S-a spus, cu dreptate, că în literatura română contemporană, la pragul anului 1989, au existat puține romane „de sertar”. Editurile, după Revoluție, nu au avut la dispoziție multe asemenea manuscrise, din motivul că autorii noștri nu prea le scriseseră. Soluția de rezistență literară aleasă de majoritatea romancierilor autohtoni, în condițiile unui regim totalitar nereformabil, fusese … Continuă să citești În stațiune
Autor: Viața Românească
Ultimul mohican
Credem a nu greși socotindu-l pe Barbu Cioculescu drept ultimul mohican al scrisului nostru interbelic. Cu atît mai mult cu cît autorul însuși, intrînd în acest moment într-un felice nonageriat, se admite astfel, nu fără nuanțări de-o gingașă autoironie, în care se pot răsfrînge umorile deopotrivă ale unei satisfacții și ale unei resignări: „A fi … Continuă să citești Ultimul mohican
SUPREMAŢIA UNUI „SISTEM”
Din cele trei microromane ale lui Marian Ilea, Casa Gorki, Vacek și Gravimetrul, formând un tot (tematic-stilistic) numit Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise, voi alege (cam cum alegi o felie dintr-o lubeniță, ca să vezi dacă-i coaptă!) doar primul op. Să fi avut oare dreptate Oscar (cel din Toba lui G. Grass), conchizând … Continuă să citești SUPREMAŢIA UNUI „SISTEM”
Despre iubire şi literatură
“Scriu. Scriu că scriu. În gând mă văd scriind că scriu şi mai pot să mă văd văzându-mă că scriu.” (Mario Vargas Llosa) Într-o lume cum e cea în care trăim, plină (doar aparent!…) de băieţi răi şi de fete bune, Mario Vargas Llosa are curajul de a scrie ceea ce, după cum el însuşi … Continuă să citești Despre iubire şi literatură
Cum ne mai citesc bărbații? O întrebare în amurg…
La început a fost Filosofia. Din ea s-au prăvălit pe rând întrebările, alunecând pe un drum ce îi părea pe atunci nesfârșit. Iar vechii gânditori au văzut că e bine și au continuat să se-ntrebe, veac după veac. Tot mai însetați și mai uimiți de izvorul nesecat al dilemelor, nici n-au băgat de seamă că … Continuă să citești Cum ne mai citesc bărbații? O întrebare în amurg…
Love story la abator, un film minunat (Despre trup și suflet)
De văzut, chiar dacă pauza de vară s-a terminat, fie pe ecranele Cinematecii Române (sălile Union și Eforie), fie la Elvira Popescu, cochetul cinema al Institutului Francez din București. Personal am văzut filmul în prima sală amintită, alături de alți șase spectatori, care nu au uitat posibilitățile și succesele filmului european. Filmul semnat de Ildiko … Continuă să citești Love story la abator, un film minunat (Despre trup și suflet)
RELÂCHE
Termenul acesta, știu, se folosea cândva nu pentru vacanța de vară, ci pentru acea zi din săptămână când și actorii se odihneau. De obicei, relâche era lunea. Azi nu mai e întotdeauna o regulă pentru ziua de relâche. Ce de glume se mai făceau cu termenul acesta francez, pe care nu-l înțelegea toată lumea! Întrebai: … Continuă să citești RELÂCHE
poeme
Scriitor uruguayan (1920–2009), considerat unul dintre cei mai talentaţi şi longevivi poeţi latino-americani ai ultimelor decenii, Mario Benedetti a abordat, în egală măsură, şi alte genuri literare, afirmându-se deopotrivă ca eseist, romancier şi dramaturg, precum şi ca profesor de literatură şi subtil interpret al fenomenului cultural contemporan. Din cauza convingerilor sale politice, în anii ‘70 … Continuă să citești poeme
Le Sommeil şi Somnul
Aşa cum se ştie, în anii de început de la Paris, Constantin Brâncuşi a lucrat o vreme în atelierul lui Antonin Mercié, pe care îl părăseşte, căutându-şi propriul drum al expresiei artistice. Iar apoi, tot aşa, refuză să rămână ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre … Continuă să citești Le Sommeil şi Somnul
BREVIAR EDITORIAL
Trustul patriotismul şi alte groteşti, de Paul van Ostaijen, col. „ficţiune fără frontiere”, Editura Paralela 45, 2016, 170 p. „Masele adoră sloganurile precum fetiţele bomboanele. Masele nu confruntă niciodată adevărul sau falsul unui slogan cu realitatea” – ni se (re)confirmă prin această carte, al cărei autor ar aduce cu Franz Kafka, mai atent însă la … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 33-34 Din 28 iulie 2017. Ancheta „100 de ani de la Marea Unire” — Nicolae Manolescu: Marea Unire din 1918 n-a fost, pur și simplu, un moment istoric, ci un proces care a culminat cu Tratatul de la Versailles. Nu sunt singurul care vede în semnarea Tratatului corolarul politic al celor doi ani … Continuă să citești revista revistelor
In memoriam Petre Got
A încetat din viaţă fostul nostru coleg de redacție, poetul Petre Got. Născut la 20 septembrie 1937 la Desești, în județul Maramureș, a urmat Școala Pedagogică Mixtă Română din Sighet și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A fost profesor la Borșa și Satu Mare, metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare, București, … Continuă să citești In memoriam Petre Got
