E un lucru comun să afirmi că Franţa a contribuit hotărâtor la crearea statului modern român şi la „şlefuirea” europeană a multor intelectuali (artişti, scriitori, diplomaţi) care au lăsat urme luminoase în cultura română. Dar în spatele denumirii oficiale a Republicii Franceze au fost întotdeauna oamenii, personalităţile care, la un moment dat al existenţei lor, … Continuă să citești Jean-Camille Blondel, mai mult decât un ambasador
Autor: Viața Românească
POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ
Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 – 2019), chiar dacă majoritatea textelor sunt ceea ce am numi (fără o altă explicaţie decât sexul autoarelor) „poezie feminină”, este o întreprindere feministă (sic!) în intenţie şi doar asta îi explică apariţia. O poezie selectată doar pe criteriul diferenţelor sexuale ar fi … Continuă să citești POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ
În goană nebună prin Rusia lui Dumas
Dan Alexe face parte din categoria scriitorilor despre care se poate spune că, înainte de a fi un autor, este un personaj. Și-a construit personalitatea profesând mai multe îndeletniciri, etalând mai multe abilități artistice și intelectuale. E preocupat de Logos, cum o declară el însuși, e un poliglot (știe între altele și farsi – persana) … Continuă să citești În goană nebună prin Rusia lui Dumas
Pornind de la imagine
Viorica Răduță: o excepțională poetă a imaginii. În textul d-sale imaginea crește cum o sămânță din sine însăși, urmând a sugera o lume lăuntrică, a o justifica emoțional, a-i acorda un nervos contur distinct. După care i se trasează ramificațiile, i se asortează culorile, i se cumpănesc intonațiile, nu fără ca ochiul să cadă mereu … Continuă să citești Pornind de la imagine
Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor
Am citit poemele Anei Blandiana aproape în timp real, fiind contemporană cu nașterea cărților una după cealaltă. Am și scris despre multe dintre ele. Acum, instalându-mă în fotoliul meu de străveche cititoare cu Integrala de la Humanitas în brațe, am adăstat o vreme admirându-i impecabila vestimentație (tipo)grafică. Am citit apoi un poem, încă unul. Lectura … Continuă să citești Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor
Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”
La începutul anilor 2000, poezia Anei Il (pseudonimul Corneliei Mocanu) a stârnit o adevărată rumoare în lumea scriitoricească brașoveană și nu numai. Nu era puțin lucru, având în vedere că poeta a avut la dispoziție puțin timp pentru a-și face auzit glasul. Cam patru ani – mai exact, din 2000 până în 2004, dacă luăm … Continuă să citești Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”
ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI
Primul paradox al cărților lui Daniel Bănulescu este că proza sa (mai mult decât poezia), s-a bucurat de succes încă din primii ani de după căderea regimului comunist, romanele sale au apărut în mai multe ediții, au fost traduse în limbi străine, au fost încununate cu premii importante (să amintesc doar Premiul Academiei Române), dar … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI
Călătorii în literatură și drumuri către sine
Roberto Bolaño abordează, în romanul său publicat în anul 1998, Detectivii sălbatici, marea temă a călătoriei, cu scopul declarat de a exprima esența personajelor sale, dar și a lumii în care trăiesc acestea. Desigur, fiind vorba despre un scriitor ale cărui creații sunt prin excelență experimentale, călătoria nu rămâne niciodată la stadiul de deplasare în … Continuă să citești Călătorii în literatură și drumuri către sine
PROZODIA PEȘTILOR…
…Prin urmare, situația e clară: orice pește rimează cu orice alt pește. Peștele de sticlă cu peștele se strică, peștele din „ca peștele pe uscat” cu cel din „ca peștele în apă”, peștele din acvariu cu peștele cristic, peștele din „de la cap se-mpute” cu cel din „Ziua în care vin peștii” al lui Cacoyannis, … Continuă să citești PROZODIA PEȘTILOR…
„Balanța”, la o nouă premieră
Lucian Pintilie (1933-2018) este fără îndoială un clasic care a marcat deopotrivă scena și filmul românesc. Regizor de teatru ca formație (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, 1956), nonconformist funciar, Pintilie intră în conflict de timpuriu cu ideologia vremii. Repartizat la Teatrul Armatei, în 1959 este acuzat „de compromiterea emisiunii aniversare a … Continuă să citești „Balanța”, la o nouă premieră
NOAPTEA BUFONILOR
Bufonul e un stâlp al teatrului shakespearian, ba, putem spune, chiar unul al teatrului în general. Această idee fecundă va fi stat la conceperea spectacolului Noaptea bufonilor, pe care Alexa Visarion l-a construit la micul teatru din strada Sfinții Apostoli, unteatru, unde au mai putut fi văzute și vor mai putea fi văzute, poate, când … Continuă să citești NOAPTEA BUFONILOR
Martori la marele război
De fiecare dată când citesc articolele din presa cotidiană despre un eveniment petrecut înainte de nașterea mea sau jurnalele intime ale participanților la evenimentul respectiv, am impresia că îl înțeleg mai bine decât din marile sinteze și doctele tratate de istorie. Confesiunile martorilor direcți surprind emoția, aerul timpului, felul în care oamenii se raportau la … Continuă să citești Martori la marele război
