Parcă niciodată n-am avut impresia că lumea se scufundă în minciună și ticăloșie ca în anii din urmă. În timp ce ne plângem de creșterea nivelului mărilor, ceea ce va crea o mulțime de Atlantide, sau mă rog, Pacifide și altele, pe partea cealaltă, politică, internațională, apele cresc și mai serios decât fluxul provocat de … Continuă să citești Sincronismul cel trist
Adevărul? Hm! Mai degrabă o Fata Morgana ce dispare mereu dincolo de orizont pe măsură ce înaintezi înspre el. Un acrobatic – și neverosimil – salt dincolo de linia de separație ar dezvălui cu stupoare că a apărut pe neașteptate un nou orizont, pe nebula căruia zâna vrăjitoare zâmbește ispititor și malefic, la fel de … Continuă să citești Adevărul necuvântător
„Crezusem mereu că se poate întemeia ceva pe dispreţ; acum ştiu ce anume: ‘moralitatea’.” Henri de Montherlant Mărturisirea publică, mai mult sau mai puțin criptată, prin intermediul unei opere, a unor resorturi intime, a gândurilor, aspirațiilor, emoțiilor, sentimentelor, este un act de comunicare unilaterală, o devoalare conștientă, asumată a concepțiilor despre lume și viață, apropiată … Continuă să citești Neliniștile destinului caragialesc
Ciclul oriental al lui Caragiale-traducător comportă doar trei texte; în ordine cronologică primul este Pradă de război…, subintitulat „anecdotă orientală”. Publicată în Universul, 25 decembrie 1909 (p.1, reluată în toate edițiile de Opere, începând cu vol. IV din 1938), „cartea prețioasă, tălmăcită din turcește”, după care este realizată această traducere este aceeași din care este … Continuă să citești LUXUL ORIENTAL AL LUI CARAGIALE
Noem pentru Nanos Valaoritis motanul Pumpkin din Atena își arată colții cerșind mângâieri ne înghiontește în gând ziua doarme noaptea pândește mult mai multă singurătate decât vă puteți închipui ascunde viața lui Pumpkin stăpânul curții lui Georges și Anastasia cerșind în noaptea Atenei după o anumită oră fiecare se duce acasă cum poate unii dorm … Continuă să citești Xenopolis
În ultimii ani, poate sub impactul schimbărilor specifice erei digitale, în care comunicarea a înlocuit cunoașterea, după remarca precisă a profesorului Aurel Codoban, se reiau și la noi discuțiile la nivel academic pe tema statutului autorului în noua paradigmă. Între cercetările interesante, poate cea mai complexă și serioasă de care eu știu, este cartea … Continuă să citești ICONOGRAFIA AUCTORIALĂ ȘI SCRIITURA FĂRĂ AUTOR
Mircea Florian e un nume cu dublă notorietate culturală. L-a purtat un important filozof interbelic. Student al lui Titu Maiorescu. Bergsonian în perioada studiilor doctorale din Germania antebelică. Raționalist care a încercat să concilieze cunoașterea realității cu metafizica. Marginalizat după instalarea regimului comunist, și-a scris în anonimat lucrarea fundamentală, Recesiunea ca structură a lumii, publicată … Continuă să citești Eveniment: poemele/„cântecele” lui Mircea Florian!
Ascult Passacaglia. Amețită și cu ochii ascunși în copac – paltinul acela care nu mai este. Urmele crengilor trosnesc, deși vântul doar adie, iar frunzele mișcă pânza de păianjen; s-a întins până la streașina din care uneori bea apă Fifi, cioara domesticită în gândul meu. Soarele se sprijină de marginea terasei, puful se așază pe … Continuă să citești FUGA
Recitind extraordinara carte, clasică de acum, a lui Konrad Lorenz, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate[1], nu am putut să nu remarc cum „previziunile” lui sunt mai actuale decât erau în vremea în care le scria. Argumentele și concluziile sale, poate cu mult peste ce s-ar fi așteptat cineva în vremea respectivă, sunt susținute … Continuă să citești PĂCATE ȘI BOMBE
Cel mai temeinic proiect al vieții este ratarea. Dar cât de dătătoare de jubilație poate fi! O subtilă tensiune dialectică face din reușită și ratare o pereche de contrarii sudate în taină. Căci ce altceva e eșecul decât căderea din împlinirea dorinței? Ce altceva decât incapacitatea de a-și menține permanența afectivă obținută în urma reușitei? … Continuă să citești CAPTIVI
(stil de viață în spațiul public) Spațiul public și-a schimbat înfățișarea de-a lungul vremurilor și a devenit în ultimul timp, în orașele noastre, un spațiu de-o intimitate de multe ori bizară sau comică. Granița între locul public și cel privat tinde să se lichefieze, ilustrând cumva conceptul de modernitate lichidă descris de Zygmunt Bauman. Noțiunea … Continuă să citești SUFRAGERIA DIN STRADĂ
Noua producție în proză (autorul e și poet, și dramaturg) a lui Dumitru Crudu se intitulează Tu și alte femei (deși putea să se numească și: Eu și femeile mele). Romanul are o structură fragmentară (Dumitru Crudu e maestrul povestirilor scurte, expresive, grăbite, nefinisate), care amintește de romanul aceluiași autor, Ziua de naștere a lui … Continuă să citești NOUL DECAMERON AL LUI DUMITRU CRUDU