Lumină, din august
Pentru mine, unele zile de vară sunt mai înșelătoare chiar decât visele alea, adevărate, din care te trezești cu gura plină de gustul anilor care chiar nu mai sunt. Sau cu gustul ciudat al unor ființe dragi de care ai stat legat cu o ață de păianjen fie ea cât să fi fost de subțire. … Continuă să citești Lumină, din august
Mizantropia fundamentală și proiectele ei
O știre din Franța ne anunța triumfător că va fi construit acolo, în curând, primul tren de mare viteză (TGV pe numele lui de până la 1 iulie, Inoui după 1 iulie, nu mă întrebați de ce) fără conductor. Adică în față, acolo unde acum sunt așa numiții, la noi, mecanici, nu va mai sta … Continuă să citești Mizantropia fundamentală și proiectele ei
Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
(1 decembrie 1925 – 19 august 2000) În iunie 1995, pregătind volumul de interviuri Reinventînd Europa, am avut o lungă convorbire cu Andrei Scrima. Discuţia a fost înregistrată, transcrisă dactilo, dactilograma a fost corectată de Andrei Scrima. Cînd am vrut să o public în volum, răspunsul a fost: „Nu acum. Îţi spun eu cînd.” Convorbirea … Continuă să citești Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
Cursa lui Buzura
Dintre scriitorii generației ‘60, Augustin Buzura a fost (va trebui, vai!, să folosim de acum verbul la trecut) cel care, alături de Marin Sorescu, ilustrează un paradox. E vorba de mari scriitori cu o operă foarte importantă în anii ceaușismului pentru critica literară, pentru breaslă și pentru marele public, recunoscută totuși prea puțin, ca atare, … Continuă să citești Cursa lui Buzura
Ion Negoiţescu, criticul de poezie
Despre poezie Ion Negoiţescu are doar 27 de ani când, la 21 august 1948 (cf. Un roman epistolar, Albatros, 1978), scrie victorios: „am trecut enorm prin toată poezia şi mi-am solidificat viziunea asupra lirismului”. De la lichefiere la solidificare supra-teoretică, vizionară, el pretinde a staţiona şi într-o perspectivă pe care ar putea-o numi de lichidare. … Continuă să citești Ion Negoiţescu, criticul de poezie
Despre poezia lui Toma George Maiorescu
O imagine dintre cele mai ciudate prin caracterul său eteroclit, cu învecinări de formule discursive foarte diferite, după o evoluţie în zigzag, de la „proletcultism” la formule „avangardiste” reciclate în termenii civilizaţiei actuale, oferă poezia lui Toma George Maiorescu (n. 1928). Poetul a scris mult – are la activ vreo treizeci de volume, cu reeditări … Continuă să citești Despre poezia lui Toma George Maiorescu
poeme
Un poet de altădată? Constantin Călin nu este un nume care să spună ceva cititorului de poezie din zilele noastre. Și poate nici celui cu state mai vechi de „serviciu”. În anii socialismului victorios, șaizeci ai veacului trecut, în Bucureștiul iubit funcționa o cofetărie, de fapt o cafenea, unde se adunau studenții cu înclinații artistice, … Continuă să citești poeme
Poeme
edelweiss îți amintești iubitule de noaptea noastră stăpână în apa otrăvită de salcâm de mai păgână? și stelele de-argint murate-n ude șoapte îngelozite ne îngână cârceii încleștați de un picior de leu în munte-ascund fragilitate mă preziceai floare-regină – în libertate doar măiastră – ‚și-nfige colții-adânc în stâncă și-o ruină în pietate doar pe muchie … Continuă să citești Poeme
EVADATUL DIN GHETOU
Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU
Firimituri
O carte foarte frumoasă, ca obiect, este Amintiri din rai de Emil Brumaru, ilustrată fastuos de Răzvan Luscov și numărând, după cum se arată în subtitlu, „55 de poezii inedite”. Distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, ea promitea o lectură de zile mari; numai că așteptările criticului nu s-au văzut satisfăcute de versurile propriu-zise, … Continuă să citești Firimituri
O „conferinţă secretă”
Moartea lui Stalin, survenită în 1953, a adus, explicabil, primele semne de “dezgheţ” ale vieţii culturale româneşti. Greu suportabilul blocaj dogmatic, impus de regimul aservit Kremlinului, înfăţişa primele sale fisuri. În chiar mediul unor oameni de litere acceptaţi de autorităţi care cereau, în primă instanţă, reorganizarea conducerii Uniunii Scriitorilor, începînd cu excluderea din acest for … Continuă să citești O „conferinţă secretă”
Reîntoarcerea la text
Mircea Zaciu remarca încă de la început în cărţile criticului literar Mircea Tomuş reîntoarcerea fermă la text, adică grija de a nu se lăsa în voia unor instrumente la modă care să descopere „intenţionalităţi imaginare”. Scrutarea din interior a marilor cărţi e în măsură să furnizeze surprize, să dezvăluie taine, să reveleze desenul ascuns în … Continuă să citești Reîntoarcerea la text