În Academia României noastre nu are acces cel mai important scriitor român, tradus și cunoscut și premiat în cele mai circulate limbi de cultură din lume. Un nemuritor mai vechi a stabilit și declară că Mircea Cărtărescu e un scriitor bun, dar nu e chiar pentru Academie! Dacă asta crede academicianul Nicolae Breban, e normal … Continuă să citești ROMÂNIA NOASTRĂ
Pentru a înțelege evoluția lui Nicolae Manolescu către Arca lui Noe, trilogia din 1980-1981-1983, sunt de urmărit nu doar cărțile, traseul de maturizare a viziunii și a stilisticii de la Lecturi infidele la Sadoveanu…, ci și restul scrierilor sale, ca și alte conjuncturi care l-au marcat, personale și de câmp. În primul rând și … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (V)
Șocul globalizării este echivalent pentru culturile mici, locale, cum este și a noastră, cu un test eliminatoriu compus din întrebări la care nu și-au pregătit niciodată răspunsul corect. Globalizarea este un fenomen postcolonial, dar nu unul care-i restrânge efectele, ci dimpotrivă, le extinde la scara întregii lumi. Nu mai este vorba acum de țări, teritorii, … Continuă să citești DETERITORIALIZAREA CULTURILOR
„Gându-i robul vieții, iar viața-i paiața timpului.” Henric al IV-lea Nu era prea greu să înveți să scrii în engleză pe vremea lui Shakespeare. Nimeni nu te mustra pentru greșeli de ortografie pentru că așa ceva nu exista. Varianta reginei sau a ultimului slujbaș era la fel de bună. Dacă știai alfabetul puteai aduna gânduri … Continuă să citești ECOURI DINTR-UN SERTAR DE BIBLIOTECĂ
Anglistica și americanistica românească au suferit o grea pierdere la jumătatea lunii ianuarie, odată cu încetarea din viață a unuia dintre cei mai iubiți dascăli ai Universității București: Ștefan Stoenescu, cel care n-a fost doar un mare erudit și un mare deschizător de drumuri în domeniul pe care l-a slujit cu atâta devotament, ci și, … Continuă să citești MENTORUL SAU ÎNVĂȚĂTURILE LUI ȘTEFAN STOENESCU CĂTRE (UNUL DINTRE) DISCIPOLI
Nea Tache face mese și scaune, e meteodependent, îl ia pe NU în brațe, iar profesorul Giuvergeanu a inventat profunda cugetare Câinele-i frate cu românul. Nea Tache e-o mogâldeață cu priviri șirete de aceeași culoare cu salopeta lui de lucru, un albastru spălăcit de atâta spălat. Face cele mai bune și mai ieftine mese … Continuă să citești MINERUL DISPĂRUT
Parafraza din acest lung titlu nu are nimic din plăsmuirea fantastică a unei imaginații de tip marquezian, fiind doar oglinda fidelă a unei realități a României de azi. Adică a unei țări aflată într-o zguduitoare criză, care ne face să reflectăm, încă o dată, la un adevăr cât se poate de simplu: când unei țări … Continuă să citești STRANIA ȘI PERICULOASA POVESTE A UNUI PERSONAJ ȘI A NEVINOVAȚILOR SĂI ADEPȚI
LUMINĂ ca să pot traversa neînsoțită cenușiul îmi iau lumină dinăuntru la fiecare traversare, mut câte ceva, de-aici dinăuntru, în grădina pustiită când se va termina, de mult voi fi adormit de partea cealaltă IMAGO MUNDI nu contează cine vede greșit – eu sau tu prin imateriala pânză secretă prin freamătul alb prin acest ceva … Continuă să citești poeme de GABRIELA CHIRAN
INSTALATORUL DE SUFLETE Numai el, instalatorul ştie cât de fisurate sunt conductele cât de ruginiți stâlpii de rezistenţă cât de înfundate cu gemete ţevile încât sângele abia mai circulă după cum obișnuia, uneori curge pe-alături inundând camerele de siguranţă numai el, instalatorul, se luptă bietul de el, singur cu robinetele înţepenite, ruginite de lacrimile reci … Continuă să citești poeme de VICTORIA MILESCU
Motto: „Și nu e pentru că poezia merge împreună cu o mistică, este într-un fel o mistică?” Maria Zambrano Dan Arsenie a fost una dintre cele mai stranii personalități ale culturii noastre din anii 1980 încoace. L-aș asemui, prin erudiția specială și „marginalitatea” preocupărilor, cu Ioan Petru Culianu. Fără a fi ajuns la afirmarea … Continuă să citești OMUL FANTĂ
De când a avut loc performance-ul Marinei Abramović la începutul anului 1974, la Napoli, – în care ea s-a pus la dispoziția publicului, ca un obiect, absolut pasivă, astfel încât oricare dintre cei prezenți să poată să-i facă orice, folosind sau nu obiectele expuse pentru experiment –, evenimentul a fost povestit și reluat în diferite … Continuă să citești ARTA CA SALVARE
– din jurnalul unui psihoterapeut – Are 4 ani și jumătate și emană multă încredere de sine. E un puști extraordinar. Inteligent și simpatic foc. Și mai e și frumușel, așa cum doar un copil de vârsta asta poate fi. Doar că a reușit să-și înstăpânească părinții. Este, de pe-acum, micul tiran. E pentru prima … Continuă să citești SCENE DINTR-O ÎNCĂPERE