Iată o carte ce ar trebui să apară citată în manualele de istorie a comunismului, pentru că oferă acea modalitate vie, „nescorțoasă”, pe care atâția o invocă pentru atractivitatea predării acestui obiect. Deși (tocmai pentru că) nu este o carte de istorie. Nu o cunoșteam pe Doina Magheți, era doar un nume reținut mai ales … Continuă să citești SECVENȚE PE VIU…
Ne întâmpină în versurile lui Nicolae Coande o tensiune în sine a rostirii asumate din capul locului, un soi de stil cazon al acesteia cu aerul de a face mișcări precise, înfățișând un spectacol al disciplinei la o comandă absconsă. Imaginea e succintă ca și observația, contemplația apare absorbită de o dispoziție rece sugerând o … Continuă să citești O disciplină vizionară
Urmând unui ciclu de viaţă ce pare confirmat de fiziologi, după care la fiecare şapte ani celulele corpului uman şi modul său de viaţă se schimbă semnificativ, Mircea Cărtărescu îşi publică şi noul său jurnal la aceeaşi distanţă temporală faţă de ultima sa scriere diaristică, tipărită în anul 2018. Aceea se intitula Omul care scrie, … Continuă să citești ÎNCĂ ŞAPTE ANI DINTR-O VIAŢĂ DE SCRIITOR
În timpul perioadei comuniste se vorbea oficial puțin spre deloc despre Garda de Fier și regimul mareșalului Ion Antonescu. Erau subiecte aproape tabu, transformate de propaganda comunistă în nomina odiosa, iar apariția lor în ficțiuni precum romanul lui Marin Preda, Delirul, sau la modul aproape caricatural, în filmul Cu mâinile curate de Sergiu Nicolaescu, erau … Continuă să citești ANATOMIA FASCISMULUI ROMÂNESC
Reeditarea romanului lui Gabriel Chifu, Însemnările lui Cesar Leofu, apărut pentru prima dată în 2002, readuce în atenția cititorului una dintre operele reprezentative ale prozei contemporane. Cartea se așază la confluența dintre confesiune și ficțiune, dintre arhitectura alegorică și fluxul diaristic. Cuvântul „Cesar”, odinioară un simplu cognomen al unei ramuri ilustre a ginții Iulia, a … Continuă să citești Spațiul interior al ființei
Noua carte de poeme „stoice” (cum le numeam într-o cronică precedentă) a lui Liviu Ioan Stoiciu, Mersul lucrurilor, Editura Limes (una extrem de productivă în ultimul timp), 2025, m-a orientat instant spre cunoscutul rondel al lui Macedonski, Rondelul lucrurilor, din care cităm prima strofă: „Oh! lucrurile cum vorbesc,/ Și-n pace nu vor să te lase:/ … Continuă să citești LIS ÎNTRE OBLOMOV ȘI ZACHARIAS LICHTER
„Teatrul vieții umane este locul unde l-am citit…” Ramón de la Cruz „26 noiembrie 1950: Am greșit când am cumpărat acest caiet, am greșit foarte tare. Dar acum e prea târziu pentru regrete, răul este făcut. Nici măcar nu știu ce m-a determinat să-l cumpăr, a fost o întâmplare, nimic altceva. Nu m-am gândit niciodată … Continuă să citești A TRĂI ȘI A SCRIE
Captatio Ploiești. Supranumele de orașul aurului negru i-a adus o faimă sinonimizată irațional și sălbatic de autoritățile comuniste cu un fel de grotă muncitorească, unde oamenii, mânjiți pe față ca africanii, munceau cu râvnă până la epuizare la sondele imobile precum lanul de porumb și al căror singur element de mișcare până la amețeală era „pompa canadiană” … Continuă să citești DOI OAMENI CU ÎNGERI ÎN CAP
După ce a absolvit secția de Regie film de la UNATC București și a asistat cineaști precum Cristi Puiu și Radu Jude, Ana Lungu a debutat ca regizoare, pe marile ecrane, în 2010, cu Burta balenei, un lungmetraj scurt (cu câteva minute peste o oră), scris și regizat împreună cu Ana Szel. Apoi, ea a … Continuă să citești ANA LUNGU ȘI FILMUL ROMÂNESC DE MONTAJ
Avem dinainte cele două prime numere ale revistei Memoria din anul în curs (130/1/ și 131/2), adică jumătate din exemplarele prevăzute pentru 2025, o restrângere-consecință a vântului înghețat al „economicității” care suflă în toate domeniile și nu e mai blând nici cu presa și tipăriturile nesubvenționate de terți sau autori. Nu e mai puțin adevărat … Continuă să citești Revista Memoria – numere de colecție
Vise, reverii, vedenii de Mircea Bârsilă, col. Școala Ardeleană de Poezie, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022 101 pagini de poezie – la împlinirea a 70 de ani ai poetului Mircea Bârsilă. Antologie. O pleiadă de critici literari (Al. Cistelecan, Dan Cristea, Valeriu Cristea, Gh. Grigurcu, N. Manolescu, Ion Pop) au considerat, de-a lungul timpului, imaginarul … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 38 / 2025 Din 5 septembrie. Gabriel Chifu, „Misterul creativității. Creatorii și societatea”: Poate s-ar cuveni nici să nu încercăm să dezlegăm misterul creativității. Să lăsăm în umbră, tăinuite, acele resorturi care pun în mișcare stranii energii lăuntrice ce dau naștere operei. Transformând nimicul în cosmos, golul în plin. Verbal, sonor, vizual… Și … Continuă să citești Revista revistelor