S-a trezit brusc. Fără vise. Un sentiment nefiresc, o presimţire reprobabilă în ochii înmuiaţi de întunericul cel învelise. Ce dracu-i cu bezna asta! mormăi, amintindu-şi luminile oraşului, oceanul acela de clipociri a cărui maree acum nu îi dizolva, ca de obicei, jaluzelele. Pipăind locul unde se găsea de obicei întrerupătorul, nimic. Sării ars de pe … Continuă să citești CANDIDAT LA SINGURĂTATE
Nu îmi mai amintesc cine îl compara pe Nicolae Iorga cu Voltaire, dar, fără discuţie, marele istoric (poate cel mai ilustru dintre toţi românii) avea nu numai altitudinea intelectuală, curajul demenţial şi aplombul polemic al celebrului iluminist francez, dar şi ştiinţa relaţiilor celor mai intranscendente – până la graniţa adulaţiei şi rupturilor dramatice (vezi Opinions … Continuă să citești Nicolae Iorga şi Alexandru Ciorănescu, o prietenie aşa cum a fost
S-au împlinit anul trecut 120 de ani de la naşterea lui Dumitru Ciurezu (1897-1978), poet şi publicist din perioada interbelică, din anturajul lui Octavian Goga. George Călinescu îl plasează între poeţii tradiţionalişti: Ion Pillat, B. Fundoianu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ilarie Voronca, Adrian Maniu. Poetul provine dintr-o familie de ţărani din satul Pleniţa, … Continuă să citești Jurnalul nepublicat a lui Dumitru Ciurezu
În vechile scrieri, proto-cananite de exemplu, dar sunt și ilustrări mai recente, se folosea uneori o scriere de tip boustrophedon. Într-o astfel de grafie un rând era citit de la stânga la dreapta, următorul de la dreapta la stânga ș.a.m.d. Mersul boului la tras brazda. Mi-am amintit acest straniu cuvânt citind o provocatoare carte de … Continuă să citești FILOZOFUL ÎN BISERICĂ
Simona-Grazia Dima este o prezență constantă a vieții literare bucureștene și nu numai, poetă, eseistă și traducătoare al cărei discurs se impune prin eleganță și discreție, ca și prin seriozitatea abordării. Dacă volumele sale de poezie (Ecuație liniștită – 1985, Scara lui Iacob – 1995, Confesor de tigri – 1998, Dreptul rănii de a rămâne … Continuă să citești Însemnări hermeneutice
Reiau titlul cronicii din 2015 (apărută în Ziarul de duminică) la primele două volume ale ediţiei îngrijite de Ilie Rad fiindcă cele mai multe dintre comentarii (inclusiv al meu) s-au extaziat/se vor extazia în legătură cu eleganţa volumelor, vor remarca acribia şi dăruirea editorului, dar vor lăsa pe mai târziu o adevărată re-vizitare a unei … Continuă să citești Ion Agârbiceanu într-o ediţie de lux
În anul 2004, am fost contactat de editura Știința din Chișinău pentru a participa la un experiment editorial foarte interesant. Urmau să fie editate niște antologii de literatură basarabeană din secolul XX, fiecare dintre ele beneficiind de câte o prefață a antologatorului basarabean și o postfață a unui critic din România. Mie mi s-a propus … Continuă să citești DE LA BREJNEV LA POSTMODERNISM
Apariția Hortensiei Papadat-Bengescu în spațiul literaturii noastre interbelice a reprezentat un eveniment ieșit din comun. Întîmpinarea de care a avut parte la o înaltă treaptă critică a fost una a ratificării din primul moment a înaltului nivel al prozei sale. Dacă G. Ibrăileanu recunoștea în paginile acesteia „originalitatea tranșantă”, „necontenita noutate”, precum și faptul că … Continuă să citești „Prousta” și Proust
De la prima pagină, constând din patru motouri, ni se dezvăluie modalitatea critică adoptată de Constantin Trandafir în recenta exegeză eseistică cu caracter monografic consacrată „marei europene” interbelice Hortensia Papadat-Bengescu. Sunetele iniţiale, cele emise de scriitoare, se împletesc subtil cu comentariile avizate ale criticului şi stăruie memorabil în armonicele superioare ale unei fine interpretări reverberante: … Continuă să citești O exegeză reverberantă
Marina Popescu debutează în trombă cu acest titlu alarmant, Ultimul nu va stinge lumina, raliat stării socio-politice actuale, parafrazant, la marginea clişeizării (pe Google găseşti o mulţime de articole cu „Ultimul va stinge lumina”, e şi un film din 2014 al regizorului Ion Cotovelea, ideea a fost versificată de poetul social Adrian Păunescu: “Cine iese … Continuă să citești MARINA POPESCU & LUMEA DE PLASTIC
Titlul acestui eseu necesită înainte de toate o lămurire. Am apreciat că, dacă toate comunitățile de oameni tind să depindă de o anumita formă de relief: vale, munte, deal de care se leagă geografic (olteni, jieni, barsani, ceahlăuani, țibleșani, parângăuani). De ce n-ar putea beneficia și locuitorii brașoveni de o apartenență geografică în calitate de … Continuă să citești D’ale tâmpenilor
