Motto Oasele mele s-au îmbrăcat într-un nou trup îndrăgostit. Arthur Rimbaud Spiritul ei pune în mine trupul jarului topește prăslele iernii. Nu am mai trecut cu vederea întregul, darul primind. Aici dospește sufletul nostru. Am deschis Poezia cu trupul de fosfor. Îi simt fildeșul, deplasarea spre roșu, depășind gradul de fierbere al ființei. Nu mai … Continuă să citești PINK FLOYD. TRANSCENDERE
„Așa văzut-a Zaharia – improvizații într-o lume captivă” este titlul unei expoziții itinerante curatoriate de Muzeul Țăranului Român în parteneriat cu Asociația pentru Fotografie Documentară din Chișinău. Expoziția prezintă o selecție din clișeele fotografului amator basarabean Zaharia Cușnir (1912-1993), descoperite întâmplător în casa sa părăsită din regiunea râului Răut Pământul e mereu impur. De o … Continuă să citești Dincoace de istorie
Marginalii la un document de arhivă Oare mai citește astăzi cineva „Baudelaire” ? 1. Cel puțin o dată pe săptămână, nesatisfăcându-mă doar rolul de lèche-vitrines al librăriilor, intru și cercetez rafturile dorind să descopăr autori, reeditări sau titluri noi. „Boala” e cronică, datează din adolescență. Tratamentul era atunci paleativ (puzderia de biblioteci publice cu acces … Continuă să citești Resorturile neuropsihologice ale creației lui Charles Baudelaire
Amicii sunt spre sfârşitul liceului şi fac unele lucruri neaşteptate, unul scrie şi publică versuri de categorie muscă, altul gustă din zvonurile libertăţii şi din trepidaţiile sângelui, iar cel mai implicat în datorie, Tase, are nişte contacte mai aspre cu denivelările terestre. Încă o cotitură de proporţie, din două direcţii, internă şi externă, realităţi înviorate … Continuă să citești CERCURILE PARADISULUI
Un daimon bântuie cetatea În Etica nicomahică a lui Aristotel se presupunea că fericirea (eudaimonia) ar fi motorul imuabil al vieții umane, supremul scop al oricărui individ. Acesta este spiritul (daimōn) bun (eu) care bântuie visele oamenilor și le determină, în viziunea Stagiritului, nu doar viața contemplativă, dar și implicarea lor în viața cetății, fericirea … Continuă să citești Ministerul fericirii
(Poetul Virgil Diaconu a împlinit zilele acestea șaptezeci de ani. Pentru a marca această aniversare, ne-a trimis eseul care urmează, pe care îl publicăm însoțit de urările noastre de viață lungă și inspirație). Operele literare de valoare ale unui gen literar sau altuia sunt discursuri lingvistice care prezintă un set unitar, distinct și relativ stabil … Continuă să citești STILUL OPEREI LITERARE DE GEN
În totalitarism nu pot să existe sisteme interioare funcţionale, ci doar excepţii particulare, individualităţi, care pot să creeze mici oaze de libertate. Regimurile totalitare (care văd în orice excepţie de la „normă” un atentat la stabilitatea sistemului) nu nasc personalităţi, dar le pot pune în evidenţă. Pe fundalul gri al uniformizării lipsite de culoare, o … Continuă să citești EXCEPȚIA NECESARĂ SAU LECȚIILE PUBLICE ALE LUI VASILE COROBAN
La distanță de amplele planări speculative în frunte cu cele ale unor G. Călinescu, I. Negoițescu, C. Noica, precum și de mai recentele abordări pozitiviste alunecînd spre pedanterie, Alex Ștefănescu ne recomandă un Eminescu al unui contact i-mediat, de lector care-și propune a-l parcurge „poem cu poem”, prefirîndu-le cum un lung șirag de mătănii. Dacă … Continuă să citești Despre Eminescu într-o nouă formulă
„Viaţa ca viaţă, nu viaţa ca poveste de adormit copiii“ se desenează din zeci şi foarte colorate nuanţe de gri, fără „visări inutile”, în toate cărțile Gabrielei Adameșteanu. Lucrurile nu erau de la început evidente, fiindcă la apariția Drumului egal al fiecărei zile (1975) n-am bănuit că Letiția Branea avea să fie personajul central al … Continuă să citești Gabriela Adameşteanu și viața ca viață
În urmă cu vreo două decenii, în biroul meu de la Cuvântul, a intrat un domn cu o figură foarte sobră, aproape posacă, cu un aer preocupat, care mi-a strâns mâna, cumva stânjenit și mi-a spus doar că se numește Alexandru Ecovoiu și că a vrut să mă cunoască pentru că scrisesem despre o carte … Continuă să citești O DISTOPIE POSTMODERNĂ
Îmi aduc bine aminte cum în 1977, pe vremea când eram student la Filologia din Cluj, se zvonise că tocmai apăruse un roman extraordinar, de negăsit, Bunavestire, de Nicolae Breban. L-am căutat în toate librăriile pe care le știam – nimic. Cartea dispăruse. Norocul meu a fost că aveam un amic, fost echinoxist, care lucra … Continuă să citești RADIOGRAFIA EPICĂ A DECENIULUI ȘASE
Romanul Ioanei Nicolaie, Pelinul negru (Humanitas, 2017), de un realism crud, explorează drame ale realului sumbru, feţe ascunse ale socialului. Autoarea scoate din conul de umbră şi pune pe tapet evenimente cu consecinţe tragice, grave şi periculoase disfunctionalităţi sociale şi familiale. Romanciera intră într-o lume închisă şi spune adevăruri incomode, dezvăluie aspecte sociale cutremurătoare, respinse … Continuă să citești Un roman inspirat de catastrofa de la Cernobîl
