenţă/aţipire a poetului (căci primplanul îl ocupa cronicarul dramatic, Privitor ca la teatru): Ar mai fi de trăit, 2003, şi Oda Caligrafului sau Ficţiunile artistului la maturitate, 2004 (acesta din urmă, reluare, cu modificări ample, a … Continuă să citești Poemele singurătăţii
Micelii solare reprezintă o călătorie în douăzeci de etape iniţiatice având ca ţintă revelarea consistenţei de altă natură a fiinţei umane, care-i permite autoarei, după un periplu cultural răvăşitor, să postuleze că existenţa nu-i numai chimie şi, chiar mai mult, cu o disimulare admirabilă, să ne conducă încet spre convingerea copleşitor răsturnată că ea reprezintă … Continuă să citești Poezia eseului
Scorpia, recent apăruta carte a lui Anne Tyler, este cel de-al treilea roman inclus în Proiectul Shakespeare, inițiat de Editura Hogarth, cu prilejul împlinirii a patru sute de ani de la moartea Bardului din Avon. Venind după O paranteză în timp de Jeanette Winterson (care reia tema din Poveste de iarnă) și după Shylock este … Continuă să citești Anne Tyler & Shakespeare. Despre fete și scorpii
Curând omul va deschide ochii, dar va fi atât de-ndepărtat de spirit la trezire, încât se va uita de nevoie la trupul său ca la un prieten. Curând omul va fi ostenit să se mai lupte cu natura sa animalică și îi va cere pur și simplu iertare. Sau nu-i va cere iertare, pentru că … Continuă să citești Omul non-uman sau dincolo de ființă
Nicolae Fleissig este un tip masiv. Şi nici nu poate fi altfel decât masiv, pentru că este sculptor. Iar un sculptor trebuie să fie întotdeauna similar unei apariţii herculeene puternice, musculoase, emanând împrejur forţă, tărie, vigoare, energie şi vitalitate. Piatra, bazaltul, andezitul, bronzul sau lemnul nu-i suportă defel pe sfrijiţi, pe slăbănogi sau pe anemici. … Continuă să citești SCULPTURA ÎN BAZALTFEL
Odată cu premiera filmului regizat de Radu Potcoavă, Vara s-a sfârșit, una dintre cele mai inspirate, dar și dăruite cu harul modestiei, colege din critica de film, și anume Elena Dulgheru, care a scris atât de perfect la obiect despre opera unui Andrei Tarkovski sau Serghei Paradjanov, a apelat, pentru a ajunge acasă, la același … Continuă să citești Sfârșitul verii, dar și Dimineața care nu se va sfârși, un film tulburător, semnat de un cineast preot
Andrei și Andreea Grosu sunt doi tineri regizori (chiar dacă unul dintre componenți este femeie, pluralul este – scuzați – întotdeauna masculin), foarte activi, în această primăvară cel puțin. La Teatrul de Comedie au montat un Don Juan necanonic, interpretat, imaginați-vă, numai (cum s-ar zice azi, decât) de trei actori. La Teatrul Odeon, au avut … Continuă să citești DOI TINERI REGIZORI – DOUĂ SPECTACOLE
/2/2016 a apărut, recent, cum a apărut, prin conținut și loyaut sobru-discret, parcă anume să confirme așteptările iscate de primul număr, din 2015. Numărul 2, așadar, susține și reafirmă firesc numărul 1, cel pe care l-am descris cum se cade, în amănunt, la ieșirea în lume, ca apariție originară și originală, demnă de interesul celui … Continuă să citești Anuarul PROZA 21 (revistă literară și de arte vizuale)
Ce poate fi mai plăcut decât un moment de graţie, în care rămâi consternat de felul cum destinul face, desface (dar niciodată contraface!) o grămadă dintre lucrurile lumii, amănuntele nebăgate în seamă, detaliile anodine (în care, ştim, da, se mai ascunde câteodată şi Diavolul, dar care, dincolo de orice bănuială de lipsă de temei, fac … Continuă să citești Un prinț din Levant îndrăgind… les beaux-arts
Două mari teme, sic transit gloria mundi și memento mori, definesc, în esență, volumul Salutări din Piața Reconcilierii (Editura Mirador, Arad, 2016) al poetului Gheorghe Mocuța. Meditând asupra vieții și morții, a istoriei, a psihologiilor colective, a gloriilor înghițite de timp, poetul pune în același timp o puternică amprentă actuală asupra materialului poetic. Autorul își … Continuă să citești Sic transit gloria mundi – în viziunea poetică a lui Gheorghe Mocuța
Ponciful nr.1 al existenţei noastre spune că suntem exact ceea ce suntem, iar nu ceea ce am visat, nici măcar la stadiul de increat, că suntem. În schimb, la compensaţie, Marele Lord a comis, din plictiseală, o poznă (mă rog, printre încă multe altele!). El a făcut ca maşina lumii să funcţioneze pe bază de … Continuă să citești Inventatorul motorului cu năluci
Jurnalul cuvintelor tăcute de Lăcrămioara Stoie. Cunoscută publicului prin comentariile critice semnate la rubrica Note de lectură din revista braşoveană „Astra. Literatură, artă şi idei”, Lăcrămioara Stoie ne surprinde în 2017 printr-o carte de versuri, Jurnalul cuvintelor tăcute. Autoarea alege forma jurnalului poetic pentru o confesiune care iese din sfera tăcerii, deoarece cuvintele nu mai … Continuă să citești Un „dicţionar sufletesc-trupesc”:
ROMÂNIA LITERARĂ 20 – 21 / 2017 Din 5 mai. Nicolae Manolescu, editorial început cu: După părerea mea, esența actului critic e dublă: să compare și să revizuiască. Primul verb e tranzitiv: critica e obligată să compare operele din momente diferite ale aceleiași literaturi și, totodată, din literaturi diferite. Al doilea verb e reflexiv: critica … Continuă să citești Revista revistelor
Departe un val despicat de ascuțișul plînsului aici pîinea cîștigată cu cîteva profeții corecte dreapta care nu știe ce face stînga dreapta pură ceea ce găsește poetul nu trebuie niciodată să servească drept exemplu doar ceea ce caută o treaptă magnifică precum o buză lascivă o luntre plăpîndă ca o pleoapă și-n trecutul tău răsucit-stors … Continuă să citești Peripeții
Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar se spunea pe vremea când asemenea expresii colorate mai circulau, încă neîmpinse spre marginea vocabularului de limbajul pragmatic, mercantil, care nu mai are timp nici de culoare, nici de muzicalitate. Zilele trecute – până apare acest număr din revistă trecute chiar de mult – am auzit o știre conform … Continuă să citești TICHIA DE MĂRGĂRITAR
Într-o convorbire a Fericitului Augustin cu fiul său Adeodat, consemnată în De magistro, cel dintâi afirmă la un moment dat: „ai înfăţişat cuvintele prin cuvinte, adică semnele prin semne, iar cele foarte cunoscute prin altele, la fel de cunoscute. Eu însă aş vrea să-mi arăţi, dacă poţi, lucrurile însele pe care le semnifică acestea”. (O … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL*
Cornel Ungureanu în dialog cu Tudorel Urian Stimate Cornel Ungureanu, sunteți părintele unui concept nou în studiul literaturii, cel puțin la noi, în vremea din urmă: „geografia literară”. Ce aduce în plus această abordare în studierea literaturii, în special în raport cu tradiționala „istorie a literaturii”? Ce aduce în plus „geografia literară”? Prin 1970, Ion … Continuă să citești Geografii și întâmplări literare de ieri și de azi