PLACENTA LUMII Eram în pântecul lumii, încă eram. Între mine și voi era naşterea, un secret bine păstrat, un culoar de comprimare a timpului. Şi plângeam odată cu mama, odată cu lumea, aşa din orice. Eu adormeam după ce mâncam căpşune furate. Aceeași respiraţie, aceeaşi dorinţă, aceleaşi vise stelare, aceeaşi umoare când teama doare. Verde … Continuă să citești ***
Mintea a ucis rostul timpului pierdut, privesc strălucirea soarelui sublim, detașat rămâi prins în viața ce-a trecut, la 21 de ani și nici o zi mai mult. Moartea crește o tandră apropiere, încă îți poartă amprenta în palmă. Revăd visul pământului străbătut, amintirile devenite tumult. Veșnic vei fi 21 de ani și nici o zi … Continuă să citești 21 de ani și nici o zi mai mult
Nici cât negru sub unghie, îmblânzirea morții S-a făcut deja un sfert de veac, 25 de ani, mergând spre 26, de când poetul Cristian Popescu ne-a chemat la înmormântarea lui reală, în februarie 1995, şi – iată – încă nu a ajuns nume de stradă, cum spunea într-un poem Ioan Es. Pop, colegul lui de … Continuă să citești CRISTIAN POPESCU – 25 DE ANI DE LA PLECARE
Amfiteatrul veritabil între colinele Parcului Central fusese amenajat rudimentar, pasămite să nu impieteze frumusețea naturală a locului, astfel că publicul se răsfăța pe brazdele concentrice de iarbă cu ajutorul păturilor risipite pretutindeni, în vreme ce primele șiruri beneficiau de scaune portabile. Câțiva prichindei descălțați explorau vecinătățile. După-amiaza văratică, fără pic de vânt, contribuia la succesul … Continuă să citești O SEARĂ LA OPERĂ
După ce jumătate de an am trecut în revistă marile figuri ale istoriei astronomiei, a venit în fine vremea să ieşim din muzeu la aer curat pentru a vedea acum şi marile figuri ale cerului. Doar câteva vedete, se-nţelege, numărul constelaţiilor fiind egal cu mulţimea clapelor unui pian ori a personajelor din Danton. Colecţia de … Continuă să citești Harta cerului
Destinul tragic al avocaţilor-scriitori Petre Pandrea şi Ion Valjan Se pare că avocatura, cu infinitatea ei de cărări către universul uman, cu poveştile sale adevărate despre viaţă şi moarte, îi inspiră pe practicanţii acestei profesii să-şi limpezească dilemele cazuisticii civile sau penale, să caute răspunsuri la întrebări nepătrunse de logica judiciară şi dincolo de austeritatea … Continuă să citești De la bară, la masa de scris
Nu ştiu în ce împrejurări va fi optat năsăudeanul Ovidiu Nimigean pentru Universitatea ieşeană, însă mai tot ce a scris ca poet s-a dovedit, în timp, foarte aproape de dezinvoltura histrionică, fantezist-ironică şi ludică a unei bune părţi din lirica practicată în capitala Moldovei. Fusese adoptat aici, mai de mult, argeşeanul Topîrceanu, tot din Argeş, … Continuă să citești POEZIA LUI OVIDIU NIMIGEAN
În Grigore Chiper se întâlnesc nu doar prozatorul & poetul (minimalist-impresionist) și criticul, lor li se adaugă şi profesorul. Iar acesta solicită nu doar rigoare şi structură, ci și o aşezare limpede, neforţată (orice structură deformează, spuneau poststructuraliştii). Volumul său de critică Faţa poeziei şi măştile poeţilor adună cronicile de carte în ordine strict cronologică, … Continuă să citești GRIGORE CHIPER, CRONICARUL „CU METODĂ”
În principiu, volumele de interviuri cu scriitorii pot reprezenta auxiliare demne de interes ale istoriei literare. Îmi vine acum în minte o atare carte care m-a bucurat în anii de liceu, Mărturia unei generații, datorată lui Felix Aderca (1929), ce oferea o primă schiță, extrem de atracțioasă, a literaturii noastre interbelice în plin curs de … Continuă să citești Imaginea unei epoci
„Despre ion cocora/ nu se poate spune ceva care să-l surprindă/ ceea ce i se spune el știe dinainte/ nu vă grăbiți să-l așezați în sicriu să-l convingeți/ că a fi mort este o experiență minunată/ în fiecare seară când ajunge acasă/ își dă jos sicriul de pe trupu-i obosit/ îl împăturește cu grijă fiind … Continuă să citești Înșelătorul frig la purtător
Am văzut multe reacții de dezamăgire după apariția cele mai recente cărți a lui Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie. Într-un fel acestea sunt justificate: acestei cărți îi lipsește stilul flamboaiant, descrierile care îți taie respirația, interiorizarea exteriorității într-o pastă epică, menită să se adreseze deopotrivă minții și inimii, veșnica alternanță între trecut și prezent, naratorul … Continuă să citești OMUL DIN SPATELE OPEREI
Pentru cine a auzit doar pomenindu-i-se numele, fără să ştie prea multe despre acest mare lingvist care trăieşte în Statele Unite ale Americii, trebuie să spunem că nu este un simplu amator, nici un autodidact (o spun cu toată preţuirea cuvenită tuturor iubitorilor împătimiţi ai limbii române), ci este un cercetător profesionist care posedă o … Continuă să citești Izvoarele adânci ale limbii române După Mihai Vinereanu
