Asteroidul 9495 (un munte zburător de 6 km ce dă ocol Soarelui la fiecare 3 ani şi 3 luni) şi un crater al micuţei planete Mercur erau ultimele locuri din teatru unde te-ai fi aşteptat să-l găseşti invitat pe Eminescu la acest grandios spectacol cosmic. Craterul de 125 km diametru, situat la 10º de polul … Continuă să citești Pedagogia planetologiei
Fernando Valerio-Holguín (n. 1956), poet, prozator și critic dominican de prestigiu, actualmente profesor emerit John N. Stern de Literatură latino-americană la Colorado State University, SUA. A predat cursuri de poezie la importante universități americane și europene, printre care Harvard, Oxford, Universitatea din Anvers, și a participat la numeroase lecturi publice de poezie în diferite colțuri … Continuă să citești poeme
În interpretarea lui Grigore Chiper, elegiile – textele lirice cu substanța cea mai densă – sunt de o acalmie uimitoare, fie și cu o enormă tensiune emotivă în interior. Un model minimalist absolut (cel de până la minimalism, amintind de maniera confesionalismului lui Lowel sau de poemele meditativ-confesive ale lui Abăluță). O poezie catifelată, urmând … Continuă să citești EFECTUL HALUCINANT AL SEMINȚELOR DE BETEL
În atractivele d-sale amintiri oferite în secvențe publicistice, Alex. Ștefănescu ni se înfățișează ca un insubordonat încă din anii tinereții. Un neadaptat prin fibră intimă la regimul totalitar, nu o dată cu năstrușnice manifestări. La un moment dat comite un poem licențios, Țăran și secretar, după schema eminesciană, pe care-l citește colegilor de cămin studențesc. … Continuă să citești O addenda memorialistică
A apărut o nouă carte semnată Mihai Măniuțiu: Bufonerii și litanii. Cărțile sale, excelente, se succed una după alta fără a impune cu forța cuvenită acest scriitor de raftul întâi. Sigur, cum am mai spus-o, ochiul public reține, de obicei, o singură etichetă, puțin dispus să recepționeze valențele de valoare egală ale unei personalități polifonice. … Continuă să citești MIHAI MĂNIUȚIU, SCRIITORUL
Se pare că n-a fost destul. Mai era nevoie de o „demitizare”, mai trebuia coborâtă de pe soclu o statuie, scos un idol din templu. Și, odată cu ele, profanat templul întreg. Cam așa ceva încearcă să facă dascălul universitar de la Craiova, Cătălin Ghiță, în cărțulia intitulată O scurtă istorie ironică a literaturii române, … Continuă să citești O PEDAGOGIE DE ȘCOALĂ (DOCTORALĂ) NOUĂ
Spre sfârșitul lui 2020, la Editura Polirom, în colecția Fiction Ltd, a apărut romanul Femeia de marțipan de Radu Țuculescu. Ce-i drept, avem în acest roman o intrigă polițistă și mai multe cadavre, însă mai spre finalul cărții, așa că, până atunci, răbdare. Cu excepția ultimului capitol, polițist pe de-a-ntregul, cartea are în centru o … Continuă să citești O IUBIRE DE POVESTE ȘI CÂTEVA CRIME
Constantin Stoiciu este un prozator destul de discret și misterios, care își împarte viața între România și Canada, despre care, probabil, cu excepția unui cerc restrâns de cunoscători, se vorbește destul de puțin. Cărțile sale apar la intervale mai mici sau mai mari de timp, la edituri de toată mâna, eventual sunt comentate punctual, fără … Continuă să citești CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ
2017 O femeie în vârstă, pe nume Signe, navighează cu velierul ei, Albastru, pe apele tumultuoase ale Mării Nordului, ajungând în cele din urmă, după o călătorie anevoioasă, în Franța, la Bordeaux, apoi pe Canal de Garonne, pentru a-l întâlni și înfrunta încă o dată pe Magnus, iubitul ei din tinerețe. 2041 Un tânăr, David, … Continuă să citești NAVIGÂND CĂTRE SPERANȚE
În general, ceea ce surprinde la o întâmplare și în viață este „dispariția”. E consecuția cea mai simplă în logica thrillerului, de exemplu. Dispariția e prima treaptă a însăilării unui scenariu. Forma cea mai la îndemână pentru declanșarea epicului. Nu-i așa că, citind aceste rânduri și fără să fiți supuși niciunei presiuni din partea cronicart-ului, … Continuă să citești UN CAZ DE APARIȚIE
Apropiindu-se de cinema cu o dragoste rațională, tenace, de neclintit în opțiunile sale critice, intransigent fără a fi intolerant, suferind camaraderește atunci când nu-i sunt împărtășite opiniile, dar convins că interlocutorul va avea revelația marilor filme pe care el le iubește necondiționat, Marian Sorin Rădulescu a adunat sub semnătură proprie, într-un deceniu, nu mai puțin … Continuă să citești NOUL CINEMA, DOUĂ DECENII ȘI CEVA…
Timp de un deceniu, Roxana Dascălu, una dintre cele mai autentice asocieri între spiritul jurnalistic și abilitățile de filologie anglo-saxonă – insist asupra acestei calități, întrucât este o perfectă vorbitoare a limbii lui Shakespeare – s-a apucat să scrie. Și, cum, de la o vârstă, adică aceea la care te hotărăști să renunți la dinamica … Continuă să citești REUTERS de România
