Ciumăfaia, de M.B. Ionescu-Lupeanu, col. Epica, Editura Junimea, 2016, 176 p. În aceeaşi colecţie cu Aroma păcatului divin, de Constantin Stoiciu. Cei care au citit volumul de debut, Strigoii lui Şuţu, ţin să spună sub jurământ că proza acestui autor, M.B. Ionescu-Lupeanu (n. 14 nov. 1979, Bucureşti), „un povestitor pur sânge”, merită a fi mereu … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 9 – 10 / 2017 Din 3 martie. Mircea Mihăieș, la rubrica lui, despre „recentele proteste de stradă”: Dreptul la insolență… și-a găsit prin internet și rețelele de socializare mediul ideal de exprimare. Cei treisprezece ani de când există Facebook-ul au pregătit, ca într-un uriaș laborator planetar, limbajul care domină civilizația actuală… Deși … Continuă să citești Revista revistelor
Sunt o poetă minoră care va plimba tava literaturii române pe la curţile europene. Degeaba. Măsura unei femei este dată de glezna subţire şi încheietura mîinii. De aceea Marta Bibesco a ţinut în erecţie capetele atîtor bărbaţi luminaţi iar Elena Văcărescu (în fotă şi ie). Niciunul. Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Eminescu n-a … Continuă să citești SUNT O POETĂ MINORĂ
Istoria începe în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi cineva se naște și, mai mult decât atât, cineva devine conștient că el sau ea există, deci pentru ei atunci începe istoria. Trecutul dă-l dracului, că și-așa nu avem ce face cu el. E o banalitate îndelung repetată în ultimele decenii că uitarea greșelilor trecutului … Continuă să citești CÂND ÎNCEPE ISTORIA?
A reciti o carte, a revedea un film, a reasculta o melodie, a revizita un muzeu ș.a.m.d. sunt, toate, acțiuni de validare a unui produs cultural. Mai mult, ele sunt indiciul unei anume vitalități personale, o dovadă a atributului nostru de ființe vii, în continuă transformare. Dacă, în ceea ce ține de funcționarea noastră ca … Continuă să citești A reciti o carte…
Sunt multe pagini din proza – specială dar nu specioasă – a lui D. Ţepeneag (n. 14.02.1937), pe care nu le-am pus sub lupă hermeneutică în cele două cărţi pe care i le-am dedicat, în 1998 şi 2013. Cam jumătate din Proza scurtă (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014), aflată în secţiunea Din periodice, variante. M-am … Continuă să citești Geneza unei lumi ficţionale (1958)
S-a observat deja că poezia lui Eugen Dorcescu (n. 1942), care e şi critic literar, nu s-a bucurat de receptarea meritată. O anume discreţie l-a ţinut relativ departe de scena adesea agitată a vieţii literare, iar felul său de a scrie, pe un făgaş clasicizant în care s-a situat de la primele versuri publicate, n-a … Continuă să citești Poezia lui Eugen Dorcescu
În 1930, la apariția volumului Joc Secund, evoluția tehnicii poetice a lui Ion Barbu, începută în 1918, atinge punctul maxim, apare ca deplin conturată, după care staționează (rămâne pe același nivel). În studierea fenomenelor culturale, care intră în atenția publică și a cercetătorilor, de obicei când sunt pe deplin conturate (sau într-un moment de puternică … Continuă să citești ION BARBU, PROTOERMETISM, ERMETISM NATURAL, ERMETISM FABRICAT
(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI
Zmeii de apă În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian dezacordat, risipesc timp. Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele au mările lumii. Cal sticlos, inima mea verde-nesfârșit zboară cu aripi de aer. Se … Continuă să citești Poeme
Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești Poeme
Hibernare s-ar putea să apară oricând cineva care să ne înghită pe toți așa cum înghițeau aburii locomotivele din celălalt veac M-am hotărât să pornesc din acest garaj plin de fum înainte să descopăr în varful bocancului un clopot transparent (ca de ceară) Cred că au observat toți cum că am umerii obrajilor sparți și … Continuă să citești Poeme
Un cineast atipic pentru generația ’70, regizorul Radu Gabrea a studiat mai întâi la Institutul de Construcții a cărui Facultate de Instalații Industriale a absolvit-o cu brio în 1960. După o ucenicie pe teren, dar și asumarea unor proiecte ambițioase, cum ar fi o hidrocentrală din Transilvania, culmea, care funcționează și astăzi, Radu Gabrea eșuează … Continuă să citești RADU GABREA