Întreideschis
Mihaela Ilie este un artist plastic ploieștean, de o delicatețe și o discreție aproape năpăstuitoare. Poate că explicația stă și în baștina ei, fiindcă, de fel este din Cluj (unde a și absolvit Artele Plastice), dar a făcut casă tocmai în urbea lui Nenea Iancu. Un destin tragic i-a lăsat însă casa pustie, acum un … Continuă să citești Întreideschis
Un pictor al sărbătorii
Costantin Ritivoiu mi-a fost prezentat așa: „Mai sunt doi mari ciucurenciști: Paștina și Ritivoiu!”. Sec. Complet. Suficient. Sigur că tonul nu a fost lipsit de o oarecare emfază (și când oare nu este un galerist emfatic și mândru de ceea ce expune?!), dar vizitând expoziția de la Galeria Romană, i-am dat dreptate. Ceea ce m-a … Continuă să citești Un pictor al sărbătorii
breviar editorial
Viața e silueta pe care o pierzi odată cu mama, de Florentin Palaghia, Princeps Multimedia, Iași, 2019, 140 p. O tristețe difuză sau peremptorie îmbracă felurite chipuri, pornind de la titlu ori de la primul poem inclus în volum: „Peştera se întinde sinuoasă./Domnişoara de Cromagnon/îşi aşteaptă cu evlavie soţul plecat/la cules de iluzii în Munţii … Continuă să citești breviar editorial
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 9 / 2020 Din 28 februarie. Ștefan Cazimir, la Actualitatea: În definitiv, ce înseamnă revoluție? Abolirea unei anumite ordini de drept și înlocuirea ei cu alta, diametral opusă. Aflăm din presă că Valentin Ceaușescu ar fi solicitat, pentru părinții săi, calitatea de „persoane vătămate” în revoluția din decembrie 1989… Tot astfel, întorcându-ne în … Continuă să citești revista revistelor
HÂRTIA DE TURNESOL
Mai țineți minte, de la chimia de-a cincea (sau, poate, de-a șasea) hârtia de turnesol? Sau mai precis hârtiile de turnesol: una roșie care devine albastră în contact cu o substanță acidă, iar varianta ei albastră devine roșie în contact cu o substanță bazică (alcalină). În paranteză fie spus, tournesol înseamnă în franțuzește floarea soarelui, … Continuă să citești HÂRTIA DE TURNESOL
De la teosofi la Eliade. Începuturile yogăi în România
Yoga e un subiect despre care s-a discutat destul de mult în România post-comunistă, dar, din păcate, nu așa cum ar fi trebuit. Paleta tematică s-a întins de la filosofie la tehnici psihosomatice, de la religii indiene la grupări New Age, de la paranormal la sexualitate și, nu în ultimul rând, de la Eliade la … Continuă să citești De la teosofi la Eliade. Începuturile yogăi în România
Minunata lume nouă
S-au emis multe sentințe despre lumea în care trăim, s-au folosit multe clișee pentru a-i defini ritmurile și trăirile. „Secolul vitezei”, „era tehnologiei”, „postmodernitate”, „postcultură”, „epoca inteligenței artificiale” ș.a.m.d. Nu știm cum va rămâne în istoria culturală a umanității secolul pe care îl traversăm deja de câțiva ani buni. Nu știm nici măcar dacă, în … Continuă să citești Minunata lume nouă
De la creștinism la marxism și înapoi, cu Pier Paolo Pasolini
O personalitate artistică și intelectuală paradoxală, non-conformistă, excepțională a fost poetul, romancierul, cineastul și eseistul italian Pier Paolo Pasolini, într-un peisaj intelectual dominat de maniheism și anatemizare cum este cel al României actuale și, din păcate, și a altor țări din Europa sau din afara ei. Ca și alți poeți ai „timpului intermediar” (sintagmă împrumutată … Continuă să citești De la creștinism la marxism și înapoi, cu Pier Paolo Pasolini
SĂ DĂM TIMPUL ÎNAPOI, SPRE A MERGE ÎNAINTE
Zilele acestea, o elevă de clasa a XII-a mi-a povestit că la școală li s-a dat o simulare, la unul dintre modelele de subiecte care se vor da la bacalaureat la limba română. Li se cerea să argumenteze pro sau contra celor enunțate în subiectul respectiv. Era intrigată. Argumentația pe care a considerat necesar să … Continuă să citești SĂ DĂM TIMPUL ÎNAPOI, SPRE A MERGE ÎNAINTE
ION BARBU. GEOMETRIE ȘI EXTAZ
La 17 martie 1895 se năștea la Câmpulung Muscel cel ce va deveni celebrul matematician Dan Barbilian și poetul de excepție Ion Barbu. După licența în matematici la Facultatea de Științe din București, profesorul Gh. Țiteica îi obține o bursă de studiu în Germania. Din 1921 până în 1924, Ion Barbu hălăduiește prin diverse orașe … Continuă să citești ION BARBU. GEOMETRIE ȘI EXTAZ
CENTENAR A.D. XENOPOL
S-au scurs o sută de ani (27 februarie 2020) de când marele istoric, A.D. Xenopol a trecut în lumea celor „drepți”. A lăsat moștenire o vastă operă scrisă, din care face parte și Istoria românilor din Dacia Traiană. Se subînțelege că este vorba despre istoria locuitorilor din spațiul Daciei lui Burebista (rege, anii 82- 44, … Continuă să citești CENTENAR A.D. XENOPOL
Memoriile unui critic
Spațiile închise securizante și utopia afectivă Afectivitatea și morala ca ax al existenței Obsesia semnelor După zece cărți de critică, Valeriu Cristea, urmând parcă pilda câtorva dintre confrați, își scrie ceea ce s-ar putea numi „memoriileˮ. După-amiaza de sâmbătă (Cartea Românească, 1988) este o incursiune eseistică în copilăria, tinerețea și maturitatea criticului literar, incluzând o … Continuă să citești Memoriile unui critic