Cartea Magdei Mihăilescu (Sora mea din Australia: trecute întâlniri cu Irina Petrescu, Bucureşti, Editura UCIN, 2019, 223 p.), dedicată actriţei Irina Petrescu, m-a bucurat şi m-a întristat totodată. M-a întristat pentru că nu voi mai intra niciodată pe uşa urâțită („când au venit ruşii”, mi-a spus) a casei ei. M-a bucurat pentru că nu a … Continuă să citești Amintiri despre Irina Petrescu
Ademenirile. Poeme vechi și noi, de Lucia Negoiță, eLiteratura, București, 2020, 130 p. Firea poetică a Luciei Negoiță se împletește și uneori parcă se interpune, copleșindu-le, în calea celorlalte firi conlocuitoare – femeie (Farmazoană, vezi p. 32), captivă înrolată cuminte „la curtea regelui rac”, teleast cu experiență de decenii în TVR, deținătoare a unor premii … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 6 / 2021 Din 5 februarie. Tudor Dinu (a publicat recent trilogia de peste 1.500 de pagini „Bucureștiul fanariot”; dialog realizat de Cristian Pătrășconiu) despre epoca fanariotă începută prin domnia lui Nicolae Mavrocordat în Moldova în 1711, „în urma biruinței repurtate de Poartă asupra armatelor rusești ale lui Petru cel Mare”, și în … Continuă să citești revista revistelor
Revista Familia – despre care mi se pare aproape inutil să adaug: cea în care a debutat Eminescu, cea din care i se trage numele, căci, știți, îl chema Eminovici – a devenit un fel de buletin al bibliotecii din Oradea, orașul unde apărea și până acum (Menționez pentru cei care au uitat: când Iosif … Continuă să citești ȘI TOTUȘI REVISTELE…
(15 februarie 1931 – 21 martie 2009) SEMNALMENTE Sunt de statură potrivită port barbă și am o concepție de viață perfect asamblată ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas adevăruri pline cu praf de strănutat (din volumul Copleșit de glorie, 1980) … Continuă să citești PETRE STOICA 90
Pe Pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă Nichita Stănescu „Nici o audienţă. Nici un ecou. Ca la moartea cuiva.” , scria Virginia Woolf în jurnalul ei la începutul celui de al doilea război mondial. Lucra la Între acte, în care audienţa – „bucăţele, frânturi şi fragmente precum noi … Continuă să citești Jocul scenic și publicul său
Personificarea toposului la Eminescu. Poetul e adânc pătruns de ființa locului. După ce se oprește din pribegie, devine statornic și personifică toposul. Percepția acestei lumi e totalitară. Fragmentarea, dacă are loc, e pentru a particulariza. Mișcarea este înțeleasă ca metamorfoză. Fecunditatea fiecărui punct din spațiu dă senzația unei germinații fastuoase. Totodată, această deplasare în spațiu … Continuă să citești EMINESCU. Adevăr şi cunoaştere poetică
Schiță după trei decenii (II) Piaţa editorială, publicul şi tirajele, genurile „de consum”, noutăţile postcomuniste, premiile literare, prăbuşirile (după 2007-2008 şi după martie 2020) Înainte de 1989, piaţa de carte a fost controlată strict de regimul comunist, ca întreaga economie (cu excepţia celei de gospodărie familială din mediul rural şi – fireşte – a celei … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza
Lui Mihai Şora Ce-au văzut ochii lui Șora din geamul mansardei lui, acolo, în Oraşul luminilor? Ce văzuseră și ochii adânci ai lui Ms. Charles Péguy, și ai lui Jacques Maritain. Astrele reci, un păienjeniș. Stele, rețele, la Saint Louis, Și la Catedrala Saint Denis. Poate pe copiii jucându-se în Jardin du Luxembourg, și unde … Continuă să citești Ochii mari
Interviu cu Libuše Valentová Doamna Libuše Valentová a fost studentă la Facultatea de Filozofie a Universității Caroline din Praga, la specializarea franceză – română (1963–1968). Studii postuniversitare în domeniul literaturii române (1976–1980) și în domeniul istoriei literaturii române (1982). În 1984 a obținut titlul de candidat (doctor) în științe cu teza Románová tvorba George Călinesca … Continuă să citești „DEMOCRAȚIA SE ÎNVAȚĂ GREU”
Scopul celor „șapte ani de-acasă” este nu doar trecerea către copil a „bunei educații”, văzută în termeni de însușire a celor care să-i asigure copilului binele de sine, ci, mai ales, a celor care să-i asigure binele împreună cu ceilalți. Domesticirea sălbăticiei naturale țintește către traiul în comun, către viața în societate, către acomodarea cu … Continuă să citești CUM SE EDIFICĂ OMUL NOU, HOMO CIBERNETICUS
Mircea Eliade (Bucureşti 1907 – 1986 Chicago) publicase deja Isabel şi apele diavolulului, Maitreyi (roman ce-i aducea celebritatea la doar 26 de ani), Domnişoara Christina. În 1938 este arestat şi întemniţat la Siguranţa Generală. Va fi transferat în lagărul de la Miercurea Ciuc pentru că refuzase să semneze declaraţia de desolidarizare de legionarism. Este pus … Continuă să citești MIRCEA ELIADE: “NOAPTEA DE SÂNZIENE” SAU EXORCIZAREA EXILULUI