(fragment de roman) Din București au plecat de îndată ce s-a luminat de ziuă, amestecându-se cu valul de turiști de duminică ce năzuiau să evadeze măcar pentru o zi din canicula Capitalei. Aproape tot timpul drumului, Tom a stat pe bancheta din spate, mare, masiv, bolovănos și, cu o figură crispată, urmărind încruntat fiecare polițist … Continuă să citești POIANA ÎNGERILOR
Miron Constantinescu a reușit să aducă lucrurile la nivelul anului 1967, înainte de luna septembrie, când numele lui Eliade începuse să fie amintit în articole altfel decât până atunci. Mai ales până pe la sfârșitul anilor ’50 el fusese mereu legat de „fascism”, „hitlerism”, „legionarism”, „huliganism”, „misticism”, fiind numit și „erotolog”, „fachir” sau „fugar” și … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. MIRON CONSTANTINESCU (III)
BLIND CU EINSTEIN lângă noi se curbează lumina ar trebui să purtăm ochelarii fumurii doar noaptea la intrarea în labirint unde soarele devine mucegai fosforescent pe culoarele înguste trupurile celor ce pândesc au umbră de lup dar focurile vii îi împuşcă în umăr cu o rămânere în urmă eu sunt relativ tânăr tu eşti relativ … Continuă să citești poeme
LADY G A MURIT AICI nu cum mor unii prin spitale nici pe stradă în urma vreunui accident lui lady G norocul i-a scos în cale șoferi prudenți deși mai coborau geamul portierei s-o dea-n origini pentru că nu traversa cum se traversează liniile albe pe fundal negru semănau cu o zeghe diminuau forța destinului … Continuă să citești poeme
EA VINE CA UN CÂNTEC O creangă măcinată de vânt O închisoare cu turnuri viața mea de pe țărm Pretutindeni pe drum marginea-i caut Drumul începe cu mine Praful își deschide lumina ca un felinar Ea vine – un cântec lunecându-mi pe urme Mă umple cu un râu vis rătăcitor în deșert IEȘIREA DIN SOMN … Continuă să citești poeme
POVESTEA UNUI CAMPION Te poți naște într-o altă familie care-ți poate dărui cele mai frumoase lucruri, Dar cu inima ești tot în mahalaua fără curent electric, apă potabilă sau gaz. Erai fericit că te jucai cu puștii de o seamă cu tine, chiar mai mari. Într-o zi mahalaua a luat foc de la o țigară, … Continuă să citești poeme
PUNCTE DE VEDERE câtă strigare și cât întuneric între speranță și abandon? adevărul ar trebui să emită lumină pentru un bine comun dar e atât de greu de pătruns prin resturi de viață opacă când sclipirea întrezărită induce fiorul ochilor de lup AUTOCONTROL îmi apăr inima cu o suită melodică invoc intermitențe din marșul nupțial … Continuă să citești poeme
Lumea mea diferă de lumea ta, ceea ce eu înțeleg și trăiesc, chiar dacă alături de tine, diferă de ceea ce tu înțelegi și trăiești. Ceea ce consider eu că e real diferă de ceea ce consideri tu că este realitatea – aceste asumpții, ca niște premise, pot fi tot mai des auzite. Cum văd … Continuă să citești LUMEA MEA ȘI LUMEA TA
(arta de a compune o scrisoare) A.P. Cehov – O viață în scrisori – Corespondență vol. II (1891-1904), Polirom 2023. Încep cu această carte splendidă ce unește epistole scrise de Cehov către apropiați ai lui. Era lumea din preajma turn of the century, o lume deloc vizitată doar de momente de liniște și pace (dar … Continuă să citești ÎȚI TRIMIT ACESTE RÂNDURI…
Pe măsură ce trec anii și experiența de cabinet se acumulează, anumite imagini mi se developează ca niște realități de care nu mă mai îndoiesc că ar putea fi simple plăsmuiri ale minții mele. Și cel mai întristător fenomen pe care-l văd este acela prin care percepția și interpretarea lumii și a vieții, mediate de … Continuă să citești DESPRE PLĂCEREA CARE NE FURĂ VIEȚILE
Profesorul Matei Călinescu, unul dintre exilații români care a reușit să-și continue cu succes cariera profesională în străinătate, a rămas în conștiința foștilor studenți, a colegilor, dar și a multor inițiați în tainele literaturii, ale teoriei literare, ale criticii și istoriei literare, un punct de referință pe harta valorilor românești. A publicat în țară, dar … Continuă să citești MATEI CĂLINESCU – JURNALE POSTUME
Deschid cu emoție volumul Contemporanii mei. Portrete, cumpărat de la Muzeul Ștefan cel Mare al Mânăstirii Putna. Numele autoarei îmi amintește de propria mea studenție. Am avut privilegiul să asist la cursurile ei. Păstrez și acum notițele, luate în fugă, încercând să surprind cât mai multe idei. Îmi amintesc de vocea gravă a Profesoarei. Nu … Continuă să citești AUTOPORTRET INDIRECT: ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA
Când ajunge la Tomis, în anul 8 d. C., exilatul de lux Ovidiu avea peste 50 de ani și o reputație care, cum spun francezii, l-a precedat. Știm asta, deoarece el însuși recunoaște în Ponticele, în „Scrisoarea a XIV-a. Către Tuticanus”, că a fost bine primit în cetate, fiind scutit de dări, favoare care nu … Continuă să citești OVIDIU DIN PONT