„Binecuvântat să fie luxul!… Civilizație înseamnă să simți luxul ca pe o necesitate, să depășești animalul și să nu te poți mulțumi cu mâncatul, cu băutul, cu somnul, cu femeia… Tot ce are mai bun lumea asta, tot ce s-a salvat din furnicarul de lume, este luxul: un tablou, o floare sculptată, un cântec, o … Continuă să citești DESPRE NATURA LUXULUI
Într-o comunicare despre căutarea „limbii perfecte”, Umberto Eco prezenta, în final, un soi de „produs de probă”. Pe un panou publicitar din Belgia, semiologul reținuse un slogan polilingv: „La plus speed pizza”. Nu e un exemplu perfect, conchide lingvistul, dar e o încercare. Romanul Cristinei Hermeziu Nichel* poate fi considerat (și el) o ofrandă adusă … Continuă să citești POVESTEA TURNULUI BABEL. SECOLUL XXI
filmul și cartea Despre Daniela Rațiu, scriitoare și jurnalistă de la Timișoara, am mai avut prilejul să scriu pentru Viața Românească, comentând romanul Sfârșitul lumii e un tren (Editura Cartier, 2023), despre foametea instaurată în România, ca urmare a monstruoaselor contribuții de război pe care am fost obligați să le plătim rușilor odată cu instaurarea … Continuă să citești FRICĂ, FRIG ȘI FOAME ÎN „EPOCA DE AUR”
Două doamne ale literelor noastre actuale, Monica Pillat și Georgeta Filitti, înfățișează în cuprinzătoare comentarii scrierile unei doamne din trecut, Pia Alimăneștianu (1872-1962). Stilul lor comprehensiv-simpatetic ne aduce astfel în apropiere ființa unei autoare întrutotul demnă de interes, căzută în uitare. Fiica cea mai mică a lui Ion C. Brătianu se mândrea cu trei frați … Continuă să citești O DOAMNĂ A TRECUTULUI
Cartea de versuri cea mai recentă a lui Ștefan Manasia se intitulează Sursele primare (Casa de Editură Max Blecher, 2024), și ea semnalează chiar înainte de a fi deschisă, sensibilitatea sa, de excepție printre congenerii de la 2000, față de tot ce înseamnă natură încă neatinsă de ravagiile provocate de lumea hiperindustrializată în care trăim, … Continuă să citești SPRE LUMINOASELE SURSE OBSCURE ALE POEZIEI
Probabil munca la Moromeții 3, originalul film prin care Stere Gulea își încheie superba trilogie, în care viața personajului fictiv se întretaie cu cea a autorului romanului, Marin Preda, rezultând o convingătoare frescă a vieții culturale din România anilor ’50, i-a dat cunoscutului regizor ideea de a scrie o carte de confesiune despre viața sa, … Continuă să citești VIAȚA PE ÎNȚELESUL NEPOATELOR
„Picături de apă izvorând din crăpăturile stâncilor. Aerul jilav al peșterii.” (Yōko Ogawa, Parfum de gheață) Ce-ar trebui, oare, să facă o tânără atunci când bărbatul pe care-l iubește se sinucide pe neașteptate, lăsând-o nu doar singură și neconsolată, ci și cu numeroase întrebări fără răspuns? Cum ar putea ea să-și trăiască până la capăt … Continuă să citești YŌKO OGAWA. MEMORIA PARFUMULUI ȘI PARFUMUL MEMORIEI
Doar unele poeme din prima ediție a acestui volum (Arta războiului), cele din ciclul care îi dă titlul, au fost păstrate în această nouă ediție – pentru amatori de statistici, într-un cuvânt-înainte, poetul precizează chiar o cifră: 44% sunt poeme noi. Cu citatele în latină, mai mereu voit aproximative, care agrementează alegoria luptei pentru sens … Continuă să citești TRADIȚIA UNUI VETERAN
– studiu de empatie cerebrală – Eugenia Țarălungă este nu doar colaboratoarea noastră de multă vreme, autoare a rubricii breviar editorial, ci și, aveam să descoperim cu surprindere, dar și cu nedisimulată plăcere, o poetă cu deosebite virtuți creatoare, în ciuda faptului că se află acum doar la a patra apariție în volum. Vom trece … Continuă să citești AUTOPORTRET DIN CIOBURI DE OGLINDĂ
La originea Condiției de nemuritor: cursive, publicistică, de Horia Gârbea stă chiar pasiunea autorului pentru scrierea cursivului revistei Neuma, pe parcursul câtorva ani, în tandem cu editorialele Andreei H. Hedeș. În opinia mea, cartea se aseamănă ca stil cu Pliculețul Minervei, publicată de Umberto Eco în 2004. Referindu-se la cursiv, autorul definește această specie publicistică … Continuă să citești ARTA LUĂRII ÎN RĂSPĂR
…Sau relief imaginar (din lat. subsidio, care a dat în română adjectivul subsidiar = element ce întărește un argument principal într-o discuție; care vine, care se adaugă la ceva în al doilea rând, ca element secundar, complementar sau 1. accesoriu, anexă, auxiliar, secundar. 2. complementar, întregitor, suplimentar, (rar) complinitor)… Plămădirea unui „relief imaginar”, adică a … Continuă să citești IMAGINARIUM SUBSIDIO
Dintre regizorii care au transpus pe ecran romane sau nuvele ale lui Marin Preda (listă pe care mai intră nume notabile ale cinematografiei românești, precum Paul Călinescu, Șerban Marinescu, Iulian Mihu, Mircea Mureșan și Constantin Vaeni), Stere Gulea este cel care i-a rămas loial prozatorului din Siliștea Gumești, legându-și filmografia de opera acestuia, până spre … Continuă să citești FINAL DE TRILOGIE CINEMATOGRAFICĂ, DUPĂ 37 DE ANI