Atunci când unii oameni suferă în mod nedrept, e datoria celorlalți, a celor din jur, să se rușineze pentru cele ce se petrec, spune la un moment dat Magistratul din romanul lui J. M. Coetzee, Așteptându-i pe barbari. Iar aceste cuvinte ar putea reprezenta un epigraf potrivit pentru Epoca de fier, cartea publicată de scriitorul … Continuă să citești Stoicism și melancolie
Se zvonește despre Cartea neliniştirii1 că este cel mai frumos jurnal al secolului XX. Şi dacă n-am ști că este scris de Fernando Pessoa, cu unul dintre heteronimele sale, și l-am considera cu adevărat al lui Bernando Soares, ajutor de contabil în oraşul Lisabona, nu ne-am putea ține în lanțuri invidia în fața unei asemenea … Continuă să citești Visul în viață ori viața în vis
Rar se întâmplă ca o floare să pice sub zodia coincidenţei. Ea nu se arată – atunci când se arată – niciodată întâmplător. Viaţa, păţaniile şi opera florii (fiindcă trebuie să fiţi de acord că fiecare floare, cât ar fi de mică, de delicată sau de discretă, are o operă!) nu sunt nici întâmplare pură, … Continuă să citești DANSUL FLORILOR
Anul încheiat nu ne-a adus prea multe satisfacții la capitolul recunoașterii internaționale a mult comentatului și disecatului Nou Cinematograf Românesc (nuanța afirmației anterioare se leagă, mai ales, de comentatorii care trăiesc tăind firul de păr în patru, utilizând un limbaj pompos și demn de traducere imediată – în limba română –, sau de citate din … Continuă să citești Festivaluri și debuturi
Un fel de supraom a închipuit Ibsen în personajul Halvard Solness din piesa Constructorul Solness. Marele constructor care nu are destulă școală pentru a se intitula arhitect a ajuns la vârsta la care începe să se teamă că-i vor bate tinerii la ușă pentru a-i spune să plece și să le lase lor locul. Această … Continuă să citești CONSTRUCTORUL SOLNESS LA ODEON
În 1968 s-a aniversat Semicentenarul Marii Uniri, în care s-au spus, după ani de tăcere, unele adevăruri, nu toate, despre împlinirea idealului de unitate națională. Nu toate adevărurile, pentru că artizanii acestui ideal național erau fie morți în închisorile comuniste și numele lor nu era pomenit (Iuliu Maniu), fie cu domiciliu forțat – tot un … Continuă să citești Marea Unire în antologii lirice
România a intrat în anul centenarului existenței sale. Un an în care trebuie să ne reamintim și să-i celebrăm pe cei care, prin cutezanța gândului și tenacitatea acțiunii lor au făcut posibil miracolul din anul 1918, pe care noi îl simțim, astăzi, ca pe normalitatea însăși. Mulți, leagă, pe bună dreptate, momentul Marii Uniri de … Continuă să citești Un erou aproape uitat
Alina Gherasim este artist plastic şi, preţ de două volume, scriitor. Faptul că e fiica regretatului pictor Marin Gherasim mi se pare preeminent, atât pentru că scoate la lumina minţii o iubire pătimaşă a fiicei pentru tatăl său, cât şi pentru că ea a moştenit de la părintele său o sensibilitate artistică de o pregnanţă … Continuă să citești Rezervaţia de plăceri
Destinul a vrut ca Regele Mihai I și Jean d’Ormesson să părăsească în aceeași zi această lume: 5 decembrie 2017. Erau cam de aceeași vârstă (Regele, cu patru ani mai mare), ambii descendenți ai unor familii ilustre cu rădăcini adânci în istoria Europei. Ceea ce face însă și mai interesantă această împletire de destine este … Continuă să citești Regele Mihai și Jean d’Ormesson
Editura Gallimard a publicat la sfârșitul anului trecut un tom uriaș (1312 pagini), cuprinzând cele 865 de scrisori de dragoste pe care și le-au scris între 1944 și 1959 Albert Camus și actrița Maria Casarès. Relația lor era cunoscută de toată lumea, inclusiv momentul precis în care au devenit amanți: 6 iunie 1944, noaptea debarcării … Continuă să citești Albert Camus îndrăgostit
Moartea care vine, pleacă și iar vine. Roman jandarm, de Virgil Tănase, editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 432 p. Cum Virgil Tănase iese mereu din cadrele obișnuite, de data aceasta avem de-a face nu cu un roman polițist, ci cu un roman jandarm, apărut în limba română la 33 de ani după ediția în limba … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 51 Din 1 decembrie 2017. O nouă rubrică semnată de Nicolae Manolescu: „Cronica politică”: În ce constă atașamentul puternic și constant al unora față de un partid politic… Dragostea de partid e irațională, ca orice dragoste, ca orice sentiment… Dragostea de partid nu poate fi considerată emoțională, fiindcă denotă statornicie… Dragostea de partid … Continuă să citești Revista revistelor
Joacă şah fiul Cezar cu poetul Don Caesar… Cele două câmpuri de dispută se dispută între piesele albe şi piesele negre Îngerul alb de pe umărul negru se confruntă cu îngerul negru de pe umărul alb Fiul soarbe socadă dintr-o cupă de argint. Parcă am fi în Corint Cei doi Kaiseri acceptă schimb de nebuni … Continuă să citești Partidă de şah