Revenind la uneltele prozei, Radu Ulmeanu rămâne, şi cu acest al doilea roman (primul, Chermeza sinucigaşilor, 2009) pe palierele beletristicii „de atitudine”, ale romanului social-politic angajat în luptele cu „monştrii” care ameninţă (latent/ manifest) lumea noastră. Lumea românească, se subînţelege, pe un parcurs istoric de jumătate de veac, din anii ’60 ai trecutului secol, pînă … Continuă să citești Siberiile lui Radu Ulmeanu
Povestea lui Isus, așa cum a fost ea reimaginată de Anthony Burgess, este cunoscută publicului larg mai cu seamă din filmul Isus din Nazaret, în regia lui Franco Zeffirelli, scenariul acestuia fiind semnat de Burgess însuși. Mai puțin celebru este, însă, romanul scris de Anthony Burgess și publicat în 1979, la mai puțin de trei … Continuă să citești Anthony Burgess, Isus și adevărul literaturii
E suficient ca dimineața să-ți arunci pijamaua pe spătarul unui scaun, aiurea, ca să provoci un lanț al dezordinii. Starea unei camere se schimbă instantaneu. Pe dinăuntru, pitulat, firicelul de neliniște. Deschizi dulapul și nu vezi o anume pereche de pantaloni. Începi să răscolești, iar când în sfârșit îi găsești, îi scoți neglijent, trăgându-i cu … Continuă să citești Dezordine
În fiecare an, înspre finalul său, oraşul Târgu Jiu – leagănul sculpturii româneşti, acolo unde s-a născut arhetipul modernităţii în sculptura universală, Constantin Brâncuşi – intră în sărbătoare. O sărbătoare ca de basm, ce ţine trei zile, aidoma nunţilor de poveste. Ediţia ce a trecut a fost ocazionată nu doar de numele lui Brâncuşi, ci … Continuă să citești CALEA EROILOR – 80
Puține sunt filmele din istoria cinematografiei românești care au ținut pasul cu marea literatură, ecranizările de toate felurile trădând, în diverse măsuri (nu neapărat în funcție de talentul cineaștilor ce s-au încumetat să citească literatura), punctele de plecare, fie ele poezii, fie texte dramatice, schițe, nuvele sau romane. Marin Preda a fost încă din 1954 … Continuă să citești „Moromeții 2”, o ecranizare excelentă, dar fără spectatori
Astă seară: Maia Morgenstern Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de când se joacă la Teatrul Evreiesc de Stat vestitul spectacol Astă seară: Lola Blau, cu Maia Morgenstern în scenă timp de vreo 90 de minute și cu un succes afirmat și repetat și mai ales meritat, a avut loc un fel de spectacol … Continuă să citești VISE ȘI SCENE DIN VIAȚĂ PE SCENĂ
Aleš Mustar s-a născut în 1968, la Ljubljana. Este poet şi traducător. A absolvit Facultatea de Litere din Ljubljana și a obţinut doctoratul în literatura română la Facultatea de Litere din București. Traduce poezie, proză și teatru din limbile română și macedoneană. Până în prezent, a tradus peste treizeci volume. În anul 2005, a debutat … Continuă să citești Poeme de Aleš Mustar
De-acum prezentul nu mai poate fi căutat nici în calendar nici pe ceasul la care te uiți numai pentru a stabili propria legătură cu trecutul ori pentru a te îndrepta cu un simulacru de conștiință către viitor. Eu, lucrurile și oamenii care mă înconjoară suntem adevăratul prezent. Prezentul meu este alcătuit și el din mai … Continuă să citești Tihna mea
Sâmbătă, 24 noiembrie 2018 la Alba Iulia, la Muzeul „Principia” (la Cetate), a avut loc, de la ora 11 la 14.30 Gala Poeziei Române Contemporane La Centenar, organizată de Uniunea Scriitorilor din România. Moderatorul ei, Nicolae Manolescu a subliniat la deschidere că: „E a patra Gală a Poeziei din acest an al Centenarului Marii Uniri, … Continuă să citești Gala Poeziei Române Contemporane La Centenar, la Alba Iulia
Între proiectele Uniunii Scriitorilor din România, „Scriitorii Anului” de la Iași (ediția a III-a, ținută în 2018 în 8-9 noiembrie) a ajuns să ocupe locul 1. Pentru posteritate și spre știința scriitorilor „contemporani” care contestă inutil conducerea Uniunii Scriitorilor azi, merită să pomenesc numele celorlalte 11 proiecte (toate, de mare profesionalism, exemplare, prestigioase), derulate de-a … Continuă să citești Cel mai important premiu literar românesc
Toamna anului trecut a însemnat pentru literatura română un sezon rodnic pe plan internaţional, când reprezentantul ei, Mircea Cărtărescu, a fost recompensat cu două prestigioase premii. Mai întâi, la sfârşitul lunii septembrie, în cadrul Conversaţiilor literare Formentor, din Mallorca, celebrului scriitor român i-a fost decernat Premio Formentor de las Letras 2018, pentru întreaga operă. „În … Continuă să citești Mircea Cărtărescu – laureat internaţional
La fel ca-n filmele cu James Bond, se impune, dintru început, o precizare: Grigorescu, Ion Grigorescu. Deci, nu Nicolae, deși va fi vorba și despre acesta, în treacăt, atunci când vom vorbi despre „ramele Grigorescu”. Deci, avem așa: o provocatoare expoziție la Galeriile KARO din Bacău. Omul entuziast până aproape de o inconștiență frumoasă Constantin … Continuă să citești Un Grigorescu la Bacău