Intitulate Îngerul adâncului, „paginile de jurnal (1991-1998)” – volum consistent, cu însemnări aparținând poetului Eugen Dorcescu – sunt dedicate soției sale, Mirela-Ioana, care semnează și exhaustiva introducere (Opera totală) ce proiectează o lumină edificatoare asupra personalității poetului și, implicit, asupra Jurnalului său. Volumul este tipărit în condiții excepționale la Editura Mirton (Timișoara, 2020) și vine … Continuă să citești „Jurnalul” lui Eugen Dorcescu
Un doctor dedicat și empatic ar contrazice deopotrivă atât afirmația lui Mircea Eliade din Fragmentarium, cum că „nu există boli, ci numai bolnavi”, cât și pe aceea a lui Cioran, care susținea că „boala ne proiectează în afara Speciei. Orice bolnav se află în marginea zoologiei”. Cu siguranță, la fel de hotărâtă să contrazică cele … Continuă să citești Labirintul disperării
Cunoscute publicului cititor în multe variante (pentru copii, pentru adolescenţi sau pentru specialiştii în problemele Orientului etc.), cele O mie şi una de nopţi reprezintă, după cum s-a spus nu o dată, cele mai citite texte, după Biblie şi opera lui Shakespeare, cu toate că, paradoxal, în lumea arabă receptarea de care povestirile acestea au … Continuă să citești Călătorii, povești, inițieri
De foarte multe ori se întâmplă ca un artist să nu semene deloc cu arta sa. Cum ar veni, el s-o ia într-o parte, în vreme ce lucrările sale virează spre altceva. El să aibă aerul inconștient al unei naivități crocante și o aparență de puritate aproape infantilă, iar arta lui, dimpotrivă, să fie aprigă … Continuă să citești MISTERUL COAPSEI ROZ
În ultimele decenii bibliografia consacrată cinematografiei românești s-a îmbogățit cu titluri fundamentale, necesare nu doar specialiștilor în domeniu, – critici și istorici de film, cineaști sau aspiranți la acest statut, pentru care sunt instrumente de lucru indispensabile –, ci și unui public încă nu dispărut cu desăvârșire, dar e drept că tot mai restrâns, acei … Continuă să citești Un album-document despre filmul românesc
Scormonind pe Amazon după ceva de citit în nesfârșita perioadă de izolare la domiciliu, cauzată de pandemie, mi-au căzut ochii pe o revistă intitulată Le Tour du Monde, fondată la Paris, în anul 1860 de către Édouard Charton. Cu mare bucurie am descoperit în numărul 32 din anul 1903 un articol intitulat simplu: En Roumanie. … Continuă să citești România la începutul secolului XX
Uneori, dai peste oameni sensibili și înzestrați, pe unde nici nu te gândești. Destinul face ce face și ți-i scoate în cale fără să te prevină sau să-ți dea măcar un semn. Atunci când întâlnești asemenea rezervoare umane pline până-n buză de o sensibilitate copleșitoare, trăiești momente realmente festive. Ca o sărbătoare. Petre Dragomir locuiește, … Continuă să citești Petrică din Atena
Marin Sorescu, în anticamera Nobel. Conversații cu și despre Sorescu, de Ion Jianu, Gracious Light, New York, 2018 Ediție bilingvă, româno-engleză. Un alt gazetar sportiv convertit la tainele jurnalismului autentic, de investigație (cu mult înainte de epoca Tolontan), Ion Jianu are ambiția de a ne oferi o sumă de unicități – fotografii, desene în ceară, … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 27 / 2020 Din 3 iulie. Nicolae Manolescu (în dialog cu Daniel Cristea-Enache): I-am reproșat lui Iliescu în Viață și cărți că a protejat la început Securitatea. Putea proceda altfel? E o întrebare pe care generalul Atanasie Stănculescu a pus-o oarecum invers interlocutorilor săi într-un interviu televizat: „Dv. pe cine ați fi ales … Continuă să citești Revista revistelor
Miron Kiropol s-a stins la 18 iunie 2020, la Paris. Născut la 29 septembrie 1936 la Bucureşti, MIRON Kiropol a debutat cu versuri în 1963 la Contemporanul, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat şi ulterior dat la topit drept represalii pentru că, … Continuă să citești IN MEMORIAM MIRON KIROPOL
Mi-am propus să notez tot ce aud stricat românește la televizor, dar cum am renunțat să mai pierd vremea cu trăncăneala de la talk show-uri, adesea prostească, aria mea s-a redus la știri. Unde, totuși, materialul e mai bogat decât îl poți consemna. Revin la vechea glumă tristă, care spunea, după câte un discurs al … Continuă să citești CÂT DE DULCE ȘI FRUMOASĂ MAI E LIMBA CE-O VORBIM?
Termin cartea în zilele pandemiei. Scriind despre călătoria în Hong Kong și China din care m-am întors la 1 decembrie 2019, la câteva săptămâni după ce – aveam să aflu mai târziu – răul începuse, dar era ținut secret, simțeam întâmplarea, care pentru alții era ceva din afara vieții lor și care nu putea să … Continuă să citești Apocalipsa second hand