PAMELA MORDECAI (Canada) Bill Belfast şi Lizzie Bell (în parte, un poem găsit) Proprietarul de sclavi este sâsâit. În contrast, sclavul Bill Belfast vorbeşte elegant şi corect. Şcăpat joi şeara, pe data de optşpe precis un şervitor negru, proprietatea lui Michael Wallace, şubşemnatul de dedeşubt, acolo, pe nume Belfast deşi toată lumea-l ştie de Bill. … Continuă să citești Poeme din literatura afro-canadiană
Motto: „hai mai bine să-ți spun o poveste!” Andrei Pleșu De fapt, orice poveste este despre timp. Mutîndu-ne într-un alt univers (acesta cu adevărat virtual, în sensul tare al cuvîntului), povestea învață că timpul nostru este numai unul dintre timpurile (mult mai numeroase) existenței noastre, că el se înscrie într-o desfășurare continuă de semne cu … Continuă să citești ÎN LABIRINTUL POVEȘTILOR
La douăzeci de ani de la publicarea volumului Lunetistul & cocoșul de tablă (scris atunci, după cum arată autorul, „dintr-un suflu”), Marian Drăghici vine cu o foarte elegantă ediție a doua, revăzută și pe alocuri revizuită, prin modificări „ținând mai ales de stilistica frazării”. Se adaugă sumarului din 1996, într-o Addenda, un poem la fel … Continuă să citești GHID DE SUPRAVIEȚUIRE
Academicianul-lingvist Grigore Brâncuș propune o analiză a textului poetic al lui Marin Sorescu din perspectiva limbii (Expresie populară în ciclul La Lilieci de Marin Sorescu, București, Editura Academiei, 2014). În fața unui ciclu de poezii-document, precum La Lilieci, critica literară de până acum a scos în evidență faptul că el sintetizează convențiile artistice ale creațiilor … Continuă să citești PRIMATUL JOCULUI SECUND
O carte intitulată pompos şi rebarbativ Anatomia fiinţei, cu subtitlul Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte, mi-a atras mai deunăzi atenţia (şi nu, din păcate, în sensul cel mai bun al locuţiei). Mai întâi, am fost oripilat de prima copertă. În şase caroiaje sunt plasate tot atâtea desene în peniţă (cu sepia) ale unor … Continuă să citești Maculatorul lui Mihai Cimpoi despre „Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte”
Cartea lui Mircea Mihăieş nu e una de citit (în sensul tradiţional al înaintării de la un rând la celălalt, de la un capitol la altul, cu unelte critice în alertă şi pregătit de adnotări, fireşte, competente), ci de străbătut. Conceput sub forma unui triptic, Ulysses, 732. Romanul romanului este un Ţinut autonom, care s-ar … Continuă să citești Ţinutul Ulysses MM
Scriind acum câțiva ani despre un alt volum al Angelei Furtună, comparam poezia acestei poete foarte originale cu proza lui Nicolae Breban. Nu aveam în vedere vreo particularitate tematică sau stilistică menite să îi apropie pe cei doi autori, ci un anumit torent epic/liric, un flux narativ/poetic precum un potop de neoprit, gata să spulbere … Continuă să citești CARTEA ÎNTREBĂRILOR ESENŢIALE
„Întreaga școală modernă de ficțiune a secolului XX este tributară scrierilor lui Knut Hamsun”, afirma, în 1967, Isaac Bashevis Singer, subliniind mai cu seamă subiectivismul autorului norvegian, fragmentarismul, lirismul și tehnica flash-back-ului ce caracterizează opera laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din anul 1920. Ulterior, unii exegeți nu au ezitat să susțină chiar că estetica postmodernismului … Continuă să citești Victoria literaturii
Mircea Petean este nu doar poet, ci şi un gânditor, un cărturar de formaţie filosofică. Faptul transpare cu evidenţă din volumul său dedicat numeroaselor călătorii de care a avut parte (La drum!, Floreşti-Cluj, Limes, 2016), fără a se înstrăina însă de sinele său poetic: „Sunt doar un contemplativ atent la vibraţia prejmei şi la susurul … Continuă să citești În căutarea Poemelor
Între calităţile umane, cea de care nu ne lăsăm desprinşi nici cu forţa, apărând-o ca pe o comoară abia dezgropată, este inteligenţa. Ne împăcăm noi cu multe, dar nu şi dacă îndrăzneşte cineva să afirme că ne lipseşte agerimea minţii. De la geniali la cei săraci cu duhul, în fiecare inteligenţa pare că are dreptul … Continuă să citești Inteligenţa de una singură vs. inteligenţa care stă laolaltă
Arta e un dar (cf. Oficiul Naţional de Truism!). Dăruibil, normal. Aşa este, dar mai apare ca necesară o condiţie: artistul – acela care dăruieşte – să cunoască, să simtă, să se lase flămânzit de dorinţă. De dorinţa de a dărui. Să aibă, altfel spus, puterea şi ştiinţa dăruirii. Bucuria sau arta sau priceperea sau … Continuă să citești A DĂRUI DĂRUIRE