Iată o carte despre care nu se poate scrie. Cel puțin eu nu pot. Scurt și alb spus este un fel de jurnal al unei mame care-și povestește tragedia pierderii într-un accident la mare a fiului de 18 ani. Lili Crăciun este o scriitoare profesionistă, autoare a patru romane: debut în 2015 cu un docu-roman, … Continuă să citești VINDECAREA NE-VINDECATĂ
Poet antisistem (cuprinzând și anti-neo-comunismul postdecembrist) și avangardist perpetuu, O. Nimigean își anunța de la bun început disidența nu doar față de regim, ci și față de cititorul mainstream. Bogdan Crețu scria că poetul „respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului”. Or ce face un poet, în mod normal dornic de afirmare? Se publică … Continuă să citești OVIDIU NIMIGEAN, INCLASABILUL
Este ispita multor scriitori, gânditori cu apetit pentru mărturisiri și introspecții. Între genurile literare, specia dialogului epistolar se detașează cumva pentru că are din start un destinatar concret, cu care schimbi idei, păreri, amintiri. Însă de vreme ce e menit publicării – recte, dacă cei implicați, două sau mai multe persoane, sunt dispuse să se … Continuă să citești DIALOGUL EPISTOLAR, PROBA SINCERITĂȚII
Întâlnim în versurile Soniei Elvireanu ceea ce am putea numi o senzorialitate lirică. Simțurile prezintă o textură de date fantasmatice care se raportează la real cu alura unei subordonări, în fapt transfigurându-l extatic. Vitalitatea ființei se răsfrânge asupra ambianței cu o cutezătoare similitudine solară ștergând umbra, suprimând durerea, aidoma unui triumf al materiei copioase puse … Continuă să citești „CA ÎNTR-O PICTURĂ”
Roman conceput în pandemie, ce preia pagini de jurnal, cu notații despre străbaterea Parisului pustiu à la Chirico, fără siluete umane, despre moartea din cauza virusului a unor scriitori precum Luis Sépulveda, Paul Goma („singurul veritabil dizident român din anii ’80”, după cum notau agențiile de știri transliterate în roman), cu protestele vestelor galbene pe … Continuă să citești UN ALT SECOL DE CEAȚĂ
Mărturisesc că am oarecari emoții înainte de a scrie despre cele două volume de versuri ale qauadragenarului Răzvan Andrei, Jazz pentru iguane (două ediții, în 2018-2019) și Raport către Walt Whitman (2023), – una tipărită la Editura Brumar, cealaltă la OMG. Ambele anunță (avertizează) încă de pe coperte, nu fără intenții publicitare, că este vorba … Continuă să citești RAPOARTE CĂTRE WALT WHITMAN
Numele „patriarhului” criticii literare timișorene, Cornel Ungureanu, este atașat de câtva timp unui domeniu încă ignorat de cei mai mulți dintre practicanții comentariilor despre literatură. Ideea pare să îi fi venit simultan (dacă nu îi va fi fost inspirată de ea) cu cea a proiectului „A treia Europă”, care a relevat existența unor spații literare, … Continuă să citești CARTOGRAFIA UNOR ȚINUTURI ARTISTICE
Virgil Rațiu, poet, prozator și eseist este un animator al vieții literare din Bistrița. A fost redactorul-șef al „Mesagerului literar și artistic”, ce apărea ca supliment cultural al cotidianului bistrițean „Mesagerul”. M-a invitat să fiu, într-o vreme, cronicarul literar al acestei publicații. Este și secretarul de redacție al revistei lunare „Mișcarea literară”. Dintre cărțile lui, … Continuă să citești ÎNTRE FABULĂ ȘI PAMFLET
Universul poeziei lui Liviu Capșa este acela al unui paseist care se sprijină totuși pe elementele unui prezent într-o continuă mișcare, într-o continuă dezagregare. Volumul cel mai recent, La marginea cerului (Editura Junimea, 2024, 112 p.), confirmă această stare, ca o prelungire din volumele precedente. Astfel, totul în jur este ca un tablou în care … Continuă să citești POEZIA, CA O RESPIRAȚIE CU DOUĂ GURI
Printre problemele care îl preocupau, în ultima vreme, pe remarcabilul critic și istoric literar Nicolae Manolescu s-a numărat și aceea a „scriitorilor uitați”. Analizând factorii de impact ai „uitării” unor scriitori, Nicolae Manolescu evidenția și consecințele ei asupra aspectelor ce țin de continuitatea în studierea și cunoașterea, completă și corectă, a istoriei literaturii române. Ca … Continuă să citești NICULAE GHERAN ÎN OGLINDĂ
Un bărbat ajuns la o vârstă foarte înaintată merge, împreună cu un prieten, la un protest împotriva închiderii cinematografelor. Și află (ei, da, deși cinematografele se închid, mai sunt, totuși, și vești bune!…) că s-a mai deschis o librărie, acum fiind patru în total la Madrid, orașul unde se petrece totul, mai multe decât în … Continuă să citești RĂTĂCIND PE STRĂZILE ORAȘULUI…